Victorie de etapă în „războiul” educației sexuale

După un an de „război rece”, modificarea Legii privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care regle­mentează printre altele educația sexuală în școli și care încerca să elimine acordul părinților, a fost respinsă. Deocamdată, doar în Comisia de muncă, Familie și Protecție Socială din Senat, dar votul dat săptămâna trecută este esențial pentru votul în plen.

De mai bine de un an, „educația sexuală în școli” a devenit o minge fierbinte pe care autoritățile și-o pasează reciproc. Subiectul a inflamat opinia publică după ce, anul trecut, în plină stare de urgență, președintele României a promulgat legea care introduce educația sexuală în școli, fără a mai fi nevoie de acordul părinților. În urma presiunii publice și a intervenției bisericii, Parlamentul a modificat legea și a adoptat va­rianta în care se menține acordul părinților pentru ca elevii să urmeze aceste cursuri. Un demers cât se poate de normal, de altfel acordul părinților este necesar și la orele de religie, de exemplu. În plus, părinții sunt cei care au dreptul de a decide ce fel de informații trebuie să primească copiii lor, nu statul care, prin eliminarea acestui acord, își arogă dreptul de a decide în locul lor.

Deși Parlamentul a adoptat anul trecut legea, președintele Klaus
Iohannis a atacat-o la Curtea Consti­tuțională, care însă nu i-a dat dreptate. În loc ca „meciul” să se oprească aici, președintele a trimis legea spre reexaminare în Parlament. La începutul acestui an, s-au dus alte bătălii tactice în Comisia de muncă, Familie și Protecție Socială din Senat, a cărei decizie este vitală pentru votul din plen, despre care am scris la momentul respectiv.
În mare, susți­nătorii principali ai eliminării acordului părinților sunt cei de la USR-Plus, și o parte dintre liberali și udemeriști, în timp ce PSD și AUR doresc menținerea acordului.

Miercurea trecută, legea a intrat pe ordinea de zi a Comisiei, fiind respinsă decisiv, cu 9 la 4. Practic, au votat pentru respingere, alături de PSD și AUR, și o parte dintre senatorii PNL și UDMR.
Senatorul maramureșean Sorin Vlașin, care face parte din această comisie, a declarat că este o victorie de etapă foarte importantă: „împreună cu colegii din cadrul Comisiei de Muncă, Familie și Protecție Socială din Senat, am reușit să obținem o victorie de etapă foarte importantă. Proiectul de modificare a Legii privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care reglementează, printre altele, educația sexuală în școli și dorea să elimine acordul părinților, a fost respins! Altfel spus, legea va rămâne în forma actuală, care a fost adoptată anul trecut de Parlament. Modificarea acestei legi prin eliminarea acordului părinților ar fi însemnat un transfer periculos al dreptului de a decide asupra viitorului și edu­cației copiilor, de la părinți, la stat. Părinții știu cel mai bine ce fel de educație trebuie să primească copiii lor și trebuie să aibă dreptul de a alege. Iar educația sanitară, extrem de necesară de altfel, nu trebuie să însemne pervertirea copiilor de la vârste fragede, ci res­ponsabilizarea lor. Votul de astăzi al comisiei contează foarte mult pentru votul în plen, care sperăm să fie tot de respingere!”

Evident, decisiv va fi votul din plen, dar acesta are toate șansele să rămână unul de respingere. În fond, acest război are cel puțin două conotații extrem de importante pentru viitor.
Prima este, evident, tipul de edu­cație sexuală care va fi predat copiilor și care va fi limita dintre responsabilitate, informare și por­nografie. Din păcate, există numeroase exemple negative de manuale și metodologii care, în alte țări, introduc de la vârste de grădiniță termeni precum „masturbare” sau „egalitate de gen”.
Standardele privind educația sexuală în școli, elaborate de Bi­roul Regional pentru Europa al Organizației Mondiale a Sănătății, cu sprijinul Centrului Federal pentru Educație din Germania, cu­prinse într-o broșură consistentă, sunt revoltătoare.

Îndrumarul pare mai degrabă că dorește să-i transforme pe copii și pe tineri în „tehnicieni” ai sexului decât să-i facă responsabili.
Istoricul Marius Oprea, care a analizat acest document, a arătat că, potrivit acestuia, educația sexuală trebuie să înceapă de timpuriu. De exemplu, „matricea” educațională pentru categoria de vârstă 4-6 ani, prevede cum să fie învățați copiii să-și descopere sexua­litatea, „bucuria și plăcerea de a atinge propriul corp”. Educarea începe de la grădiniță și de la clasa zero „despre masturbarea timpurie, descoperirea corpului și a organelor genitale proprii, despre faptul că plăcerea apropierii fizice este o parte normală din viața fiecărui om, tandrețea și apropierea fizică sunt o modalitate de exprimare a dragostei și afecțiunii”. Copiii trebuie „să devină conștienți de identitatea de gen, să vorbească despre sentimentele (ne)plăcute cu privire la propriul corp, să își exprime propriile necesități, dorințe și limite”.

A doua implicație majoră ridică o problemă juridică și morală deo­sebit de importantă: cine are dreptul de a decide asupra educației copiilor, statul sau părinții? Din păcate, și aici avem exemplu ne­gativ al unor țări, statul se substituie părinților, considerând că știe mai bine decât ei ce este benefic pentru viitorul copiilor lor. Iar de la a-i substitui la a-i înlocui nu e decât un pas. Ultimul caz de acest fel este cel al familiei Furdui, căreia autoritățile germane i-au luat abuziv cei șapte copii. Dar această dramă a fost trăită anterior și de familiile Bodnariu și Nan din Norvegia, fiind depistate situații similare și în Finlanda, Marea Britanie, Canada etc.

„Modificarea acestei legi prin eliminarea acordului părinților ar fi însemnat un transfer periculos al dreptului de a decide asupra
viitorului și edu­cației copiilor, de la părinți, la stat. Părinții știu cel mai bine ce fel de educație trebuie să primească copiii lor și trebuie să aibă dreptul de a alege. Iar educația sanitară, extrem de necesară de altfel, nu trebuie să însemne pervertirea copiilor de la vârste fragede, ci responsabilizarea lor”.
Senator Sorin Vlașin