Varianta maghiarizata a unei optiuni romanesti

Arta baimareana, cea realizata de-a lungul timpului de artisti cu drag de culoare si iubire de penel, nu poate fi inscrisa unor interese etnice sau politice. Baimarean fiind, urasc orice segregatie care imi impune sa admir un pictor si sa-l „desfiintez” pe un altul, pe criterii etnice. Acestea fiind zise... Exista indivizi care se tariie si latra fara sa muste. Un astfel de individ este Hitter Ferecz care se produce (intr-o publicatie de limba maghiara) si afirma lucruri neadevarate. Pentru ca spatiul nu ne permite sa combatem o astfel de anomalie, o sa incercam sa rezumam fenomenul. „Experimentul” expozitiei de la Szentendre este arhicunoscut. Am scris despre ceea ce am crezut si consideram ca a fost o anomalie culturala, despre acest lucru s-a pronuntat si criticul Tiberiu Alexa, cu siguranta autoritatea suprema in ceea ce priveste „Scoala de pictura baimareana”. Numai ca un rebut al scriiturii baimarene, respectiv Hitter Ferencz, ne da lectii despre... Fircalitorul Ferencz... Albumul de arta editat cu prilejul controversatei expozitiei de la Szentendre are o prefata semnata de Jeno Muradin. Individul care rateaza o litera pentru a fi un personaj celebru, Hitter, zice ca in presa locala (lucru care ne deranjeaza, pentru ca „presa locala” din textul respectivului este GAZETA de Maramures) au vazut lumina tiparului extrem de multe critici si adversitati exprimate ca pareri de specialisti sau fircalituri de presa rau intentionate. Pot sa am o parere? Parerile de critici au fost exprimate, de-a lungul timpului, de cel care, ii place lui Jeno sau nu, este cel mai mare specialist in ceea ce inseamna istoria artei baimarene, Tiberiu Alexa. Iar cat priveste „fircaliturile de presa”, mi le asum! Nu inteleg de ce Ferencz nu spune lucrurilor pe nume. Ultima data cand ne-a atacat a facut-o intr-un hebdomadar pe care „nopsamosii” il cumpara ca sa aiba pe ce sa-si puna porodicii, slana si glaja de horinca. Nici atunci nu a fost transant. Hitter e ca si cainele care nici nu latra, nici nu musca, doar se consuma, asa, in el... In urma cu o saptamana, Jeno Muradin a fost prin imprejurimi, respectiv in Baia Sprie. Cu acest prilej, jenantul Hitter a realizat un (cica) interviu cu „personulitatea” care este Jeno. A iesit o treaba de toata jena. Jenibilul Jeno Zice Jeno ca a luat la cunostinta, cu mare surprindere (personal am convingerea ca a citit toate articolele GAZETEI in care era criticat pentru aberatiile spuse si scrise), despre acuzatiile care i s-au adus si si-a exprimat urmatoarele pareri: cica el a fost doar solicitat sa scrie prefata la catalogul expozitiei de la Szentendre si nu el a facut selectia lucrarilor. Corect! Hitter sa arate un singur cuvant pe care l-am scris si care sa exprime altceva. Intr-o palida tentativa de interviu, Hitter reproduce ce a mai zis Jeno. Adica: „e perfect firesc faptul ca un muzeu imprumuta lucrari de la un alt muzeu.” Si asta-i corect! Unde naiba a vazut Hitter ca am scris ceva impotriva acestei situatii? Ceea ce am contestat este modul in care s-a facut selectia lucrarilor expuse la Szentendre, ori Muradin afirma ca el n-a fost solicitat sa participe la aceasta operatiune. Ma intreb, zic ca pe buna dreptate, cum poti sa scrii o prefata, daca nu ai cunostinta de lucrare? Mai zice Muradin, si asta-i pe buna dreptate, ca „interesul unui muzeu este ca lucrarile sa-l reprezinte.” Corect! Asta am spus si noi! Numai ca selectarea lucrarilor expuse la Szentendre si conceptul cultural al expozitiei a tinut cont numai de punctul de vedere maghiar. Nimeni n-a tinut cont de punctul de vedere al istoriografiei de arta romanesti! Vine si partea oarecum amuzanta a „interviului” realizat de Hitter. Jeno Muradin afirma ca: „Pe mine, adversitatile nu ma intereseaza. Nu obisnuiesc sa raspund. Polemizez cu mare placere cu preoponenti care nu sunt predispusi doar la polemica, ci doar enunta.” Daca Jeno e un tip de caracter, poate mai vine in Maramures, se opreste si in Baia Mare, si pe subiectul atat de controversat al expozitiei de la Szentendre accepta o polemica, televizata, cu maestrul Tiberiu Alexa. Ultimul amintit abia asteapta sa lamureasca, de fata cu „cioclul” Muradin, „decesul” Scolii de pictura baimarene. O intrebare simpla: daca tot a venit pana aici, de ce nu a luat Jeno legatura si cu artisti baimareni de etnie romana? Intrebarea poate are si chestii in subsidiar. De ce Jeno s-a dus in Baia Sprie ca sa se intalneasca doar cu artistii plastici maghiari? Asta nu-i o forma de segregatie? A fost Ziua Artistului Plastic Baimarean. Foarte bine, o sa ziceti. Dar de ce trebuia ca a doua zi sa se verniseze o expozitie a artistului plastic baimarean maghiar? Tot am auzit texte - e drept ca nu prea le-am crezut - despre europenism, mondializare, multiculturalism si... merele de aur... Pe langa faptul ca artistii de etnie maghiara expun lucrari alaturi de artistii romani la orice salon de arta, pictorii maghiari tin sa aiba expozitia lor, realizata pe criterii etnice, expozitie la care artistii romani nu sunt invitati. Finalmente, mai zice Jeno ca: „pana in anii ’50 (ai secolului trecut - n.red.) s-au creat valori comune.” Intelegem ca, dupa aceea, valorile comune au disparut, ca artistul roman a inceput sa picteze iarba albastra si cel maghiar sa zugraveasca cerul in verde. Functie de etnie... Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro