Vidanjor de vinovatii

Bineinteles ca nu eram niciodata de vina. Mircione mazgalea peretii cu creionul, el nu se achita de sarcina ducerii gunoiului (o zi eu, o zi el, mereu el), el manca toate snitelele din frigider, soldateii jocului de strategie „Napoleon” adus din Franta ne intrau in talpi din cauza faptului ca el nu ii stransese de pe covor, iar cheile de la casa pe care le pierdeam de la gat dispareau numai si numai din cauza lui. Mircione este, evident, fratele meu Mircea, cu 5 ani mai mic, si care n-as vrea sa citeasca aceste randuri, intrucat acum are cu 30 de kile de muschi mai mult decat mine, palma cat o foaie A4, iar fuga nu-mi va fi de folos, avand in vedere burgheza-mi burta. Tin minte ca, la un moment dat, am incercat sa dam „un tunel” in peretele care despartea dormitorul nostru si sufrageria in care era televizorul. Pentru explicarea contextului, ii rog pe copii sa nu citeasca urmatoarea afirmatie din acest ziar cumparat de tati, pentru ca e imposibil de inteles in ziua de azi, probabil obscena?: nu aveam voie sa ne uitam la televizor dupa ora 21, trebuia sa ne odihnim intrucat aveam scoala!! Ei, dupa masuratori atente (minte de copchil de 12 ani - eu, 7 - el), lucrarile au inceput din ambele sensuri, urmand sa se intalneasca undeva la mijloc. Nu cred ca trebuie sa va mai povestesc ca nu s-au intalnit veci-pururi, am fost prinsi si am avut curajul sa marturisesc: nu eu sunt de vina, ci Mircea! Copilaria ma face sa ma scarpin in capu-mi plesuv, usor nedumerit ca doar acum inteleg ca nu reusim sa ne asumam propriile vinovatii. E mai simplu sa fie altcineva, e o responsabilitate pasata si un somn fara cosmaruri, uneori. Nu e de vina PNA pentru ca instrumenteaza si cere ascultari ilegale ale telefoanelor prietenilor nostri jurnalisti din Mures, asa cum nu sunt de vina operatorii de telefonie care fac sluj. De vina sunt ziaristii, ce mama-dracului isi baga nasul unde nu le fierbe oala?, probabil de vina sunt „trunchiurile telefonice” si alte cateva sute de numere de telefon unde/de unde s-a sunat. Nu sunt de vina cei care fac potlogarii si abuzuri in Mures – aparand apoi in ziar, important este sa se descopere cum este posibil ca jurnalistii sa aiba asemenea informatii. Nu se intreaba nimeni daca vreun judecator independent si-a dat acordul pentru asa ceva, se discuta mai mult despre chestiuni tehnice, intr-o jenanta incercare a PNA de a da explicatii pentru magaria facuta. Sunt chestiuni vitale, de care PNA se poate ocupa doar frunzarind colectiile noastre, care mustesc de anchete, dar iata, problema lor este, mai degraba, de a vedea cum reusim sa ne documentam, cu cine vorbim, de ce si cat timp. Nu este de vina Sofinet pentru ceea ce se intampla la Casa de Pensii din Sighet, ci Ivanciuc sau Vischi, mama lor de banditi! Nu Miclea de la Pensii, care ii tine in brate sau sistemul putred al finantelor este un subiect, ci ziaristii ce indraznesc sa scrie despre atrocitatile financiare. Nu situatia grava in sine, ci vehiculul prin care adevarul ajunge la cititori! Nu Man, Stroe sau Marinel Kovacs sunt de vina pentru rezultatele Aliantei in Maramures, ci oricine altcineva: presa, timpul, promisiunile PSD, lipsa de discernamant a electoratului. Nu Alianta este de vina pentru tot circul cu ciolanul secretarilor de stat, ci „complicatele realitati politice”. Nu cei din PSD sunt de vina ca nu sunt barbatani si stau ascunsi prin cotloane, dupa ce au facut gura mare si conferinte de presa pompoase cu sase-n prezidiu, de vina sunt „presiunile”. Si, pana la urma, nu noi, cei din presa, suntem vinovati pentru modul in care arata ziarele fiecaruia dintre noi, pentru modul in care este editata si pusa in pagina informatia, pentru jocurile si potlogariile facute cu buna stiinta – in presa scrisa, la televiziune sau radio -, pentru demolarea unora intru marirea altora, pentru faptul ca nu ne inscriem la Biroul Roman de Audit al Tirajelor, ca sa fie autentificate odata tirajele explodate cu care ne laudam prin targ, pentru faptul ca nu ne constituim intr-o Asociatie de presa respectabila – tocmai pentru ca ne cunoastem greata dintre noi. Nu, de vina este concurenta, cata mai e si pe unde i s-or fi odihnind oasele. In fond, nici pentru editorial nu sunt eu de vina. De vina e cafeaua si tigarile cu care m-am dubuit ca sa pot scrie tampeniile astea! Dan PARCALAB