„Vasile Blidaru constituie cu adevărat o personalitate istorică”

 

Rep.: Ce date inedite aţi găsit?

Teodor Ardelean: Vasile Blidaru constituie cu adevărat o personalitate istorică. Din păcate pentru istoria noastră contemporană, lucrurile încă stagnează, istorii de cabinet n-au timp de cercetări pe teren sau în arhive, istoricii locali sunt ocupaţi cu arhive, iar condeierii, ziariştii şi aşa mai departe sunt mânaţi la luptă doar de anumite instincte culturale. Lucrurile stau cu totul altfel dacă privim cu gravitate, cu seninătate academică şi cu simţul datoriei împlinite a prezentului faţă de trecut. Pentru că prezentul este vinovat dacă nu stabileşte acum adevărul, când au trecut doar 50 de ani, ce va face mai târziu? Bineînţeles, un punct de plecare este cel al arhivei CNSAS şi noi am pornit pe drumul acesta, dar în colectivul pe care l-am alcătuit aici la Biblioteca Judeţeană, pentru a scoate o lucrare temeinică, am inclus şi altfel de persoane, nu doar pe cele care ştiu să cerceteze documentele şi altele care ştiu să facă sinteze, pentru că este necesar să-l încadrăm pe om în epocă. El n-a fost un rătăcit, un haiduc, Vasile Blidar a fost o personalitate extrem de complexă, un om care a avut şi momente în care s-a jucat cu sistemul, prin acele bileţele sau deghizări, dar a fost un om care a luptat împotriva sistemului.

 

Rep.: Prin ce diferă de ceilalţi luptări anticomunişti?

T.A: În primul rând că niciunul n-a dus o luptă cu sistemul. A fost o luptă pentru supravieţuire, sau răzbunare. Aici a fost o luptă de aproape 10 ani în care a vrut să demonstreze că e mai puternic decât sistemul, pentru că dreptatea e de partea lui. El a avut un singur exerciţiu de naivitate: a crezut că între timp lucrurile se vor schimba şi va putea apărea în viaţă nu ca să fie arestat sau împuşcat, ci va putea să apară ca un erou. El a acţionat în toate satele din zona Codru, dar şi în multe altele.

 

Rep.: Ce se ştie despre plecarea sa în Italia?

T.A.: Capitolul acesta este cel mai ceţos, dar încet-încet se devoalează, vor fi publicate în carte documente şi poze din acea perioadă. Lucrurile încep să prindă contur, familia ştie de cercetările noastre şi solidarizează cu el.

 

Rep.: Întreaga familie a fost persecutată.

T.A.: Absolut. Asta înseamnă un sistem terorist. Nu numai că l-ai trecut pe acel om prin judecăţile tale personale, ci întreaga sa familie, toată viaţa. Eu am certitudinea că Blidaru nu trebuie privit ca un erou local, el a trăit în republica sa liberă, era singura porţiune de Românie democratică acea în care Blidaru aplica regulile democraţiei şi libertăţii, băgând frică în unii, purtând pe urmele efectiv impresionante, stabilind lucrurile pe care le putea restabili. El nu a fost de fapt niciodată învins. Ce nu mi-a plăcut mie e că prea repede s-a făcut din el un haiduc. Un haiduc e un om fără ideologie, fără sistem, este un om care acum e aici, mâine colea, doar ca să-şi facă răfuielile cu inamicii lui, ori el a luptat împotriva sistemului.

 

Rep.: Despre legendele şi poveştile ţesute în jurul lui.

T.A.: Am auzit poveşti cu Blidaru din copilăria mea, încă de când aveam 5-6 ani şi el tocmai se întorsese de la Trieste. Erau enorm de multe poveşti, inclusiv că a trecut prin satul nostru, prin Moigrad. Şi chiar trecuse, că avea potcoavele la cal puse invers ca să deruteze miliţia, practic atunci, dacă stau bine să mă gândesc ce ziceau bătrânii despre el, îmi dau seama că exista un sentiment de mare admiraţie pentru el.

 

Rep.: Se ştie unde a fost înmormântat?

T.A.: Nu se ştie deocamdată şi probabil că e şi bine să nu se ştie. Nu are nici certificat de deces, numai procesul-verbal al medicului legist, de la constatarea morţii. Practic, oficial nu e mort.