Vasile Goldiș și Maramureșul

Motto: „Ne închinăm cu smerenie măritului Răsărit și salutăm cu mîndrie iubita noastră națiune. Depunem omagii înaintea celor ce prin luptele și jertfele lor seculare ne-au pregătit cărările mântuirii și aducem mulțămire tuturor ziarelor naționale române, care în aceste vremuri de urgie ne-au ținut sufletele la înălțimea vremurilor istorice, au nutrit nădejdile noastre, au întărit credința noastră și au susținut focul sacru al iubirii de neam”.

             (Vasile Godiș, Înviere, în Românul, Nr. 1, 26 octombrie/8 noiembrie 1918, p. 1)

Intuind spiritul timpului, declarându-se un dușman al pasivismului politic adoptat de către Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania, Vasile Goldiș (1862-1934) și-a urmărit idealul său national, desfășurând o activitate patriotică intensă. Astfel, în calitate de redactor, de redactor-șef al ziarului „Românul” din Arad,  de membru de frunte și apoi președinte al ASTREI (1923-1932), de demnitar al noului stat român creat după Mărita Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, Vasile Goldiș a avut un rol deosebit în revigorarea și primenirea spiritului national, la nivelul întregii provincii întracarpatice - Transilvania.

În momentul crucial care a premers Marii Uniri, Login Mihalyi (fiul acad. Ioan Mihalyi de Apșa), prin intermediul lui Iuliu Maniu, a primit în dar bucata de pânză tricolor de la însuși Vasile Goldiș din Arad. Odată adusă la Sighet, din această pânză tricoloră românească a fost confecționat un drapel, iar pe culoarea galbenă a acestuia a fost brodată stema Regatului Român, de către domnișoarele Lucia și Adriana Mihalyi, fetele ilustrului academician. Pe acest drapel a depus jurământul de credință față de Regatul România, în ținută militară de stegar austro-ungar, în fața preotului din Săpânța, Simion Balea, Dr. Vasile Chindriș - președintele nou ales al Consiliului Național Român Comitatens Maramureș, în piața Centrală a Sighetului, la 22 noiembrie 1918, în fața Adunării Generale, care a numărat peste 5.000 de suflete de români. Drapelul a fost adus în piață, ascuns în sân, de către dra Lucia Mihalyi de Apșa, pe care l-a arborat, apoi, în balconul casei sale nobiliare, din proximitatea pieței; a doua zi, lăngă el găsind bilete prin care erau amenințate și intimidate, că vor fi spânzurate cu franjuri din respectivul drapel, toate cele opt fete ale lui Ioan Mihalyi de Apșa.

Faimosul drapel a fost purtat apoi ca un odor sfânt de către delegația românilor maramureșeni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, unde a fost resfințit. Destinul acestui manifest de credință și adeziune i-a hărăzit apoi, ca la 28 aprilie 1919, pe el să depună jurământul de credință primul prefect român de după Marea Unire, bănățeanul Dr. Vasile Chiroiu, un apropiat al lui Vasile Goldiș, întâlnindu-se astfel în gesturi patriotice și în acest fel.

Personalitatea fabuloasă a marelui tribun arădean s-a dovedit și cu ocazia pânzei de relații pe care a țesut-o cu toți bărbații mari ai nației, cu toți care contau, la acel moment istoric, așa cum rezultă și din scrierile regretatului Dr. Valeriu Achim: „Cartea, nu demult apărută, cuprinde corespondența sa vastă cu aproape 80 de oameni (din toate categoriile sociale și de diferite profesiuni), între care George Barițiu, Ioan Bianu, I.I.C. Brătianu, Valeriu Braniște, I.L.Caragiale, George Coșbuc, Octavian Goga, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, George Pop de Băsești (sln I.G.), Aurel Vlaicu ș.a., abordând o multitudine de probleme din diverse domenii: politice, economice și social-culturale. Tuturor acestora, Vasile Goldiș le-a împărtășit propriile păreri, le-a dat discrete sfaturi ori le-a adresat vehemente critici asupra unor stări necorespunzătoare”.¹

În calitate de președinte al ASTREI, ca un semn al onoarei și aprecierii pentru lupta românilor din zona Băii Mari, Dr. Vasile Goldiș a ținut să fie prezent la ședința acestui despărțământ, care a avut loc la 23 septembrie 1925, în fața căruia s-a prezentat raportul acestui forum, document preluat apoi de către prestigioasa revistă Transilvania: „Domnul Vasile Goldiș, președintele activ al <<Astrei>>, a vizitat acest despărțământ la 23 Sept.[embrie], cu care ocazie a ținut o conferință și a dat îndrumări pentru activitatea viitoare”.²

Considerat de către Octavian Goga și numit de către contemporani drept „părinte al patriei” (pater patriae), cel care a devenit, pe rând, membru în Consiliul Dirigent de la Sibiu, ministru al învățământului, culturii și artelor, parlamentar, academician, Vasile Goldiș a manifestat o grijă deosebită față de conaționalii săi, abia reveniți la sânul patriei-mamă, întâmpinându-i pe aleșii primului parlament al României (1919): „parlamentarii ardeleni au sosit în capitală cu întârziere de nouă ore, la orele 4 p.m. În gara de nord au fost salutați de d.[omnul] ministru Vasile Goldiș.

În ziua de 20 noiembrie c.[urent], ei s-au adunat în sala hotelului Bulevard, de unde s-au dus in corpore la statuia lui Mihai Viteazul, depunând pe soclu coroane de flori artificiale cu inscripția: <<Primului Domn al tuturor românilor. Românii de peste munți>>”.³

Tribunul Vasile Goldiș a fost, din mai multe puncte de vedere, nu numai patriotul desăvârșit al Unirii depline, ci și omul providențial al națiunii sale, la momentul istoric dat.

Note:

1.       Achim, Valeriu, Scrieri în timp (1946 - 2006), Editura Gutinul, Baia Mare, 2007, p. 222-223;

2.       Transilvania, anul 59, nr. 10-11/1927, p. 506;

3.       Sfatul, organul oficios al CNRC din Maramureș, anul II, nr. 5, Sighet, 12 decembrie 1919, p. 2;