Vanatorii aurului maramuresean

Cine sunt actorii „grupurilor de interese” care-si pregatesc intrarea in scena atunci cand, oficial, se va pune cruce mineritului maramuresean? Urmeaza o poveste adevarata despre lobby-stii angrenati in cursa aspirarii perimetrelor miniere asa-zis nerentabile. La priveghiul mineritului maramuresean (de mortibus nihil sine bene - adica, despre morti, ori deloc, ori numai de bine), in momentul stabilirii strategiei prin care unii se vor infrupta din privatizarea minelor, a raspuns prezent si SC Trafigura. Exceptand SC Aurul (fosta Transgold, cu capital de la Esmeralda), respectiva companie este singura interesata. Iar itele intereselor te plimba de la Bursa din Amsterdam, pana in Elvetia, Irak, Sudan, Bolivia si in alte colturi exotice ale Terrei. In fapt, cine este Trafigura? Licitatia capatuielii La inceputul anilor ‘90, REMIN Baia Mare si firma australiana Esmeralda au format SC Aurul SA Baia Mare. Actionarii initiali ai societatii erau: Esmeralda, REMIN, Geomin Bucuresti, UUMR Baia Mare si ICPM Baia Mare. Dupa scandalul iscat de deversarile de cianuri in Tisa (care au afectat Ungaria si Ucraina), Aurul si-a schimbat denumirea in SC Transgold SA, companie infiintata pentru prelucrarea sterilului din iazurile Sasar si Flotatia Centrala. Din 1999 obiectul de activitate al societatii s-a schimbat, ceea ce a permis si prelucrarea minereului provenit de la REMIN. Pentru incredintarea contractelor pentru valorificarea la export a concentratelor miniere s-a mimat o licitatie, la care, invingatoare, fara ca macar sa se intocmeasca vreun caiet de sarcini (!), a fost declarata firma Trafigura. Ca si in jungla, si-n afaceri, selectia directa s-a dovedit mai eficienta decat cea naturala. In afara acestei firme-capusa, aurul maramuresean a mai trecut si prin „buzunarele” Geomin SA Bucuresti, pe post de comisionar, detinator a 5% din grupul Transgold. In contractul prin care statul roman a fost tepuit e consemnat ca „incasarile rezultate din exporturi se pot efectua prin conturile Geomin”, ceea ce presupune posibilitatea ca banii din exporturi, cuveniti REMIN, sa fi ajuns in conturile Geomin SA! Deficientele constatate in urma controalelor sunt majore si tin de diminuarea sumei pe care ar fi trebuit sa o incaseze REMIN pe perioada derularii contractului cu Trafigura. De exemplu, in perioada 2001-2004 nu s-a incasat nici un leu din aurul si argintul care putea fi valorificat din concentratul de zinc exportat. Specialistii au afirmat ca ar fi vorba de aproape 200 kilograme de aur si 16.000 kilograme de argint pentru care REMIN nu a incasat nimic de la Trafigura. Intentia de concesionare In urma acestor „glorioase” fapte, Trafigura si-a anuntat intentia de a concesiona perimetre miniere (asa-zis nerentabile) din zona Baia Mare. In iulie 2005, Vasile Pintea, director general al REMIN, confirma faptul ca SC Paun Import Export SRL Bucuresti, SC California International Serv Impex SRL Bucuresti si reprezentanta din Bucuresti a firmei Trafigura, pe baza unui studiu de fezabilitate, si-au exprimat intentia de a solicita concesionarea unor perimetre din bazinul Baia Mare, „dar strategia de privatizare, la propunerea Ministerului Economiei si Comertului, se aproba de catre Guvern.” Numai ca, pe 6 februarie 2006, firmei California International Serv i s-au poprit conturile, din cauza de neplata a datoriilor la bugetul de Stat! Tot in iulie 2005, Gheorghe Pasca (liderul Uniunii Sindicatelor Miniere Maramures) se hazarda, declarand ca „mineritul din Maramures nu se va inchide in 2007”. Argumentul lui Pasca era disponibilitatea spre parteneriat a firmei olandeze Trafigura, „cu care REMIN colaboreaza de 14 ani. Directorul general al REMIN a solicitat o intalnire cu reprezentantii Trafigura, iar cei de la firma au cerut date suplimentare despre REMIN. Trafigura este preocupata de achizitionarea minereurilor complexe si face platile la timp si, in vremuri grele, chiar a facut plata in avans.” De ce Trafigura?! In final, o intrebare legitima: de ce in mineritul din Romania apar numai companii gen Esmeralda, Gabriel Resources sau Trafigura? Doar nu acestea reprezinta varful mondial in domeniu. Topul celor mai serioase firme din sectorul minier este alcatuit din BHP Billiton (care a avut anul trecut un profit net de peste 8 miliarde de dolari), Rio Tinto, Anglo-American si Barrick Gold Corporation of Canada, dar nici una nu este implicata in activitati de exploatare, explorare sau productie in Romania. Cei din top nu vor sa lucreze la (sau dincolo de) limita legii, si nici nu sunt obisnuiti cu ce poate. Asa ca Romania se alege cu “atentiile”. Autohtonii care perfecteaza contracte cu alde X sau Y, se aleg cu comisioane grase si inchid ochii la nereguli, presa latra inutil, iar restul poporului nu intelege nici in ruptul capului: daca in fiecare an avem crestere economica, de ce nivelul de trai este tot mai rahitic? Pai, de exemplu, pentru ca Trafigura vinde aurul din Baia Mare si Sometra, dar „uita” sa-l plateasca statului roman, pentru ca Geomin si Metanef isi trag comisioane din acelasi aur, pentru ca Romania isi cedeaza minele (prin licitatii aranjate) unor societati-fantoma, puse pe capatuiala. Daca am trai intr-o tara normala, Guvernul, MEC, MJ si structurile MAI ar declansa imediat o ancheta, pentru identificarea „grupurilor ilegitime de interese” (citat din presedintele Traian Basescu). Aspiratorul de aur Firma olandeza e prezenta de mult timp in mineritul din Carpati. In iulie 2005, Trafigura Beheer BV Amsterdam, a declarat ca a finalizat studiul de fezabilitate la perimetrul minier pe care-l detine in Certej, in Apusenii de sud. Acolo concentratia atinge 22 grame aur pe tona, respectiv 150 grame de argint, iar estimarile vorbesc de existenta a 3 milioane de tone de minereu exploatabil pe an, vreme de circa 9 ani, cu o recuperare de 77% a aurului, adica o noua Rosia Montana. In acest moment, cei de la Trafigura, fac explorari pe o raza de 10 km in jurul Certejului, pentru a depista toate rezervele de aur cu o concentratie de peste 2,5 grame tona, si au gasit deja un alt zacamant la Baita-Craciunesti. Trafigura mai detine cinci concesiuni miniere in zona Deva, si 80 % din firma Deva Gold SA, respectiv 100% din European Goldfields Deva SRL. Anul acesta, olandezii (cu sediul in Luzern-Elvetia) au investit vreo 5 milioane de dolari in dezvoltare in Romania (desi au un volum de afaceri de 20 miliarde dolari), mai precis in perimetrele miniere Certej, Cainel, Zlatna, Voia, Bolcana si Baita-Craciunesti, toate din zona Zlatna-Brad. Care-i figura cu Trafigura? Firma olandeza a penetrat multe sectoare de activitate din Romania. Astfel, principalii furnizori de titei din import ai Petrom sunt societatile Glencore, Vitol, Kronos si Trafigura. Alro Slatina, cel mai mare producator de aluminiu din Europa de Est, lucreaza cu trei furnizori de alumina: Pechiney, Glencore si Trafigura. Societatea Romrecycling SRL, membra a grupului Trafigura, este lider de piata in domeniul reciclarii deseurilor metalice si nemetalice din Romania, cumparand tona de fier vechi cu 170 de dolari tona. Numai anul trecut, Romrecycling a vandut fier in valoare de 80 de milioane de dolari! Implicati in scandaluri internationale * ROMANIA. De-a lungul vremii, Trafigura Beheer Amsterdam a provocat si o serie lunga de scandaluri. Reamintim de cazul de la Sometra Copsa Mica, procesator de negru de fum si metale pretioase. Atunci, in urma unui control, Garda Financiara a descoperit ca „au existat livrari de aur si argint de la Sometra, conform unui contract, catre BNR. S-a constatat ca factorii de decizie de la Sometra, au confundat livrarea facuta catre BNR cu cea efectuata catre societatea Metanef Bucuresti, prin intermediul firmei Geomin, cu care exista un contract economic de comision. Astfel, Sometra a livrat aur si argint din scoarte plumbo-cuproase, catre societatea olandeza Trafigura, care se ocupa de procesarea acestora!” * IRAK. Cel mai mare scandal in care a fost implicata Trafigura a fost cel legat de programul ONU „Petrol contra hrana”, prin care a incalcat embargoul contra Irakului lui Sadam Hussein. Mai concret, compania a incarcat petrolierul Essex (care trebuia sa transporte 1,8 milioane de barili de titei, cu aprobarea ONU), cu inca 272.000 de barili suplimentari. Capitanul petrolierului a dat in vileag aranjamentul, Trafigura a declarat ca de vina e o alta companie implicata in program (Ibex Energy France), iar francezii au aruncat totul pe olandezi. Din cauza ca Ibex e patronata de un aporpiat al lui Jaques Chirac, ancheta s-a oprit brusc in 2002. * SUDAN. In cazul genocidului din Darfur (Sudan) - care a costat viata a peste 1,5 milioane de oameni, in cadrul razboiului civil din sudul petrolifer al tarii - s-a aflat ca, printr-un contract perfectat cu guvernul de la Khartoum, Trafigura Beheer este cea care vinde intregul titei peste hotare. Petrolul era exploatat de un grup de companii din Canada, China, Suedia, Malayesia, si Austria (prin grupul OMV) - nu intamplator, chiar daca americanii tipa ca in Sudan este genocid, UE nu vrea sa admita asta in ruptul capului. Un lucru e cert: razboiul civil din Sudan, dintre musulmani si crestini, este pornit si intretinut exclusiv din cauza petrolului. Trafigura este prezenta in peste 30 de state si, de multe ori, prestatia companiei lasa de dorit (cele trei exemple pot fi extinse cu problemele pe care le are grupul olandez in Bolivia, unde se ocupa cu metalele neferoase). Teofil IVANCIUC teofil@gazetademaramures.ro