Vaum a brevetat ''calificarea instant''

In conformitate cu prevederile unei ordonante guvernamentale, din anul 2000 a luat fiinta Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor. Scopul acestui organism era sa autorizeze formatorii profesionali. In Maramures, toti agentii economici care au solicitat respectiva autorizatie au si primit-o. In aceasta anomalie de sorginte socialista, cursurile pentru agent paza si protectie, de exemplu, erau conferentiate de aceleasi persoane care le autorizau: politistii. Legea stabileste ca furnizorii de formare profesionala sunt prestatori de servicii de formare profesionala care au prevazut in actul de infiintare activitatea de formare. In caz contrar, printr-o simpla completare efectuata la Registrul Comertului oricine poate deveni formator profesional. In urma Ordonantei Guvernamentale nr.129 din anul 2000, la nivelul fiecarui judet s-au stabilit comisii de autorizare care aveau si sarcina de a verifica dosarele solicitantilor de autorizatii. Numai ca „munca laborioasa” a acestor comisii a avut ca rezultat un haloimas generalizat. Respectiv: 1) Orice firma a primit dreptul de a forma profesionisti in orice domeniu (chiar un domeniu paralel – de exemplu, o firma care produce mobilier a primit dreptul de a tine cursuri de formare a specialistilor in PC)! 2) Autorizatia respectiva e „aducatoarea” unor castiguri atractive, fara ca firmele sa fie obligate sa efectueze doar cursuri pentru care au specialisti (acestia se pot „inchiria”, vezi cazul de mai jos cu politistii platiti sa tina cursuri pentru agenti de paza, tot ei fiind aceia care ii verifica pe cursanti si le acorda calificarea!). 3) Cursantii sunt tentati sa plateasca formatorilor profesionali nespecializati in domeniul in care ii instruiesc, pentru ca dupa 360 de ore de curs (care nu bagam mana in foc ca se tin in totalitate, n.red.) absolventii obtin o diploma de calificare valabila si in strainatate! Hai la autorizatii, neamule! Asadar, cu un efort minim, rezultat maxim. Iar daca toata lumea primeste autorizatii de formator profesional, normal, tot cursantul primeste certificat de calificare. La nivel national s-a decis ca fiecare comisie de autorizare sa fie compusa din cate un reprezentat al: Directiei Muncii si Solidaritatii Sociale, Inspectoratului Scolar, patronatelor, Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca (AJOFM) si al sindicatelor. In Maramures, presedintele Comisei de Autorizare a fost Victor Vaum, directorul Directiei Muncii. El este cel care ar putea vedea vreo umbra de rational in ceea ce s-a intamplat in judetul nostru, unde numarul celor care solicitau autorizatii a crescut „ca Dunarea la inundatii”. Rapid. Pana in 28 martie 2005 au fost autorizate peste 68 de cursuri de formare profesionala. Cecilia Ilic, reprezentanta Secretariatului Tehnic al Comisei de Autorizare (persoana desemnata de Vaum „sa scoata carbunii din foc”), a incercat sa explice cum a fost realizat recordul: “noi (comisia de autorizare, n.red.) desemnam specialisti din domeniul ales de formator, prin rotatie, sa mearga sa faca o evaluare. Daca rapoartele de evaluare sunt valabile, adica dansii sunt de acord cu tot ce au vazut, noi ii acordam respectivului autorizatia. Termenul de la depunere si pana la autorizare este de 45 de zile, dar am incercat si am reusit de fiecare data sa scurtam termenul deoarece ne-am miscat foarte repede (autorizatiile le scriem in 2 zile, nu in 10, expertii au facut evaluarea in 5 zile, nu in 10...). Nu s-a depasit nici un termen.” Asa o fi, insa daca luam in calcul ca toti solicitantii au primit autorizatii, temeinicia evaluarii devine suspecta. Mai mult, fiecare institutie care solicita autorizatia avea un reprezentant in comisie (printre formatori se numara si AJOFM sau Casa de Cultura, reprezentata de sindicate)! De asemenea, o serie de licee care au dorit sa fie formatori de adulti sunt reprezentate de Inspectorat. Pe scurt, un reprezentant al unei institutii solicita autorizatia si un coleg de-al sau ii acorda autorizatia. Ilic a incercat sa explice si acest aspect: „acesti reprezentanti nu au o legatura patronala (?) cu institutia respectiva. De la Bucuresti s-a stabilit ca aceste institutii sa aiba reprezentanti in comisie (!). Au fost si cazuri, cum este cel al Rodicai Kovacsinki (reprezentanta a patronatelor si administrator al firmei Educons), care s-a abtinut de la vot atunci cand firma sa a solicitat autorizatia (de ce?, oricum nu risca nimic, doar toti au primit autorizatii, n.red.).” Scoala de SPP-isti O situatia mai deosebita au avut-o firmele de paza si protectie care au solicitat cursuri pentru agent de paza, meserie in care nu exista pana acum posibilitate de calificare. Intamplator, pentru agenti de paza, politia tine cursuri si tot politia autorizeaza. Lacrimioara Florian, din cadrul Secretariatului Tehnic al comisei, a dezvaluit rationamentul: “la agenti de paza si protectie este nevoie de avizul de principiu al Inspectoratului General de Politie. Noi am preferat sa lucram cu cei de la nivel local (politistii, n.red.), deoarece oricum ei ii verifica pe acesti oameni independent de procedura noastra de autorizare.” Florica Florea, reprezentant al firmei de paza si protectie “Forcing” SRL, a declarat ca firma pe care o reprezinta a inceput sa tina cursuri din anul 2004: „Sunt cursuri cu certificate de calificare. Avem mai multi lectori de la politie, domnul Marchis sau Florea - am vrut sa fie lectori care nu au iesit din aparat.” A fost o alta decizie (lege) care a plusat la bugetul de Stat, la bugetul firmelor descurcarete, la bugetul „profesorilor” care au tinut cursurile, la bugetul celor care au aprobat autorizatiile de formatori profesionali. Si totul a fost, corect, „pentru a da Ieuropei cati mai multi profesionisti multilateral dezvoltati”. Cred ca s-a strecurat o greseala... pana la urma, e corect? Sau incorect? Mihaela MIHALEA