Veteranul secular Ioan Godja din Vălenii Maramureșului

Dr. Ion PETROVAI

În familia țăranilor Petru și Năstafă Godja din Vălenii Maramureșului istoric au văzut lumina zilei șase prunci, patru feciori și două fete, iar între ei cel născut în 31 august 1919, Ion, a trecut în hotarul secolului XXI, răsărit și apus în satul natal.
Având în vedere că a trăit aproape 103 ani, noi, contemporanii săi, după ce i-am cunoscut viața tumultuoasă, socotim că i se po­trivește zicala poporului: „Nu-i da omului cât poate duce!”
După cele patru clase primare făcute în satul natal, a urmat trei ani de școală profesională cu profil agricol în localitatea Bocicoiul Mare din județul Maramureș, de atunci și de astăzi. Primul loc de muncă l-a avut la minele aurifere de la Budești, Săsar și flotația centrală din Baia Mare.  

După Dictatul de la Viena, în 2 decembrie 1940, este încorporat în armata ocupanților și trimis pe front în Transnistria să slujească interesele statului maghiar și ale aliaților acestuia. Unitatea sa a revenit în Ungaria pentru refacere, stabilindu-se la Kossa (denumirea maghiară a orașului Kosice din Slovacia de astăzi). Având școală, feciorul din Vălenii Mara­mure­șului a devenit sanitar în spitalul regimentului din Nyiregyhaza, care, în primăvara anului 1941, pleacă pe front. Fiind mobil, spitalul se întoarce o vreme la Kossa, iar în toamna aceluiași an pleacă din nou pe front și ajunge până la Cotul Donului, poziționat la 12 kilometri distanță de linia frontului. Salvând vieți și alinând dureri, întâlnește un consătean, Ion Nemeș, iar când s-a rupt frontul au luat-o pe jos, spre Kiev, dar în acest oraș ajunge singur. Aici este integrat într-o tabără de muncă, iar după un an este trimis la unitatea sa din Ungaria.
În anul 1943, este decorat de statul maghiar cu Ordinul „Crucea de foc” și lăsat la vatră, considerându-se că și-a făcut datoria de oștean. Acasă îl aștepta Ana, fata cu care se va căsători în 13 ianuarie 1944. Bucuria nu durează mult fiindcă în luna mai a aceluiași an este încorporat din nou și ajunge în lagărele nemțești de muncă din Treisdort (Germania) și Steyr (Austria).
Cu puțin noroc, care se pare că nu l-a ocolit toată viața, se îmbarcă într-un vagon de refugiați și ajunge la Budapesta.  Aici îi iese iar în cale norocul și cunoaște un consul originar din Sighetu Marmației. (Nu își amintește numele la vârsta de 100 de ani, dar, după știința noastră, nu poate fi vorba decât despre unul din diplomații români, dr. Mihai Marina ori dr. Gheorghe Tite, reprezentanții României în capitala Ungariei). Conjudețeanul său îi face acte pentru întoarcerea acasă și, în luna octombrie 1945, ajunge în satul natal unde își reia firul vieții rupt de atâtea ori de crâncenul război.  
În România începea opresiunea ocupanților sovietici pe care vălenarul i-a cunoscut la ei acasă și vorbește cu unii consăteni ce a văzut și ce a auzit despre stăpânitori. S-au găsit, însă, și oameni răuvoitori și l-au turnat puternicilor zilei, mai corect spus cozile lor de topor și este arestat de poliția din Călinești. Norocul nu îl părăsește nici acum și, ajuns la securitatea din Sighetu Marmației, este scos de primarul satului care îi era văr. Ajuns în libertate, se dă pe brazda istoriei și, folosindu-și știința de carte, cu puțină diplo­mație ajunge funcționar în cadrul primăriei Bârsana. Cu multă înțe­lepciune, ajută oamenii să scape localitatea de colectivizare. Aici se impune ca bun gospodar realizând edificii precum localul școlii de pe Valea Muntelui și alte obiective edilitare. La centenarul nașterii sale, actualul primar al Bârsanei, profesorul Teodor  Bârsan, i-a înmânat „Diploma de excelență” conferită de actualii diriguitori ai localității, cu ochii umeziți și fața luminată de bucurie, veteranul centenar a rostit cu glas apăsat: „Mă bucur că bârsăneștii nu m-au uitat!” Fiind de față la eveniment, am zis în gând: „Ce puțin îi trebuie unui om să fie fericit când i se recunosc meritele!”
Întrebat de un reporter de televiziune „Care este cea mai frumoasă zi din viață?” vălenarul n-a stat pe gânduri și i-a răspuns cu promptitudine: „Aceasta!” Cei prezenți au aplaudat ca și noi care i-am dat dreptate sărbătoritului, fiindcă nu-i de ici de colo să sărbătorești un veac de la nașterea ta.
Omul Ioan Godja a avut un parcurs încărcat de greutăți și ca familist, dar fiindcă a fost mereu un stâlp al acesteia, familia a ieșit mereu biruitoare, cum biruitor a fost și el. Împreună cu soția sa Ana, au avut opt copii, dintre care, la vârste diferite, pe șase i-a înmormântat. Părinți fiind, ne întrebăm: „Oare este durere mai mare decât a părintelui care își înmormântează copilul?” Două fiice, Năstafă, care a rămas în casa părintească să își îngrijească părinții la bătrânețe, și Maria, l-au condus la mormânt, împreună cu 12 nepoți și 12 strănepoți.
După ce fiicele și-au făurit familiile lor, în anul 1997, țăranul scriitor a ieșit în câmpul culturii, fiindcă pentru lucrul câmpului era în vârstă. Trudind cu pasiune cărturărească, în anul 2002, la împlinirea vârstei de 83 de ani, publică prima sa carte „Cuvinte despre satul meu. Văleni, Maramureș”. În legătură cu acest moment din viața sa, autorul se confesează: „După ce o ieșit cartea, mulți s-o mirat cum de eu, un țăran cu patru clase primare și trei de agricultură, am adunat atâtea date istorice despre sat”. Apariția următoarelor cărți nu a mai fost considerată o minune, ci o normalitate.
În anul 2007, publică „Vălenii-Maramureșului. Tra­diție și actualitate”, iar în anul 2013 primește botezul tiparului cartea „Văleni-Maramureș. Viață, Istorie, puritate”. Șirul aparițiilor tipografice continuă cu „Izvoarele minerale Feredeauă Văleni-Căli­nești”, în 2016 și „Văleni-Maramureș. Oameni și locuri”, în anul 2020.
Rodnica activitate și longevitatea de excepție a maiorului în retragere Ioan Godja din Vălenii Maramureșului Voievodal a fost apreciată de forurile naționale, județene și zonale cu diplome de onoare, excelență, aniversare, de cetățean de onoare al comunei Călinești din județul Maramureș, ordine și scrisori din partea unor înalți demnitari ai statului român, dar mai mult formal, zicem noi, de vreme ce nu s-au găsit formulele legale de finanțare a cărților de interes public, pe care vălenarul le-a tipărit în regim propriu.
Ne angajăm să trimitem tuturor celor care l-au omagiat, solicitându-le sprijinul pentru realizarea unui monument funerar demn de veteranul centenar, transformarea casei sale în muzeu și, de ce nu, un bust care să înfrunte veacurile așa cum le-a înfruntat acest bărbat de excepție.
Cele propuse de noi pot deveni adevărate pietre de hotar în istoria localității sale natale, a Maramu­re­șu­lui și României. Astfel de obiecti­ve, cu siguranță, vor feri con­tem­poranii și urmașii de indi­fe­rență față de tradiție, neam și țară și îi vor deprinde a propăși Binele, Adevărul și Frumosul în lume.
Prețuind sincer pe omul convins, asemeni nouă, că viața trece iar cărțile rămân l-am însoțit pe ultimul drum cu stihuri scrise și rostite de noi, simțind ceea ce a simțit și domnia sa când a scris: „Poporul român a fost, însă, un popor harnic, răbdător, cu credință în Dumnezeu și a reușit să facă față tuturor greutăților și să-și apere glia strămoșească”.
Socotim că este de datoria noastră să ne urmăm în cinste și demnitate înaintașii, fapt pentru care l-am evocat pe Ioan Godja din Vălenii Maramureșului spre neuitarea sa de către urmași.

Veteranul secular Lui  Ioan Godja din Vălenii Maramureșului

Un secol și un pic, veteranul a purtat pe umeri,
Până în onoare și credință s-a stins între noi
Rămânând model demn de urmat de urmașii tineri
Învățându-i cum se câștigă al vieții mare război.

L-a ocrotit, tot timpul, din cer, bunul Dumnezeu
În furtunile vremii prin care suferind a trecut
Nepătându-și onoarea la bine și la greu
Fiindcă neîncetat în omenie și adevăr a crezut.

În urmă lasă o familie mare și înfloritoare
Care a prețuit și prețuiește mult învățătura
Și niște cărți, adevărate făclii luminătoare,
Pentru toți acei ce încă mai prețuiesc cultura.

Mulți s-au întrebat de ce Ioan Godja a scris,
Despre sine, sat, județ și mândra noastră țară,
Însă nedumeriții de azi nu știu ce este un vis
Împlinit de tine într-o viață dulce și amară.

Orice s-a spus sau o să se mai spună
Despre veteranul centenar din mândrul sat Văleni,
Cât timp va dăinui în lume cultura română
El va fi pomenit de luminații pământeni.

Petrova Maramureșului
29 ianuarie 2022
Ion Petrovai de Petrova