Vanatoarea de fantome

* In Mileniul III, exista inca tineri care sustin ca au fost rapiti de Zanca, un fel de Fata a Padurii * Orasul maramuresean Borsa e intesat de povesti despre case bantuite, fantome si batrane care au facut „pact” cu necuratul * O fantoma isi hraneste copiii de dincolo de mormant * Morti care se intorc si cer sa fie inmormantati intr-un loc * Fenomene ciudate, ca si invazia serpilor la inmormantarea unei femei despre care se spune ca ar fi facut pact cu Necuratul * GAZETA va propune o varianta maramureseana a „Dosarelor X”. Borsa. „Micul Milano” de Maramures. Un oras ai carui cetateni au devenit europeni cu mult inainte de 1 ianuarie 2007, prin „exod” in Vest. Borsenii au schimbat demult sezatorile pe chat-uri, fusul pe I-phone si povestile la gura sobei pe internet wireless. Strazile orasului sunt intesate de masini inmatriculate in Italia si Spania, iar dealurile de vile construite dupa model occidental. Numai ca, desi nu mai coboara din caruta, ci din jeep, tinerii tot sustin ca sunt „rapiti” de Zanca, un fel de Fata a Padurii. Si, desi nu mai stau in colibe, ci in vile grandioase, borsenii tot sunt vizitati de... fantome. Povestile despre fenomene paranormale, spirite si duhuri au ramas la fel de actuale ca si acum o jumatate de secol. La Borsa, personajele cele mai fabuloase care circula printre oameni si in zilele noastre sunt numite Zanca. Scriitorul Nicoara Mihali spune ca: „Zanca este un fel de Fata Padurii. Se zice ca aceasta Zanca are aventuri cu feciorii pe care-i fura din sat si-i duce prin padure, purtandu-i toata noaptea si le zgarie fata si ii chinuie trupeste, iar dimineata ii lasa lesinati in fata portii”. Ultimul caz rapit de Zanca este cel al lui Vasile Gherghel zis Baguletul care a fost „dus” de Zanca in urma cu vreo 5 ani. S-a dus la miezul noptii la un izvor de apa minerala pe Valea Repezii in Borsa si Zanca l-a purtat pana dimineata la 4, cand s-a intors zgariat pe fata, pe piept si pe maini, cazand sfarsit in fata portii. Tanarul si-a amintit ca a intalnit o femeie deosebit de frumoasa, cu parul foarte lung, cu ochii de foc, doar ca in loc de pantofi in picioare avea copite de cal. O poveste similara s-a petrecut si in satul Cornesti, unde un baiat care se intorcea acasa a intalnit in mijlocul drumului o fata foarte frumoasa care il chema. Iar cand a ajuns langa ea si a luat-o in brate, si-a dat seama ca avea spatele in forma de covata, era scobita in interior. Mihali spune ca a trait in copilarie o astfel de poveste situata la limita imposibilului: „Este vorba despre destinul unei femei, Mosica lui Ghergal, care se zicea ca l-a clocit pe dracu subsioara si a putut sa aiba bogatii si sa-si permita orice in viata ei. Ce inseamna ca „l-a clocit pe dracu’ subsioara”? Adica a tinut timp de 3 saptamani un ou sub bratul drept. Asa ca dracu venea din cand in cand la miezul noptii si se sfatuia cu ea. Iar ea-i cerea anumite privilegii. Ii cerea bani si alte bunuri. Desi era o femeie foarte saraca, intotdeauna pe masa ei se gaseau lucruri ca si pe mesele bogatilor. In copilarie am ajuns si eu la aceasta femeie si m-am convins ca era ceva ciudat cu ea, ca mi-a dat portocale si banane. Ceea ce mi se parea imposibil in vremea aceea, cand numai o data pe an, de sarbatori, ne aducea tata cadouri, intr-o punguta de la serviciu, niste portocale. Iar cand a murit femeia, la inmormantare s-a facut intuneric si s-a pornit din senin o furtuna groaznica. Si au dus-o in cimitirul de pe Repedea si pe masura ce se apropiau de cimitir, mergeau in urma cortegiului funerar carduri de serpi. Nu erau veninosi, nu erau vipere. Dar si acesti serpi mergeau spre groapa. Eu eram copil si n-am reusit sa ma apropii de groapa. Dar am aflat de la cei care au fost acolo mai aproape ca, in momentul in care au pus-o-n groapa, a sarit un sarpe peste sicriul ei. Iar atunci, preotul a dat repede dezlegare sa se acopere groapa. Iar dupa ce au acoperit-o cu pamant, serpii au disparut ca prin farmec, soarele a iesit din nou pe cer si din furtuna si vremea aceea ciudata s-a facut brusc vreme buna. Deci, acest caz l-am trait in copilarie”. Ciudateniile au continuat, insa, si dupa inmormantarea femeii. Urmasii ei spuneau ca multa vreme au zarit-o inca intinsa pe pat si o intalneau in casa, asa ca au fost nevoiti sa distruga casa. Au vrut sa foloseasca lemnele din constructie pentru foc, numai ca acest lucru s-a dovedit imposibil. Lemnele faceau niste zgomote infioratoare si erau gata sa sparga sobele. Asa ca au renuntat. In schimb, Mosica lui Ghergal nu a renuntat sa se intoarca. Chiar si dupa ce casa i-a fost daramata, batrana a fost vazuta stand si torcand intre zidurile ramase in urma constructiei. Mosica lui Ghergal nu e insa singura fantoma din Borsa. Se spune ca multe spirite s-au intors de pe lumea cealalta pentru ca nu li s-a respectat ultima dorinta. O astfel de poveste este cea a lui Petre Ciolea, care, inainte de a muri, si-a rugat familia sa nu-l inmormanteze in cimitir, ci sub fereastra, langa casa lui. Dar urmasii s-au gandt ca ar fi prea dureros sa-i vada zilnic mormantul, asa ca l-au dus la cimitir. Timp de trei luni, familia, dar mai ales sotia, Anghelina, era vizitata noapte de noapte de Petru. Fantoma sotului venea noaptea si le reprosa: „eu v-am rugat ceva si voi nu v-ati tinut de cuvant, eu v-am cerut ceva si voi mi-ati incalcat dorinta”. Dupa aceste intalniri repetate, femeia si-a chemat copiii si, dupa ce au asistat si ei la o intalnire cu fatoma, au decis sa-l mute langa fereastra, asa cum a cerut. Si azi, cei care ajung pe Repedea, undeva la numarul 149, vad in fata unei ferestre un mormant. Un caz similar este cel a lui Gheorghe Pingau, care si el a cerut sa fie inmormantat in fata casei si nu in cimitirul unde sunt toti ceilalti. Si atunci, cunoscand povestea de pe aceeasi strada cu Petre Ciolea, urmasii lui Gheorghe Pingau l-au inmormantat in fata casei. Culmea e ca cele mai multe fantome din povestile borsenilor fac lucruri bune. Mihali isi aminteste de: „un caz in care s-a intors tatal unei fete al carei sot a murit in mina. Ea a ramas cu 6 copii. Iar el le aducea noaptea cate o canistra cu lapte si cate ceva de mancare. Unii vorbesc ca le-a adus chiar conserve. Fata le gasea dimineata pe masa. Dar tatal ei le ajuta familia nevoiasa. Casa era cu usa inchisa si in miez de noapte se intamplau aceste lucruri. Au gasit lapte, slanina, paine si aveau o perioada de timp. Sunt lucruri inexplicabile, pentru ca acea femeie nu avea contact cu oamenii ca sa aiba in casa asa ceva. Exista martori care au vazut ce aparea la aceasta fata, desi ea nu iesise si nu o vizitase nimeni”. Cea mai actuala poveste borseana despre fantome este legata de o casuta mica a lui Ana Babuchii. Femeia aceea, desi nu avea nicio bucata de pamant, crestea vreo 12 oi. Lumea era uimita cu ce le hraneste. Intr-adevar, se ducea ziua si aducea in spate de la oameni cate o patura cu fan. Dar nu era suficient pentru 12 oi. Astfel, oamenii au tras concluzia ca batrana facuse un pact cu Necuratul. Mihali spune ca: „Uimitor era ca oile tuturor oamenilor care aveau fan destul, dupa o iarna lunga ieseau slabite, iar oile Anei Babuchii erau in primavara de o frumusete extraordinara. Oile ei aratau primavara ca si cum s-ar fi intors toamna din munte dupa un pasunat imbelsugat. Eu nu eram acasa in vremea aceea. Ea a murit, asa ca nu stiu alte povesti despre ea. M-am reintors in Borsa cand casa ei era deja stearsa de pe fata pamantului, iar in locul acelei case s-a ridicat casa cu trei etaje a unui borsean stabilit in Toronto. Dar acesta nu mai creste oi. Casa lui este pustie, pentru ca a ramas definitiv in Canada. Si cred ca pustie va fi in permanenta, pentru ca inclin sa cred ca in casa aceea bantuie si astazi sufletul Anei Babuchii, chiar daca nu mai are oi pe care sa le tina iarna cu iarba adusa de fantome”. Si la fel cred multi dintre borseni. Pentru ca, desi au schimbat demult sezatorile pe chat-uri, fusul pe Iphone si povestile la gura sobei pe internet wireless, borsenii stiu ca nu trebuie sa cobori din caruta ca sa fii rapit de Zanca si nici nu trebuie sa locuiesti intr-o coliba ca sa fii bantuit de fantome. Paharul care se goleste singur In general, fantomele „lucreaza” mai mult in zonele izolate, la margini de localitati, in apropierea padurii. Cu exceptia lui Petre Ciolea, care e inconjurat de case, fantomele din Borsa nu intervin de obicei in centrul comunitatii. In general, aceste entitati lucreaza la marginea localitatilor, la marginea satelor. Crezand in fantome si spirite care nu-si gasesc linistea pe lumea cealalta, borsenii respecta cu strictete obiceiurile de inmormantare, pomenirile si pomanele care se dau de sufletul mortilor. Mihali spune ca: „Si povestile despre datul de pomana sunt absolut adevarate. Uneori se goleste singur paharul de tuica pe care-l lasi noaptea pe masa din casa cu mortul. Vreau sa spun ca, daca nu se da suficienta pomana in amintirea sufletului celui disparut, atunci il visezi noapte de noapte si te trezesti flamand si obosit. In clipa in care se face o masa si se daruieste saracilor in amintirea sufletului disparut, te linistesti, iar omul acela disparut nu-ti mai apare in vis sau sa te intalnesti in miez de noapte cu chipul lui. Deci, nu degeaba s-a consacrat in toata mitologia grecilor luntrea lui Kharon si acel cocut in care se pun banii. Deci, mortului i se dau intr-un cocut, care sta pe pieptul lui, bani. Banii acestia sunt banii cu care plateste vama trecerii din lumea aceasta in lumea de dincolo. Aceasta a fost la greci, la romani, la egipteni, la chinezi. Toate culturile acestea ne transmit un cult extraordinar si o legatura permanenta cu cei disparuti, cu stramosii care vegheaza in permanenta asupra celor care sunt in viata”. Mircea CRISAN Ioana LUCACEL mircea@gazetademaramures.ro ioana@gazetademaramures.ro