“Viaţa este o călătorie, iar destinaţia nu este întotdeauna sigură”

“Viaţa este o călătorie, iar destinaţia nu este întotdeauna sigură” (P.S. Justin Hodea Sigheteanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului)

- Ce înseamnă „oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa”?

A te înălţa pe tine înseamnă a vorbi mult despre împlinirile tale în sens duhovnicesc. Ori lucrurile duhovniceşti nu se văd şi nu ar trebui să fie mărturisite ca manifestări publice. Pe de altă parte, tot ce realizezi prin faptul că eşti un om cu frică de Dumnezeu nu are nevoie de aprecierea sau lauda oamenilor. Toate faptele bune şi bineplăcute lui Dumnezeu sunt inventariate de îngerul păzitor şi ajung la tronul Preasfintei Treimi. Cel ce doreşte ca faptele şi lucrările lui să fie recunoscute şi apreciate de oameni s-ar putea să nu mai primească răsplată de la Dumnezeu. Alegerea aparţine exclusiv făptuitorului. Am constatat că în multe biserici (lucru cu care nu sunt de acord) sub o scenă sau o icoană pictată este scris numele familiei donatoare. Este greşit să ne înscriem printre icoanele sfinţilor numele noastre, ale muritorilor de rând. Pe donatori îi înscrie Dumnezeu în cartea veşniciei. Singurul lucru permis în Biserica Ortodoxă este pictarea tabloului votiv al familiei care a ctitorit locaşul, şi a Episcopului locului, lângă uşa de intrare în biserică.

- Care-i graniţa dintre smerenie şi demnitate sau conduită creştină prin care să răzbată conştiinţa credinţei? Că fiind credincios, automat poţi aluneca în „mândria” să te simţi „privilegiat” în faţa Bunului Dumnezeu. Dar nu este bună nici cealaltă variantă, de smerenie dusă la limită, în care te gândeşti cât eşti de păcătos şi cazi în deznădejde. Iar deznădejdea este un păcat, pentru că un credincios nu trebuie să se îndoiască niciun moment că Bunul Dumnezeu îşi întoarce faţa de la el.

Smerenia este sfântă şi se raportează la credinţă, fiind după modelul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Demnitatea se raportează la valorile unui neam, şi nu intră în conflict cu smerenia, pentru că ea afirmă tot ce are mai bun şi frumos un popor, în toată existenţa lui istorică.

A fi creştin Ortodox înseamnă a fi pe cărarea care duce spre Împărăţia Lui Dumnezeu, dar nu însemnează că ai şi ajuns. Când socoţi că dacă eşti ortodox ai garanţia mântuirii, ai căzut în păcatul mândriei. Părintele Nicolae Delarohia are o frază care rezolvă această problemă: „Ortodoxia oferă totul, dar nu promite nimic”. Deci, poţi să fii ortodox şi să nu ajungi în rai cu sfinţii, pentru că nu biletul de călătorie, ci parcursul te duce la adevărata destinaţie, ci să ajungi în altă parte. Viaţa este o călătorie, iar destinaţia nu este în totdeauna sigură.

Pe de altă parte însă trebuie să afirmăm că Ortodoxia oferă garanţia mântuirii prin botezul în numele Sf. Treimi şi prin primirea harului Duhului Sfânt în celelalte Sfinte Taine, iar Taina Pocăinţei sau a Sfintei Spovedanii se constituie în salvarea de sub robia păcatului a tuturor credincioşilor, pentru că omul căzut are datoria de a se ridica. Argument pentru această stare sunt cuvintele Mântuitorului „De câte ori vei cădea, scoală-te şi te vei mântui”, deci nimeni să nu deznădăjduiască, ci să se căiască, mărturisindu-şi păcatele luptând pentru eliberarea de acestea.

Păcatele mărturisite sunt dezlegate de preot şi iertate de Hristos pentru că aşa a făgăduit Domnul Sfinţilor Apostoli: "Adevăr zic vouă, oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer" (Matei 18, 18).

În această credinţă trăim şi în această nădejde plecăm din lumea aceasta, aşteptând învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vie amin!

P.S. Justin, la 51 de ani

Preasfinţia Sa Justin Hodea Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, este un slujitor al bisericii cu mult har, dar şi un gospodar desăvârşit, doctor în teologie. Datorită dăruirii sale, Maramureşul a devenit un al doilea “Munte Athos”, cu mănăstiri ce veghează de pe coline, biserici şi o Catedrală aflată în construcţie.

Î.P.S. Justin mărturiseşte că: “Maramureşul a fost şi rămâne un tărâm al credinţei, pentru că o istorie marcată de două mii de ani de credinţă dreptmăritoare nu poate fi înlocuită de curentele seculare ale modernităţii, nici de tendinţele modei, nici de împrumuturile fără formă şi conţinut. Maramureşenii nu şi-au pierdut credinţa în ultimele decenii, dimpotrivă, au cultivat-o şi au sporit-o. Refacerea vechilor vetre monahale şi întemeierea altora noi, zidirea multor biserici şi mai ales întinerirea clerului bisericesc şi înmulţirea numărului de preoţi în raport cu nevoile duhovniceşti, au dus la intensificarea credinţei”. Aici, în inima acestui tărâm al credinţei, s-a născut în 1961, în comuna Rozavlea.

La numai 14 ani, a simţit chemarea spre mănăstire şi a intrat ca frate la Mănăstirea „Sf. Ana” Rohia. A urmat treapta I–a de Liceu la şcoala din satul natal, petrecând toate vacanţele la Mănăstirea Rohia.

După ce a terminat zece clase, în anul 1978, a dat examen la Seminarul Teologic Ortodox Craiova – Mofleni, fiind închinoviat în acest sens la Mănăstirea Lainici Jud. Gorj, Mitropolia Olteniei, și a fost declarat admis.

În anul 1979 a fost transferat, cu aprobarea I.P.S. Teofil Herineanu, la Seminarul din Cluj-Napoca, pe care l-a absolvit în anul 1983, când a susţinut examenul de absolvire.

În anul 1983, luna Septembrie, a fost hirotonit diacon pe seama Mănăstirii Rohia, iar în anul 1983 – iunie, a fost hirotonit preot pe seama aceleiaşi mănăstiri.

În anul 1985 a fost tuns în monahism la aceeaşi mănăstire, avându-l naş de călugărie pe P.S. Justinian, primind numele de Justin. Şi-a continuat studiile

la Institutul Teologic Universitar Sibiu pe care l-a absolvit în anul 1992.

În luna martie 22, anul 1994, la propunerea P.S Justinian, Sf. Sinod al B.O.R. aproba alegerea în postul de arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului și Sătmarului cu titlul de „Sigheteanul”, iar în 17 aprilie 1994, are loc la Mănăstirea „Sf. Ana” Rohia hirotonia întru arhiereu, săvârşită de către I.P.S. Dr. Antonie Plămădeală, I.P.S. Bartolomeu al Clujului și P.S. Justinian al Maramureșului și Sătmarului.

De atunci și până în prezent slujeşte Biserica ortodoxă româna în aceasta chemare alături de P.S. Justinian.

În calitate de membru al Sf. Sinod, PreaFericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, i s-a încredinţat în septembrie 1995, delegaţia de a conduce un grup de 100 de tineri studenţi teologi și neteologi la întâlnirea de la Loretto – Italia, patronată de Papa Ioan Paul al II – lea.

În anul 1998 a făcut un pelerinaj cu zece părinţi de la Mănăstirea Rohia, la Sf. Munte Athos, iar în 2003 a făcut un pelerinaj tot cu un grup de monahi de la Mănăstirea Rohia, la locurile Sfinte din Ucraina și Rusia.

În septembrie 2003 a organizat vizita Patriarhului României Teoctist, care îl avea oaspete pe Sanctitatea Sa Petros al VII-lea, Patriarhul Alexandriei, în eparhia Maramureşului și Sătmarului, prilej cu care s-a sfinţit primul nivel al catedralei episcopale și a avut loc proclamarea solemnă a canonizării Sf. Iosif Mărturisitorul din Maramureş.

În plan cultural teologic a scris în diferite reviste bisericeşti anumite articole și studii, așa precum reiese din lista anexată prezentei autobiografii.

În cadrul Sf. Sinod al B.O.R. face parte din comisia Pastorală, monahală și Socială, iar în cadrul Eparhiei Maramureşului și Sătmarului, atribuţiile au în sfera lor de cuprindere Şcolile teologice, Sectorul Cultural, viața monahală și Sectorul social misionar.