• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Marƣi , 26 Noiembrie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 26 Decembrie , 2005

Viața în Hristos (XLVII) – Sfaturi pentru mantuire

“Cât asculți de Dumnezeu, atât ascultă și Dumnezeu de tine.” Cugetarea Părintelui Arsenie Boca (1910-1989) e emblematică pentru crezul de-o viață al unuia dintre cei mai mari trăitori contemporani ai ortodoxiei. În nenumăratele îndrumări duhovnicești pe care le-a semănat în calea celor caută mântuirea, Părintele Arsenie a pus accentul pe conștientizarea însemnătății faptului că omul este purtător al chipului lui Dumnezeu. 11. Sufletul ce cugetă la mărturisire, ca de o frână se împiedică de la păcate. Iar cine n-are frână, le va face fără grijă, fiind în întuneric. Când lipsește mai marele nostru, să avem măcar chipul lui în minte și despre tot ce am ști că s-ar scârbi, de ar fi de față, să nu facem, fie cuget, fie vorbă, fie lucru, fie hrană, fie somn și orice alta de la acestea să ne întoarcem. Atunci cunoaștem cu adevărat cum e ascultarea noastră. Numai copiii fără minte se bucură de lipsa dascălului lor. Ceilalți însă, o socot o pagubă. Cel ce-si vădește Păstorului său șerpii ispitelor, credință adevărată dovedește; iar cine-i ascunde, pe drumul pierzării se află. Cine va ajunge la cuget curat, ascultă desăvârșit pe Părintele său, acela nu se va teme de moarte, ci ca pe un somn spre o altă viață îi va fi. Cel ce uneori ascultă pe părintele său și alteori nu, se aseamănă unui bolnav de ochi, ce pune pe ei odată ierburi tămăduitoare, altădată var nestins. Să nu ne speriem văzând că și după mărturisire ni se dă război, că mai bine este a ne lupta cu întinăciunea, decât cu trufia. 12. Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de om să-și schimbe purtările. Socotiți și voi, care de cine să asculte întâi? Să nu dați vina pe Dumnezeu că El ne usucă pământul de sub picioare și vlaga din oase. Să nu-i faceți nedreptatea aceasta! Toate necazurile noi ni le-am pricinuit, cu păcatele noastre, și ele sunt urmări și plata îndesată pentru păcate, până vom înțelege la îmblăteală, ne iau de nas, ca să ne săturăm o dată de ele. 13. Dacă veți avea și răbdare în necazuri, să știți că veți avea și Duhul Sfânt. Dar dacă veți avea și puterea de a mulțumi în necazuri, atunci strălucește Duhul Sfânt în voi. 14. Eu nu vă dau canoane ca ceilalți preoți, mătănii, rugăciuni, post, ci îndemn să vă schimbați purtările și să-i mulțumiți lui Dumnezeu de crucea pe care v-a dat-o, căci Sfânta Biserică și Sfânta Împărtășanie le știți, dar faptul acesta l-am găsit de cuviință să vi-l spun mai mult. Vreau să vă schimb lacrimile voastre în bucurie, mulțumind lui Dumnezeu de toate durerile și schimbându-vă purtările, vă veți bucura. O veți face? 15. Mulți ați mărturisit păcatele voastre și totuși cugetul vă mai mustră. Oare de ce? De aceea, ori că n-ați primit leacul după mărimea ranei, ori că l-ați primit, dar nu l-ați făcut. Și vă mai mustră cugetul chiar și după ce ați împlinit toată “pocania” și după ce veți fi ispășit păcatele acelea, pentru că mai sunt păcate nemărturisite și până ce nu le vei mărturisi toate și nu vei ispăși de bună voie toate, nu vei avea pace cu pârâșul tău. Căci cugetul nostru, când ne mustră, să știți că e glasul lui Dumnezeu în noi. Dacă noi am fi cum trebuie, glasul acesta al lui Dumnezeu ne-ar învăța tainele lui Dumnezeu și ne-ar răpi în rai încă de pe pământ, dar nu poate de mulțimea și greutatea păcatelor noastre. De aceea, ea ne tot mustră, că doar, doar ne va apuca lucrul ispășirii, lucrul curățirii. 16. Cu păcatele nemărturisite are Dumnezeu altă socoteală; tot socoteală milostivă, însă pe noi ne ustură. Știind Dumnezeu nătângia noastră nu ne va lăsa părăsiți în întunericul necunoștinței, ci ne trimite necazuri sau pocanie fără voie: dureri, pagube, vrajbe, tulburări, copii slabi și orice altă suferință. Ispășirea de nevoi e de obicei mai aspră ca ispășirea de bună voie, pentru că și păcatele nemărturisite sunt mai grele decât cele mărturisite. Cu toate acestea, tu în neștiință, te porți împotriva rânduielii lui Dumnezeu în ceea ce îți trimite Dumnezeu spre ispășire, să strici și să întorci spre mai mare osândă, căci toate le poate Dumnezeu fără tine, dar să te mântuiască din lumea aceasta nu poate fără tine. Nici tu nu te mântuiești fără mâna lui Dumnezeu și nici Dumnezeu nu te ridică, dacă tu nu-i întinzi mâna. Destul îți este, că te cercetează mereu și atât de mult te roagă! 17. “Căci pofta cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, fiindcă nu se supune legii lui Dumnezeu, și nici nu poate” (Romani VIII, 7). Așa vine că fiecare duce un ateu, un necredincios, în spate – trupul de pe noi. De la starea asta și până la a-l face să fie templu sau Biserică a Duhului Sfânt (I Corinteni 3,16) e de luptat de cele mai multe ori viața întreagă. Firea trupului fiind surdă, oarbă și mută, nu te poți înțelege cu el decât prin osteneală și foame. Acestea însă trebuie conduse după dreapta socoteală, ca să nu dăuneze sănătății. Acestea îl îmblânzesc, încât nu se mai ține vrăjmaș lui Dumnezeu. Rugăciunea și postul scot dracii poftei și a mâniei din trup. Foamea îmblânzește fiarele. 18. Bucuria neînfrânată, chiar cea pentru daruri cu adevărat duhovnicești, te poate face să uiți că încă n-ai ieșit cu totul din împărăția ispitelor. Sufletul însă care se mântuiește este acela care nu mai trăiește pentru sine, ci pentru Dumnezeu, sufletul care s-a izbăvit de sine și petrece ca un dus din lumea aceasta. Viața și dragostea lui întreagă este numai Dumnezeu, care-L face să uite de sine, iar când revine, se urăște pe sine. 19. E de știut că pentru a scoate un gând rău din mintea cuiva trebuie să i-o învălui de foarte multe ori cu cuvântul bun, ca s-o izbăvești din robia gândului străin. Asta-i calea cea mai lungă: de la urechi la inimă. 20. Când auzi pe cineva făcându-te tobă de ocări și blestem, nu te pripi cu mintea și nu sări cu gura, răspunzându-i ce nu trebuie. Nu-l întreba pe el: de ce mă ocărăști, ci întreabă-te pe tine oare de ce mă ocărăște omul acesta? În orice caz, răspunde ca David: pentru păcatele mele Domnul i-a poruncit să mă ocărască și să mă blesteme; dar nădăjduiesc, pentru năpăstuirea ocării, mila lui Dumnezeu. 21. Încercările nu-s pedeapsă, ci școală, lumină pentru minte și milă de la Dumnezeu. Că le simțim ca suferințe? De nu le-am simți ca atare, n-am învăța nimic. Precum plăcerea e dascălul păcatelor, așa durerea e dascălul înțelepciunii; iar din odihnă, până acuma n-a ieșit ceva de folos. 22. Nouă toate necazurile ne vin de la greșeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie și spală cu ele vinovățiile noastre. Oamenii însă tare greu pricep că îndreptarea prin necazuri dovedește nu părăsirea lui Dumnezeu, ci milostivirea Lui. Ba chiar prin aceea că Dumnezeu are grijă de noi, dacă vom avea necazuri. Fiind atotbun și atotînțelept, ne poartă de grijă și ne spală, cu milostivire, ori nu vrem, ori nu pricepem acum, ori vom întelege pe urmă. Căci: “Dumnezeu este îndelung răbdător și mult milostiv, dar nepedepsit nimic nu lasă” (Naum 1, 3). El așteaptă o vreme să vadă: ne grăbim noi cu pocăința de bunăvoie sau nu; învățăm din necazurile altora sau așteptăm să ne spargem și noi capul de ele, ca și ei? Dumnezeu vrea să ajute pe toți, dar nu toți primesc purtarea Sa de grijă. Așa se face că sunt și oameni păcătoși care n-au necazuri. Pe aceștia i-a lepădat Dumnezeu. 23. Până nu vom ajunge de aceeași părere cu Dumnezeu despre viața noastră pământească, precum și despre cealaltă, de pe celălalt tărâm, nu vom avea liniște în suflet, nici unii cu alții și nici sănătate în trup și nici în orânduirea omenească. Trebuie să ne plecăm înțelepciunii atotștiutoare a lui Dumnezeu, care în tot ce face, urmărește înțelepțirea noastră, ori pricepem, ori nu pricepem aceasta. Când plecăm capul și vrem și noi ce-a vrut Dumnezeu în clipa aceea căpătăm liniștea sufletului, orice ar fi dat peste zilele noastre. Ioan BUTIURCA

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.