Viitorul școlii sau/și școala viitorului – opiniile unor elevi de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Baia Mare

 De mai bine de trei decenii predau în singurul liceu cu profil exclusiv umanist din Maramureș – pe care illo tempore l-am absolvit – Logică, Sociologie și Filosofie. Firește, fiecare materie, prin conținuturile sale, are particularitățile ei. Bunăoară, Logica, asemenea Matematicii, presupune rigoare, abstractizare, dar mai ales formalizare. Probabil și din aceste pricini, sigur mai sunt și altele, această disciplină nu este prea agreată de elevi, care au ales acest profil pentru a scăpa de rigoarea logico-matematică.          

            În schimb, Sociologia și Filosofia sunt discipline care, prin excelență, nu pot fi concepute fără problematizare, dezbatere, polemică, controversă, interpretare, analiză nuanțată și gândire critică, adică... speculație. Tocmai de aceea, de când predau la generații și generații de elevi, cărora le-am pierdut șirul, la cele două discipline nu pun accentul pe partea teoretico-reproductivă, nedigerabilă  de liceeni, cât mai ales pe stimularea capacității de judecată și argumentare, pe înțelegerea corectă a problemelor/ temelor/ conceptelor, neobosind să le amintesc adevărul că lectura înseamnă cultură, că nu poți fi un tânăr educat exclusiv de pe Net, că trebuie să aibă curajul/ nebunia de a gândi, vorba lui Gabriel Liiceanu, pe cont propriu, că trebuie să își formeze deprinderea de a-și  exprima civilizat, corect, coerent și mai ales convingător propriile opinii...

            Deseori, pentru a-i motiva în îndeplinirea acestor obiective, când le dădeam câte un eseu liber, nu argumentativ, după șablon, așa cum se întâmplă de pildă la Limba română, evident că pe teme din programa școlară de Sociologie și Filosofie, îi anunțam în prealabil că cele mai izbutite eseuri apreciate de mine, atât în ceea ce privește forma lor de exprimare, cât mai ales sub aspectul conținutului, vor fi promovate/ publicate în ziarele/ revistele locale și, de ce nu, chiar naționale.

            Astfel, cred că numai în ultimii zece ani, cu toate că nu le-am contabilizat, am adus la cunoștința cititorilor câteva zeci, dacă nu sute de texte ale elevilor mei în ziarele Graiul Maramureșului, Glasul Maramureșului  ori în săptămânalul  Gazeta de Maramureș.

            Ba mai mult, pentru că unele subiecte erau fierbinți/ de actualitate, dar mai ales pentru că ceea ce scriau elevii mei în acele eseuri mi se părea a fi relevant, m-am bucurat când redacția revistei Observator Cultural a găzduit în trei numere, numai în ultimii ani (vezi nr. 1017 din 19 iunie 2020, nr. 1058 din 14 aprilie 2021  și nr. 1073 din 4 august 2021 ), nu mai puțin de peste 30 de texte! E mult, e puțin? Sunt astfel de lucruri exemple de bună practică pedagogică? Habar nu am! În fond, cred că ceea ce contează e bucuria unui tânăr care iubește și prețuiește cartea și care își vede  opiniile și numele publicate  într-o revistă de cultură de mare ținută intelectuală!

            Nefiind în stare să mă debarasez de această meteahnă, i-am întrebat/ provocat pe redactorii de la platforma  Edupedu. ro dacă nu ar putea găzdui opiniile unor elevi de clasa a XI a și a XII a pe tema Viitorul școlii sau/și școala viitorului, accentuând că eseurile au fost scrise în fața mea, fără a se folosi de telefoanele mobile și de aplicația Chat GBT! Subliniez încă o dată că propunerea mea exprimă opiniile personale ale elevilor. Ba mai mult, le-am cerut în termeni imperativi să scrie fără niciun fel de... inhibiții!

            Așa că, parcurgându-le textele, am fost plăcut impresionat de seriozitatea, luciditatea și mai ales realismul cu care au abordat subiectul eseului, care e extrem de generos și actual. Firește că perspectivele elevilor nu puteau fi... convergente! Așa că vă propun să parcurgeți/ citiți rândurile de mai jos:

            „Educația face parte din formarea/ evoluția individului. Atât din punct de vedere mintal/ spiritual, cât și din punct de vedere relațional-social. Școala este instituția în care se desfășoară orele în scopul acumulării cunoștințelor și al formării competențelor. De-a lungul timpului, atât școala, cât și educația au trecut printr-o serie de schimbări, cele mai multe nefiind pozitive. În trecut, așa cum mi-au spus părinții și bunicii, elevii își respectau profesorii, de voie-de nevoie, aveau teama de a nu greși, de a nu se face de rușine. Astăzi, profesorul a ajuns să-și piardă autoritatea și să se roage de elevi pentru a avea liniștea necesară desfășurării orelor. Cu cât trece timpul, cu atât mai mult comportamentul tot mai multor elevi devine din ce în ce mai obraznic, mai agresiv și mai nepăsător, față de adevăratele noastre nevoi de formare. Toți sperăm la un viitor cât mai bun, mai ales pentru școală,  fără să observăm  degradarea ei. Astăzi suntem obligați să stăm la 6 ore de cursuri pe zi, din care pot spune că numai la maximum două elevii își dau interesul. Eu cred că în trecut profesorii aveau alte metode de predare, stârnind interesul elevilor, care ascultau/ se supuneau și respectau regulile din școală, pe când în zilele noastre suntem lăsați mai liberi, scuzați pentru aproape orice, chiar dacă întârzie din cauza fumatului.

Școala viitorului stă în mâna noastră și a generațiilor care vin. Nu cred că exagerez când afirm că suntem o generație scăpată de sub control și de aceea mă tem că nu vom avea o evoluție bună. Profesorii nu ar trebui să ne lase așa de liberi și, de asemenea, nu ar trebui să ne încarce cu teme inutile, decât cele necesare pentru dezvoltare. Desigur, avem unele materii inutile... iar  la aceste ore , care ar trebui să fie de relaxare, atmosfera devine un calvar din vina noastră, fiind interesați mai mult de cafea decât de altceva.

Sistemul de învățământ diferă de la o țară la alta, majoritatea ajungând la aceleași concluzii, cu toate că în unele țări sunt adoptate metode vechi, cum ar fi codul vestimentar obligatoriu, un lucru bun care sper că se va introduce pe viitor și în școala românească. Din cauza hainelor poate apărea bullyingul între elevi, iar un mod de evitare poate fi uniforma școlară.

De asemenea, sunt convinsă că în viitor școala se va baza pe unelte electronice, pe tehnologia digitală. E un pas mare în schimbarea societății. Elevii vor avea acces la mai multe resurse online, ceea ce nu ar fi automat un lucru bun pentru toți, deoarece astfel s-ar baza exclusiv pe informația deja găsită, ce trebuie doar copiată, în loc să o caute ei, să depună efort pentru documentare, ajungându-se astfel la un nou dezechilibru în evoluția educației și în formarea adolescentului, care  nu va ști ce trebuie să facă în viață. Eu sper că în școala viitorului vor fi preluate unele metode vechi, dar și din prezent, așa încât să se ajungă la un echilibru, iar elevii ar trebui să știe/ să respecte regulamentele, să fie elevi perseverenți, interesați și preocupați de ce se întâmplă în jurul lor, să respecte cadrele didactice, dar din când în când se pot  face și activități extrașcolare, ieșiri în natură, pentru familiarizare, pentru întărirea relației profesor-elev.”- A. D., clasa a XI a F

„După cum poate constata oricine, eu cred că școala viitorului va fi tehnologizată și digitalizată complet. Toate lucrurile vor fi mecanisme controlate electronic, inclusiv ușile și alte obiecte care, în prezent, nu funcționează cu ajutorul unor mecanisme care să le facă să funcționeze fără ca omul să le atingă. În acest mod, elevii și cadrele didactice vor deveni mai sedentari, deoarece și în prezent mulți oameni sunt delăsători și leneși, preferând să facă mai puțin efort și să meargă lucrurile de la sine.

            În școala pe care mi-o imaginez, lecțiile se vor scrie singure, tot din cauza lenei, pe tablete, care vor înlocui cărțile și manualele, iar informațiile vor fi stocate într-un cip și inserate cu ușurință în creierul elevului, iar oamenii vor fi adaptați să-și introducă rapid, precum telefoanele și calculatoarele, cipuri, stikuri, cartele, pentru  a nu se mai obosi să memoreze ori să se documenteze. Acest lucru va avea efecte negative, retarduri ale creierului uman, pierderea propriului mod de gândire și funcționare a rațiunii, dar și manipularea lejeră și rapidă a populației, care nu va fi în stare să deosebească adevărul de minciună.

            Nu vor mai fi profesori, personal didactic auxiliar și femei de serviciu, pentru că ei vor fi înlocuiți cu roboți care vor fi programați să preia sarcinile profesorilor. Deși în prezent se încurajează/ promovează libera exprimare, în viitor se va încerca uniformizarea tuturor elevilor, ca statut, rasă, note, iar libera exprimare nu va fi atât de liberă, din pricina privării de informații care i-ar face cu adevărat liberi și ieșiți de sub mâna invizibilă a manipulării.

Școala nu va mai fi obligatorie decât pentru cei cu suficienți bani, care vor fi în stare să-și cumpere cipurile cu informații. Biblioteca nu va mai fi un loc al cărților, ci al stikurilor și al cipurilor care vor înlocui cărțile, de unde cei doritori vor putea împrumuta cipul pe care îl doresc. În concluzie, datorită/ din cauza tehnologiei,, școala se va schimba radical, transformându-se dintr-un mediu social în care învățăm să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine, într-o mașinărie de control a informațiilor, limitate în seturi pe care elevii le introduc în creierele lor, creiere care în viitor se vor transforma în aparate mecanice, devenind asemenea unui... telefon.”- G.M.,  clasa a XI a F

Și alte opinii vă propun în rândurile de mai jos, unele mai îndrăznețe și mai plastice decât altele: „Peste 20/ 30  de ani, eu îi văd pe copiii mei învățând aceleași chestii plicticoase pe care le-am învățat eu în cei 12 ani de școală și pe care, cu siguranță, le voi fi uitat. Școala e tratată superficial. Elevii nu-și fac datoria, iar majoritatea profesorilor nu pot să-și facă meseria.” – L. B, clasa a XII a B.

„Apreciez învățământul din trecut, când elevii erau mai... respectuoși față de profesori. Școala viitorului va fi mult mai pe placul majorității elevilor. Cele  mai mari defecte ale școlii de azi sunt dezinteresul elevilor, metode învechite și ineficiente, permisivitatea și toleranța  în exces, imposibilitatea de a mustra sau a pedepsi elevul”- M. C., clasa a XII a B.

„Încet, dar sigur, tipul profesorului exigent dispare, fiind înlocuit cu cel al călăuzei și al confesorului,  pentru că tinerii din generația vitezei nu mai au răbdare, interes și perseverență în ceea ce ar trebui să facă ” – G. P, clasa a XII a B.

„Pentru a fi eficientă, școala trebuie să fie un loc prielnic de învățare, iar acest aspect ține nu numai de profesori, cât și de fiecare elev în parte. Dacă în trecut, generația bunicilor și a părinților noștri era mai respectuoasă cu profesorii și mai dornică să învețe, tinerii din zilele noastre sunt mai plictisiți la ore, preferând să învețe și să se informeze de pe Internet, mai degrabă decât din cărți… Școala se va schimba și e necesar acest lucru, sper că va fi în bine, chiar și cei mai slabi să facă eforturi suplimentare pentru a învăța. Nu trebuie tolerată și încurajată mediocritatea. Toți trebuie să facem tot ce depinde de noi, pentru a excela într-un domeniu. Școala viitorului din mintea fiecărui elev poate părea de domeniul SF, dar dacă tot sunt nevoiți să petreacă minimum 12 ani din viață la școală, atunci  ea are nevoie de digitalizare completă, să se ofere elevului laptop personal, în loc de cărți și caiete, iar  activitățile la ore să scoată în evidență spiritul practic al elevului.”- I. T. , clasa a XI a F.

„…Cu avantajul pe care îl oferă noile tehnologii și mai ales Inteligența Artificială în plină dezvoltare, este de dorit ca sistemul nostru de învățământ să țină pasul cu aceste schimbări, care trebuie implementate în procesul curent de învățare. Tabletele și telefoanele trebuie să devină instrumente obișnuite la clasă, permițând o varietate de resurse educaționale care ar face posibil învățământul interactiv și personalizat pentru fiecare elev.” -  R. S., clasa a XI a D.

„… Școala devine din ce în ce mai neșcoală, cel mai convingător argument este acela din viața mea personală din perioada pandemiei… Așadar, mi-am irosit 3 ani din viață, deoarece nu am învățat mare lucru…Fiind la capăt de drum, îmi doresc din tot sufletul ca viitoarele generații de elevi să se bucure de școala tradițională, unde se făcea carte serioasă. Efectele școlii nu se pot vedea imediat, ci în viitor.” – D. V., clasa a XII a D.

„Școala este, în majoritatea cazurilor, o a doua casă pentru un elev. Ea are rostul  de a-l învăța pe copil despre lume, de a-l ajuta cu informații valoroase și de a-l pregăti pentru viață. În opinia mea, școala românească se află astăzi la o răscruce de drumuri. Ea poate să progreseze în calitate, după cum poate și regresa… Problema e că nici generațiile de astăzi și nici cele ce vin nu au mentalitatea necesară pentru a schimba școala în bine. Spre exemplu, mulți, țin să spun că majoritatea liceenilor sunt împotriva uniformelor școlare… Uniforma ar fi un lucru minunat, deoarece diferențele financiare dintre elevi nu ar fi atât de evidente…De asemenea, Inteligența Artificială se arată ca un nou pericol pentru sistemul de învățământ, însă acest A.I. este la început de drum. Vom vedea cum evoluează și care vor fi efectele ei în plan educativ. În concluzie, viitorul școlii stă și în mâna noastră, dar și a viitoarelor generații!” – C. M., clasa a XII a D.

Cam așa gândesc  tinerii noștri!