Viata in Hristos, cuvinte de folos (V)

l “Eu am venit sa arunc un foc pe Pamant. Si ce vreau decat sa fie aprins chiar acum!” (Evanghelia dupa Luca - 12,49) “A crede ca Dumnezeu exista este un lucru, a-L cunoaste pe Dumnezeu este altceva”. Sub semnul acestor cuvinte ale Cuviosului Siluan Athonitul, continuam seria incursiunilor in profunzimea vietii si invataturii crestine autentice. Pentru cei care se intreaba cum poate fi urmata calea adevarului, experienta duhovniceasca a stalpilor Bisericii Ortodoxe poate servi drept calauza, intr-o vreme in care credinta multora s-a racit sau s-a ratacit. “E mult mai tarziu decat iti inchipui, frate! Grabeste-te sa savarsesti lucrarea Domnului!”. Acesta a fost crezul de viata al Parintelui Seraphim Rose, una din figurile cele mai importante ale ortodoxiei contemporane. Nascut in 1934, in Statele Unite, intr-o familie de americani protestanti, viitorul Parinte Seraphim a studiat in tinerete filosofia occidentala si vechea intelepciune a Orientului, dedicandu-se carierei de orientalist. S-a convertit la ortodoxie in 1962, dupa ce s-a convins ca adevarul este Hristos. Ajuns la cunostinta Adevarului, parintele Seraphim Rose si-a pus intreaga viata in slujba propovaduirii lui, intr-o lume minata de dezduhovnicire si haos, pe care a certat-o si a pilduit-o ca un adevarat prooroc. A plecat la cele vesnice in 1982, lasand in urma o serie de scrieri de mare insemnatate si actualitate pentru omul contemporan. Una din aceste scrieri este “Perspectiva ortodoxa asupra lumii”, in care parintele Seraphim vorbeste despre ce inseamna a trai o viata cu adevarat crestina in conditiile lumii contemporane. Doua lumi opuse Ortodoxia noastra este o insulita in mijlocul unei lumi care opereaza dupa principii complet diferite - si cu fiecare zi aceste principii se schimba in mai rau, instrainandu-ne tot mai mult de ea. Multi oameni sunt ispititi sa isi imparta vietile in doua categorii distincte: viata cotidiana pe care o ducem la serviciu, cu prietenii lumesti, in afacerea noastra lumeasca, si ortodoxia, pe care o traim Duminicile si in alte zile ale saptamanii, cand avem timp pentru ea. Dar perspectiva unei asemenea persoane asupra lumii, daca o urmariti indeaproape, este adesea un amestec ciudat de valori crestine si valori lumesti, care in realitate nu pot sta laolalta. Ortodoxia este viata. Daca nu traim ortodoxia, pur si simplu nu suntem ortodocsi, indiferent de ce convingeri formale am avea. Viata in lumea noastra contemporana a devenit extrem de artificiala, de nesigura, de naucitoare. Ortodoxia, este adevarat, are o viata proprie, dar se afla si in legatura cu viata lumii dimprejurul ei, si astfel viata crestinului ortodox, chiar si atunci cand este cu adevarat ortodox, nu poate sa nu reflecte lumea in vreun fel. Un soi de nesiguranta si confuzie a intrat, de asemenea, in viata ortodoxa a vremilor noastre. Oricine priveste viata noastra contemporana din perspectiva vietii normale duse de oamenii vremilor de mai dinainte - sa zicem din Rusia, din America, sau din oricare alta tara a Europei Occidentale din secolul al 19-lea - nu poate sa nu fie izbit de cat de anormala a devenit viata din ziua de astazi. Intregul concept al autoritatii si al ascultarii, al decentei si al politetei, al comportarii publice si private - toate s-au schimbat dramatic, s-au intors cu susul in jos, in afara unor grupulete izolate de oameni - de obicei crestini de vreun fel - care incearca sa pastreze un mod de viata asa-zis de “moda veche”. Goana dupa distractie Viata noastra anormala de astazi poate fi caracterizata ca fiind rasfatata, ghiftuita. Din frageda pruncie, copilul de azi este tratat, ca o regula generala, drept un mic zeu sau o zeita in familie: toanele ii sunt ascultate, dorintele implinite; este inconjurat de jucarii, distractii, placeri; nu este educat si crescut conform principiilor stricte ale comportamentului crestin, ci lasat sa se dezvolte asa cum tind dorintele sale. Este suficient ca el sa spuna “Vreau asta!” sau “N-o s-o fac!”, pentru ca parintii sai indatoritori sa i se plece in fata-i si sa il lase sa faca precum doreste. Poate aceasta nu se intampla tot timpul in fiecare familie, dar se petrece suficient de des pentru a fi regula educatiei contemporane a copiilor, si chiar si cei mai bine intentionati parinti nu scapa pe deplin acestei influente. Chiar daca parintii incearca sa isi creasca copiii cu strictete, cei din jurul lor incearca sa faca altceva. Trebuie ca ei sa ia in consideratie acest lucru, atunci cand isi educa copilul. Cand un astfel de copil devine adult, se inconjoara, in mod natural, cu aceleasi lucruri cu care a fost obisnuit din copilarie: placeri, distractii si jucarii pentru cei mari. Viata lui devine o cautare continua dupa “distractie” care este atat de goala de orice inteles serios, incat un vizitator din orice tara a secolului al 19-lea, privind la programele noastre populare de televiziune, la parcurile de distractii, la reclame, filme, muzica - la aproape orice aspect al culturii noastre de masa - ar crede ca a nimerit intr-un tinut de imbecili care si-au pierdut orice contact cu realitatea. Este un lucru pe care noi nu prea il luam adesea in consideratie, deoarece traim in societatea aceasta, luand-o asa cum este. Generatia “Eu” Unii observatori recenti ai vietii noastre contemporane au numit tineretul de astazi “generatia eu” si vremurile noastre “evul narcisismului”, caracterizat de veneratia si fascinatia pentru sine care impiedica dezvoltarea unei vieti normale. Altii au vorbit de un univers de “plastic” sau de o lume de vis, in care atat de multi oameni traiesc astazi, incapabili sa infrunte ori sa inteleaga realitatea lumii ce ii inconjoara sau a problemelor din launtrul lor. Cand “generatia eu” se intoarce catre religie - ceea ce s-a intamplat extrem de des in ultimele decenii - o face de obicei catre o forma de religie de “plastic” sau fantastica: o religie a “dezvoltarii de sine” (in care sinele ramane obiectul venerarii), al spalarii creierului si al controlului mintii, a unor guru si swami zeificati, a unei goane dupa OZN-uri si fiinte “extra-terestre”, a unor stari si simtiri spirituale anormale. Nu vom analiza aici toate aceste manifestari, care probabil ca sunt indeajuns de familiare multora, doar vom discuta putin mai tarziu cum influenteaza acestea viata duhovniceasca a crestinilor ortodocsi din zilele noastre.