Viata de dincolo de virgula - Oamenii care traiesc din minuni

Incredibil! Desi aveau cariere considerate a fi de succes, un medic si un inginer din Baia Mare au renuntat la locurile de munca pentru a se dedica misionariatului crestin ecumenic. Urmeaza povestea unor oameni catalogati de prieteni fie “inconstienti”, fie “fantastici”, insa care sunt convinsi ca duc o viata „plina de minuni”. De obicei, lipsa unui venit sigur si apropierea termenului de scadenta pentru plata facturilor provoaca depresii, panica sau cine stie ce alte reactii. Cu toate acestea, o familie din Baia Mare a renuntat, de aproape doi ani, sa alerge dupa castiguri materiale. Lacramioara si Radu Miclaus isi concentreaza toata munca sa-i faca fericiti pe cei din jurul lor, si spun ca asta le aduce mai multe statisfactii decat zbaterea cotidiana dinainte. Decizia Povestea sotilor Miclaus este cu atat mai surprinzatoare, cu cat pana nu demult duceau o viata “obisnuita”: Lacramioara profesa ca medic specialist, iar Radu era administratorul unei firme de calculatoare. Insa in urma cu doi ani au renuntat la profesiile lor pentru a se dedica in totalitate misionariatului crestin ecumenic: “chiar daca am avut o situatie materiala stabila, ne-am dat seama ca ceva ne lipsea din punct de vedere spiritual. Dupa mai multe cautari ne-am gasit echilibrul in dragostea lui Dumnezeu si am simtit ca trebuie sa le-o daruim si altora. Asa ca am incercat sa aducem zambetul pe buze si pace sufleteasca celor care aveau nevoie de asta. Dupa aproximativ un an, am ajuns la concluzia ca nu aveam timp si pentru serviciu si pentru partea aceasta, asa ca am luat decizia sa renuntam la profesii, simtind ca este mai important sa ne dedicam celor din jur”. Prietenii au avut parte de un soc, spunandu-le ori “sunteti inconstienti”, ori “e fantastic”. Multi s-au asteptat ca, neavand un venit sigur, cei doi misionari sa revina la vechile profesii, insa ei sustin ca in tot acest timp nu s-au gandit la asta: “viata ni s-a schimbat radical si in mod surprinzator, solutiile tuturor problemelor au venit de unde nici nu ne-am fi asteptat”. Intamplari fericite sau minuni? Decizia celor doi este cu atat mai surprinzatoare cu cat in fiecare luna au de platit chirie de 4,5 milioane lei, gaz, curent, cablu etc. dar, mai intai de toate, au de crescut 3 copii (de 13, 2 ani, respectiv 9 luni). Bineinteles ca indemnizatia de crestere a copilului este nesemnificativa in raport cu cheltuielile familiei. Intrebarea fireasca este “totusi, din ce traieste aceasta familie?”. Paradoxal, de cand sunt misionari ei n-au cerut sprijin material personal de la nimeni insa, dincolo de orice logica, la fiecare impas financiar (ca intr-un scenariu bine pus la punct) au intalnit oameni care au fost incantati de ceea ce fac si i-au sprijinit. Iar toate intamplarile de care au avut parte n-au facut decat sa le intareasca credinta in sprijinul divin: “in mod normal, intamplarile care se leaga si solutioneaza un anumit context problematic sunt numite coincidente sau intamplari fericite, dar pentru ca am avut parte de prea multe, ne permitem sa le spunem minuni” Doi ani de misionariat Si din punctul de vedere al activitatii lor se poate spune ca sunt altfel. Nu s-au alaturat niciunui ONG (care obtin finantari din proiecte sociale) deoarece considera ca programele mari “nu ajung exact la tinta”, ci ei prefera sa lucreze cu grupuri mici. Asa reusesc sa afle framantarile si sa comunice cu fiecare intr-un mod personal si mult mai eficient decat programele de grup. Activitatea lor pare similara cu a unui psiholog ce promoveaza altruismul si toleranta. Toate acestea se completeaza si cu atitudinea pe care o au preotii, spunandu-le oamenilor cat este de important sa se apropie de Dumnezeu. Interesant este ca, desi vorbesc de Dumnezeu intr-o lume in care bisericile se lupta pentru cladiri si mosii, sotii Miclaus au o atitudine ecumenica: nu promoveaza nicio religie, nicio biserica, cult religios, ci doar mesajul simplu de dragoste a lui Dumnezeu. Pana acum au lucrat cu 30 de elevi de la o scoala din Baia Mare pe care i-au implicat in diferite jocuri, momente si activitati artistice, lucreaza cu copiii internati la Spitalul de Pneumoftiziologie (pe care-i ajuta sa treaca mai usor peste problemele cauzate de bolile de care sufera), corespondeaza cu mai multi detinuti din tara care simt nevoia unor discutii gen “consiliere” etc. Sotii Miclaus ii considera speciali pe toti cei intalniti de ei in drumurile lor si cu ocazia zilelor lor de nastere se roaga pentru ei si le trimit mici atentii realizate manual, pentru ca stiu ca asa pot aduce un dram de fericire. In acesti doi ani de misionariat au avut parte si de reactii regretabile din partea unora care credeau ca scopul lor este unul de indoctrinare, dar Radu si Lacramioara afirma cu sinceritate, ca n-au incercat sa converteasca pe nimeni si nici macar n-au spus nimanui ca nu este bine ceea ce face, ci au vrut sa transmita doar mesajul lor de dragoste. Pe viitor, au de gand sa-i ajute pe cativa bolnavi sa invete sa scrie si sa citeasca, au primit cateva solicitari din partea unor batrani care simt nevoia sa fie vizitati pentru ca se simt singuri si nu exclud posibilitatea sa-si extinda misionariatul si in alte judete sau chiar alte tari. Povestile despre „minunile de zi cu zi” sunt mult mai multe, dar le puteti descoperi si singuri daca le scrieti pe adresa: mc_radu@yahoo.com sau 5fingers@rdslink.ro. Despre minuni Nu demult, sotii Miclaus si-au lasat copiii in grija bunicilor si au pornit fara un motiv anume catre Baiut. Sunt siguri ca au intalnit exact oamenii care aveau nevoie sa vorbeasca cu ei. In statia din Targu Lapus i-a abordat din senin un barbat. Au purtat o discutie de doua ore, timp in care sunt convinsi ca omul a gasit raspunsul la mai multe intrebari care-l framantau. Ciudatenia a fost ca in cele doua ore au facut semn sa opreasca tuturor masinilor care au trecut pe langa ei, dar nu i-a luat nici macar microbuzul de calatori (pentru ca era plin). Dupa ce-au incheiat discutia si i-au spus omului ca trebuie sa se desparta, la nici 10 minute a oprit o masina. Dupa ce au ajuns in Baiut, desi nu stiau la cine vor innopta, ca prin minune au intalnit pe cineva care s-a oferit sa le dea de mancare si sa-i gazduiasca si exemplele pot continua. Pare incredibil, insa sotii Miclaus ne-au marturisit ca n-au cerut nimanui vreo favoare personala, insa cu toate acestea, cred ca Dumnezeu are grija de ei si le scoate inainte exact oamenii de care au nevoie. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro