Viata in Hristos, cuvinte de folos (XXVI)

“Eu am venit sa arunc un foc pe Pamant. Si ce vreau decat sa fie aprins chiar acum!” (Evanghelia dupa Luca - 12, 49)

“A crede ca Dumnezeu exista este un lucru, a-L cunoaste pe Dumnezeu este altceva”. Sub semnul acestor cuvinte ale Cuviosului Siluan Athonitul, continuam seria incursiunilor in profunzimea vietii si invataturii crestine autentice. Pentru cei care se intreaba cum poate fi urmata calea adevarului, experienta duhovniceasca a stalpilor Bisericii Ortodoxe poate servi drept calauza, intr-o vreme in care credinta multora s-a racit sau s-a ratacit.

Unul dintre cei mai profunzi duhovnici ai ortodoxiei contemporane este parintele Rafail Noica, format la scoala duhovniceasca a lui Siluan Athonitul si Sofronie Saharov. Parintele Rafail, fiul filosofului roman Constantin Noica, s-a nascut in anul 1942. La varsta de 13 ani a plecat impreuna cu mama sa, englezoaica, in Anglia cu scopul primirii unei educatii mai alese. Cautarile spirituale il poarta pe la anglicani, penticostali, congregationalisti, Armata Salvarii, baptisti. Revenirea la Ortodoxie s-a intamplat in anul 1961, iar in anul 1965 parintele Rafail este tuns in monahism la manastirea Essex de catre parintele Sofronie Saharov, caruia ii devine ucenic. Se intoarce in Romania in 1993 dupa 38 de ani, stabilindu-se intr-o sihastrie din Muntii Apuseni. In conferintele pe care le sustine ocazional, Parintele Noica explica cu mult har de ce socoteste Ortodoxia “drept singurul adevar al istoriei”.

Mentalitatea occidentala

Apusul n-a avut putere sa reziste lumii si de aceea in Apus s-au inchis biserici de bunavoie, au fost transformate in magazii, au fost daramate. In Apus s-a creat mentalitatea ca poti face orice, dar aceasta te impiedica sa fii al lui Hristos Cel adevarat. Noua Era, de exemplu, promoveaza ideea ca totul este ingaduit, de la satanism pana la filosofiile cele mai inalte; numai smerenia, pocainta si altele ca acestea sunt lucruri interzise. Psihologic sunt interzise; numai Hristos Cel adevarat este interzis. Caci sunt multi hristosi - si nu vorbesc numai de antihristii care inseala pe multi - ci si idei gresite despre Hristos Cel adevarat.

Zice Domnul ca nu este o porunca mai mare decat aceasta de a iubi pe Dumnezeu, si pe aproapele. Pastrarea dragostei, insa, trece prin multe greutati, care ne otelesc duhovniceste. Ne otelesc intr-un fel foarte curios, paradoxal. Ajungem nu sa ne simtim puternici, ci, atunci cand suntem slabi, cum spune Sfantul Apostol Pavel, atunci suntem puternici. Suntem puternici pentru ca atunci ne smerim si atunci intelegem pe aproapele si se poate naste in sufletul nostru duiosie fata de aproapele. Caci iubirea in Domnul este duioasa. Si atunci, in smerenia si duiosia de care vorbeam, poate lucra nu inversunarea omului, ci asceza noastra; atunci lucreaza in om harul lui Dumnezeu.”

Taina Liturghiei

Duhul Ortodoxiei nu este afisare, nu este nici prozelitism; duhul Ortodoxiei este exprimat in Liturghie si revin la ideea aceasta: atentie la cuvantul liturgic, la cuvantul de rugaciune. Deci, duhul Ortodoxiei este exprimat in Liturghie. Amintiti-va cuvantul: Gustati si vedeti ca bun este Domnul! Si noi, pacatosii, incercam, smeriti, sa gustam si sa vedem ca bun este Domnul in locul in care ne-a pus, langa raurile acelea ale Babilonului apusean, si gustam si vedem si bem”.

Sfarsitul istoriei

In perspectiva realitatilor actuale mantuirea este “mult mai grea si as aminti un cuvant pe care Parintele Sofronie il spune in cartea lui despre Masuri eclesiaste: Este un privilegiu infricosat, intrucat cred ca traim ultimele clipe ale istoriei, analoage poate cu cele ale Domnului pe cruce. Mantuirea este un lucru cu neputinta la om si deci, daca este cu neputinta, Dumnezeu insusi o face si de aceea trebuie sa ne lipim de rugaciune si de Tainele Bisericii, mai ales de Taina Sfintei Impartasanii. Si asa, ceea ce este cu neputinta la om, este cu putinta la Dumnezeu.

Patria cereasca

Neamul nostru se cheama Hristos. Sau, daca vreti, neamul nostru se cheama Israel, adica poporul lui Dumnezeu. Noi suntem Israelul cel nou, Israel in duh. Caci iar revenim la tema Duhului si a adevarului. Patria noastra nu este Romania sau Rusia sau Anglia, este Ierusalimul cel de sus; patria noastra este cea care vine, nu cea unde ne-am nascut. Ne-am nascut intr-un cuib, ca si pasarile, si traim in el pana ce ne vor creste aripile, pana ce vom zbura si noi, ca sa ne luam zborul vesnic. Iarasi zic, nu dispretuim neamul. Pentru mine, mai ales, a ma naste roman a insemnat mai cu seama a primi Botezul Ortodox si pentru asta am fost, mai mult decat pentru toate, recunoscator lui Dumnezeu.

Dar observ niste fenomene interesante. Ma simt mai aproape de voi decat de toate neamurile printre care am trait cu mult drag si cu multa bogatie sufleteasca, in pribegiile mele. Dar ma gasesc mai aproape de voi, intr-un fel si chiar si ce numesc eu osemintele astea ale mele, care trag sa ma ingreuieze si sa ma doara, s-au mai consolat cand am inceput sa zburam pe deasupra meleagurilor romanesti si a pamantului acesta.

Telul omului

Cautati acum la Cuvantul Domnului, caci nu mai este vreme pentru griji omenesti. Imi vin in minte doua cuvinte din Evanghelie. Mai intai: Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toatele celelalte se vor adauga voua; si al doilea cuvant: Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece. Mergeti la esential! Si intr-adevar, am vazut in viata mea ca telul adevarat al omului, adica intelegerea mintii si a gandului lui Dumnezeu pentru om, mantuire si tot restul, Dumnezeu il da in chip nevazut. Si e nevoie de rugaciune si de intelegerea aceasta a lui Dumnezeu, chiar pana la dragostea de vrajmas, cum spune Sfantul Siluan. Adica sa stii ca si vrajmasul este faptura lui Dumnezeu si ca numai Dumnezeu il poate lumina prin rugaciunea mea, daca o fac. Numai El il poate stavili si indruma sa nu faca prea mult rau. Si asa nu numai pe vrasmasi, dar si necunoscutilor si strainilor Dumnezeu le pune in inima ceea ce ne trebuie, numai noi sa nu-L tradam pe Dumnezeu.

Ioan BUTIURCA