Victor Ioan Frunza - director de scena si profesor universitar

Carte de vizita Victor Ioan Frunza s-a nascut la 6 septembrie 1957, in Bucuresti. Dupa absolvirea IATC Bucuresti (1981), a montat peste 70 de productii de teatru, opera si televiziune, fiind angajat de scene de prima marime din tara si strainatate. In perioada 1990-1993, a fost director al Teatrului National din Cluj. A conferentiat la Academia de Muzica din Cluj (Catedra de Regie de Opera) si la Academia de Teatru din Targu Mures (Catedra de Regie). Este membru al Uniunii Teatrale din Romania. A obtinut 19 premii si distinctii importante din tara si strainatate, printre care Premiul Criticii acordat de Asociatia Internationala a Criticilor de Teatru. A fost distins cu Ordinul „Steaua Romaniei” in grad de cavaler. Criticii de teatru il considera pe Victor Ioan Frunza un personaj oarecum ciudat in lumea actuala a teatrului romanesc. Frunza are curajul sa spuna lucrurilor pe nume, nu accepta compromisurile, vrea si poate sa fie fertil artistic, gandeste teatrul in teme majore si poseda marele mestesug de a transpune ideile in cuvantul rostit pe scena. Reporter: De ce nu va place termenul de „regizor” si-l preferati pe cel de „director de scena”? Victor Ioan Frunza: Problema nu e aceea ca nu imi place termenul, ci faptul ca acest termen, „regizor artistic”, nu exista. El este o creatie a nomenclaturii comuniste. Meseria pe care o fac eu se numea, inainte de 1947, director de scena. Nu existau regizori artistici. In momentul in care au preluat puterea, comunistii au constatat ca, in teatre, exista prea multi directori si atunci au inventat aceasta struto-camila. Termenul de director de scena este mult mai bun, pentru ca el exprima mult mai bine meseria pe care o facem noi: dam directie spectacolului. Din cauza asta vreau sa reimpun aceasta titulatura, dar este destul de greu, pentru ca nu multi inteleg situatia... Rep.: Aveti o reputatie de extravagant. In ce consta aceasta extravaganta? V.I.F.: Nu-mi displace sa fiu considerat extravagant. As vrea insa sa traduc termenul, pentru ca a fi extravagant in teatrul din Romania inseamna a fi foarte exact, foarte punctual, a nu accepta compromisurile si atuncea lumea te considera extravagant, pentru ca intr-o lume plina de minciuni, cum este teatrul din Romania, a nu accepta compromisuri este echivalent cu a-ti bate cuie-n cap, ca detinutii care incearca sa se automutileze. Rep.: De ce se spune ca sunteti controversat? V.I.F.: A fi controversat este un lucru bun in materia artistica. De exemplu, Andrei Serban este unul dintre cei mai controversati regizori mondiali si primeste comenzi tocmai pentru ca este controversat. Unanimitatile in arta sunt paguboase. In general ele sunt paguboase, dar in arta cu atat mai mult. Un spectacol de teatru trebuie sa nasca controverse, trebuie sa nasca adeziuni violente si antipatii extrem de violente. Trebuie sa incite. Asta este rolul teatrului. Teatrul este singura arta vie, alta nu avem, ori, in calitatea lui de arta vie, teatrul prezinta opere imperfecte. Viata e imperfecta... Din punctul asta de vedere, teatrul trebuie sa starneasca controverse. Doar mediocritatile nu starnesc controverse. Boala numirii directorilor de teatru Rep.: Mai sufera teatrul romanesc de boala alegerii directorilor de teatru pe criterii politice? V.I.P.: Din pacate, imixtiunea politicului in teatru este din ce in ce mai pregnanta si este boala de care sufera teatrul romanesc la ora actuala. Nu numai in Romania se petrece acest lucru; slava Domnului, si vecinii nostri sufera de aceeasi boala, dar, la noi, efectele sunt foarte nocive pentru ca, de fapt, teatrele trebuie conduse de animatori teatrali, ori animatorul teatral este o persoana care are vocatie. Nu poti sa pregatesti intr-o scoala un animator teatral, ca n-ai cum. Asta se naste cu morbul asta in el si nu trebuie sa fie neaparat un om de teatru. Ion Coman, celebrul director al teatrului de la Piatra Neamt, nu era de meserie, dar era un extraordinar animator de teatru. Daca privim lucrurile din aceasta perspectiva, numirea directorilor de teatru pe criterii politice este total neavenita si provoaca dezastre. O alegere repertoriala proasta poate sa nenoroceasca un destin artistic. Oricum arta este supusa hazardului. Intreprinderile artistice sunt un fel de loterie; poate sa iasa, poate sa nu iasa. Oricum mergi in pierdere, dar daca mai si ajuti pierderea asta punand un om pe criterii politice, atunci e destul de grav. Puteti sa vedeti ce se intampla la ora actuala cu aceasta concentrare de putere fara precedent in istoria teatrului romanesc si chiar european. Va dau un exemplu: domnul Ion Caramitru este si directorul Teatrului National, si presedintele Uniunii Teatrale din Romania, si directorul Galei UNITER, care da premii ce inevitabil ajung si la directorul Teatrului National! A demola constructiv Rep.: De ce creti ca s-a spus despre dumneavoastra ca sunteti un artist anticanonic? V.I.P.: Istoria teatrului este presarata de demolari. Teatrul nu se poate construi decat prin demolari. E o lege a firii teatrale. Orice nou artefact tinde intr-un fel sa demoleze si sa reconstruiasca edificiul teatrului. Din punctul asta de vedere, eu am incercat sa demolez constructiv, sa ma apropii de realitatile din jur, pe cale teatrala, teatrul fiind o oglinda a vremii lui. Trebuie si el sa se schimbe mereu. Nu avem cum sa mergem inainte cu privirea inapoi. Traditia teatrala in materie de exprimare devine la un moment dat toxica. Ea e buna pentru noi, pentru meseriasi, in laboratorul de creatie, dar la nivelul expresiei ea nu mai este buna. Realitatea ne-a demonstarat acest lucru. Rep.: Unde se situeaza teatrul romanesc comparativ cu ce se intampla astazi in Europa? V.I.P.: Teatrul din Romania a avut o perioada buna, culmea, in perioada dictaturii comuniste. Asta e un paradox. Am ramas doar cu legenda, pentru ca teatru romanesc nu mai e ceea ce a fost candva. La ora actuala, se afla intr-o situatie foarte rea si va spun acest lucru cu toata tristetea. Exista o supralicitare excesiva a temelor, o infantilizare a discursurilor scenice si o mediocrizare a mediului teatral. Optiuni si argumente * Shakespeare sau Ionescu? Nu stiu, nu stiu sa raspund la asta... * Atena sau Roma? Roma. * Stefan Iordache sau Victor Rebengiuc? Stefan Iordache, negresit. * Templu aztec sau manastire tibetana? O manastire tibetana. * Cravata sau papion? Papion. * Vioara sau pian? Vioara. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro