Viata in Hristos, cuvinte de folos (XXXI)

“Eu am venit sa arunc un foc pe Pamant. Si ce vreau decat sa fie aprins chiar acum!” (Evanghelia dupa Luca - 12, 49) “A crede ca Dumnezeu exista este un lucru, a-L cunoaste pe Dumnezeu este altceva”. Sub semnul acestor cuvinte ale Cuviosului Siluan Athonitul, continuam seria incursiunilor in profunzimea vietii si invataturii crestine autentice. Pentru cei care se intreaba cum poate fi urmata calea adevarului, experienta duhovniceasca a stalpilor Bisericii Ortodoxe poate servi drept calauza, intr-o vreme in care credinta multora s-a racit sau s-a ratacit. Unul dintre cei mai profunzi duhovnici ai ortodoxiei contemporane este parintele Rafail Noica, format la scoala duhovniceasca a lui Siluan Athonitul si Sofronie Saharov. Parintele Rafail, fiul filosofului roman Constantin Noica, s-a nascut in anul 1942. La varsta de 13 ani a plecat impreuna cu mama sa, englezoaica, in Anglia, cu scopul primirii unei educatii mai alese. Cautarile spirituale il poarta pe la anglicani, penticostali, congregationalisti, Armata Salvarii, baptisti. Revenirea la Ortodoxie s-a intamplat in anul 1961, iar in 1965 parintele Rafail este tuns in monahism la manastirea Essex de catre parintele Sofronie Saharov, caruia ii devine ucenic. Se intoarce in Romania in 1993, dupa 38 de ani, stabilindu-se intr-o sihastrie din Muntii Apuseni. In conferintele pe care le sustine ocazional, Parintele Noica explica cu mult har de ce socoteste Ortodoxia “drept singurul adevar al istoriei”. Glasul lui Dumnezeu Noi nu ne ducem la duhovnic asa cum merg invatatii si inteleptii lumii acesteia la un om mai intelept, la un om mai cu experienta ca sa facem ucenicie. O spune deja prorocia din Vechiul Testament ca oamenii vor fi invatati de Dumnezeu. Si asa, in Noul Testament al Domnului, trebuie sa invatam sa ne lasam invatati de Dumnezeu Insusi. Cum s-aud eu glasul lui Dumnezeu? Eu pot sa-I spun lui Dumnezeu mii de lucruri, dar in invalmaseala gandurilor ce-mi vin in minte, de unde stiu care este de la Dumnezeu sau daca macar unul este de la Dumnezeu. Duhovnicia trebuie inteleasa si facuta asa: te duci la duhovnic cu un gand ori ca te spovedesti, ori sa intrebi ceva duhovnicesc. Ceri Domnului: Doamne, spune-mi ce trebuie sa fac in viata mea. Ma vad pacatos, dar de unde sa incep? Spune-i parintelui meu cuvant pentru mantuirea mea! Si faceti asta in duhul Parintilor din Pateric, care se duceau la un batran si cereau un cuvant de mantuire. Cautau ascultare, cautau cuvant de la Dumnezeu. Uneori poate nici nu aveau ce sa-l intrebe. Ii cereau numai un cuvant, fara sa spuna despre ce. Dar cel care se ducea la avva, se ducea cu rugaciune catre Dumnezeu: Doamne, Tu spune-mi un cuvant. Si avva sau duhovnicul, nu ca un filosof care a invatat multe lucruri si este foarte intelept omeneste, cauta, la randu-i, cu rugaciune catre Dumnezeu: Doamne, da-mi, un cuvant pentru poporul Tau. Nu ma lasa in deschiderea gurii mele sa smintesc pe fratele meu. Nu ma lasa sa spun un cuvant care nu este de folos sau, mai groaznic, unul care sa dauneze mantuirii sufletului celui care vine catre mine in numele Tau. Si cauta nu atat in minte, ci in inima sa gaseasca un cuvant pe care il simte inima lui ca este ziditor. Ascultarea duhovniceasca Fac aici o mica paranteza ca sa spun un cuvant al Sfantului Serafim de Sarov, care cunostea cu duhul nu numai viata ta, ceea ce se intampla in familie, in viata prietenilor, ci si ce sa faca ceilalti. Si un om, uimit, il intreba pe Sfantul Serafim: Parinte bun, cum stii toate lucrurile din viata mea si pe toti oamenii acestia pe nume? Si el I-a raspuns: Eu nu stiu nimic; eu doar ma rog la Dumnezeu. Dumnezeu este Cel Care stie, iar eu, rugandu-ma, iti spun primul gand, primul cuvant care vine in inima mea si care stiu ca este de la Dumnezeu. Deci, eu nu stiu ce sa fac; parintele meu nu stie ce sa fac, dar eu lui Dumnezeu ii cer si parintele Ii cere, de asemenea, lui Dumnezeu. Si atunci se intampla taina aceasta - si aceasta este ascultarea - ca, indreptandu-ne catre Dumnezeu, prin parintele duhovnic, cum spunea Parintele Sofronie, facem din duhovnicul nostru un prooroc. Poate ca este deja prooroc, poate ca nu, dar ascultarea mea il face pe parintele meu prooroc. Intr-un fel, daca starea mea de ascultare este adevarata, aceasta il naste pe parintele duhovnicesc. Eu insumi il nasc pe parintele meu duhovnicesc. Tainele rugaciunii Asa sunt lucrurile la Dumnezeu; de multe ori de-andaratelea! Zic asta si ca sa nu va smintiti, caci va poate ispiti cel rau si asa: dar daca parintele meu n-o sa stie asta? Dar daca nu stiu ce sau nu stiu cum? Nu va smintiti de aceasta. Nasteti-va parintele duhovnicesc prin rugaciune! Cautati de la Dumnezeu! Cereti Domnului: Doamne, pune in Sfintia Sa cuvantul potrivit! Si smeriti-va inaintea parintelui, in numele Domnului si parintele, prin rugaciune, va gasi un cuvant pe care nu stie nici el cum este, cum spunea si Sfantul Serafim de Sarov, dar el, in rugaciunea sa, crede si nadajduieste ca Dumnezeu nu va va lasa inselati, nu va va lasa pe drumuri. Si acum inca un lucru. Intelesesem ca nu trebuie sa discuti cu parintele tau sfatul ce ti-l da, ca primul lucru pe care ti-l spune, pe acela sa-l faci. Incercam, dar voind sa-l fac mai bine, il intrebam: Parinte, cum intelegi asta, cum trebuie facut? Si simteam ca se sfarma totul. Si cateodata parintele se mahnea de mine si imi ziceam: Dar ce-am facut rau, Doamne? Eu voiam sa fac mai bine. Dar cum sa inteleg cuvantul? Cum sa fac, daca nu-l inteleg mai bine? Si nu pricepeam atunci ca nu este vorba numai sa inteleg mai bine, caci nu ma duceam la un filosof, la un om mai destept ca mine, mai cu experienta, mai batran, ci ma duceam la Dumnezeu. Si ca Dumnezeu imi da prin gura lui un cuvant , poate tainic, poate de neinteles, dar acela e cuvantul pentru mine de la Dumnezeu, nu-i cuvantul duhovnicului. Faptuirea crestina Nu cauta lamuriri de la duhovnic - si asta nu poate fi inteles nici ca argument ca nu vrei sa faci voia ta. Nu-i numai asta. Este firul acela, foarte delicat, mai delicat decat firul de paianjen, dintre tine si Dumnezeu, pe care nu trebuie sa-l rupi, sa-l intrerupi cu nimic. Fa o metanie si spune-i parintelui: Binecuvanteaza, Parinte! Ti-e teama ca n-o sa intelegi? Cere rugaciunile parintelui. Cere tot ce vrei, dar nu cere de la inceput prea multe explicatii. Acesta este cuvantul pe care implinindu-l, il vei intelege. Pentru ca toata viata crestineasca este faptuire, nu filosofie. Aceasta este filosofia vietii crestinesti. Deci, parintele nu-ti va putea explica cuvantul pentru ca nu-i vine de la el si el insusi poate nu-l intelege. Dumnezeu il intelege si tu, cu rugaciunile parintelui, il vei intelege, iar daca nu poti sa-l intelegi, mai tarziu poti sa intrebi. Dar mai intai incearca sa-l implinesti. Nasterea de sus Cuvantul lui Dumnezeu este puterea care a creat cerurile si pamantul. Cuvantul lui Dumnezeu este energia care creeaza si te creeaza, te face pe tine. Sigur ca nu il vei intelege acum, ca il vei intelege cand te va face ceea ce Dumnezeu vrea sa te faca. Pastrarea cuvantului se aseamana cu pamantul care-si tine samanta ca sa nu i-o fure pasarea. Pastrarea cuvantului este pastrarea unei energii tainice in inima ta, in sufletul tau, energie care te va lumina, cum spune Sfantul Ioan in Evanghelie ca viata era lumina oamenilor. Vietuind dupa Cuvantul lui Dumnezeu cel dintru inceput, ca acesta este cuvantul pe care il primesti, el te va invia si te va lumina. Ioan BUTIURCA