Valentin Itu, pictor, descoperitorul teoriei conservarii spiritului

In aparenta un personaj discret si introvertit, Valentin Itu se dovedeste a fi un intelectual cu mari posibilitati de comunicare, mai ales atunci cand discutia se duce pe taramul artei. Inzestrat cu un potential imaginativ de exceptie, Valentin Itu isi “tradeaza” de multe ori formatia tehnica, in favoarea unei trairi de o sensibilitate aparte care, exprimata in cuvinte, e mai mult decat spectaculoasa. Carte de vizita S-a nascut la 1 mai 1955, in localitatea Ciubanca, judetul Cluj. A absolvit trei facultati, de fiecare data cu nota maxima si in postura de sef de promotie: subingineri (1983), electronica (1998) si arte plastice si decorative - specializarea pictura (2004). In perioada 2001-2004, a participat la 15 expozitii colective. Are mai multe lucrari in colectii publice si private din Romania (Baia Mare, Satu Mare, Timisoara, Cluj, Bucuresti, Zalau si Dej), Ungaria (Debrecen), Germania (Stuttgart) si Belgia. Ultima expozitie, de data aceasta personala, gazduita de Galeriile UAP Baia Mare, poarta titlul sugestiv: Peregrinari printre limite. Sunt peregrinarile unui spirit practic printre limitele pe care le simte sufletul unui artist. Reporter: Cum lucreaza pictorul Valentin Itu? Valentin Itu: Sunt preocupat de o crestere naturala a lucrarilor. Da Vinci avea metoda de a studia etapele cresterii arborilor. Metoda asta te ajuta sa pleci de la samanta pentru a ajunge la radacina si apoi la crengi. Pana la urma, descoperi copacul. Evident ca natura iti ofera incarcatura spirituala. Pana sa ma apuc de lucru trebuie sa ma impregnez de obiectul studiului, sa-l cunosc in profunzime. Inmagazinez toata aceasta informatie si o folosesc doar atunci cand incep sa lucrez. Rep.: De unde legea conservarii spiritului? V.I.: Exista o lege a conservarii materiei, care este dovedita, verificata si care m-a preocupat multa vreme. Exista si-n Biblie un dicton, in Ecleziastul, care spune, in esenta, ca nimic nu-i nou sub soare, ca tot ce este a mai fost si tot ce a fost va mai fi. Plecand de la cele doua enunturi (primul abstract-matematic si celalalt spiritual), am ajuns la concluzia ca trebuie sa existe si o lege a conservarii spiritului in natura umana. Spiritul acesta, cu care omul se reincarca mereu, declanseaza o anumita stare care la randul ei, pentru cei cu talent, duce la o exprimare aparte. Oamenii talentati stiu sa transforme o stare in alta stare. Legea asta a conservarii spiritului cred ca are legatura cu credintele, mitologiile si religiile orientale, dar si cu faptul ca, in natura, lumea se prezinta sub doua aspecte: energie si materie. Rep.: In ce masura oul e o limita? V.I.: Oul e un inceput inca nedefinit. Ca sa devina ceva, el trebuie sa existe inainte intr-o alta forma. Pentru mine a fost o limita, deoarece este unul din lucrurile care poate (sau nu) sa se transforme in altceva. Oul este ceva care se ascunde in ceva preexistent. El are inmagazinata o informatie genetica care se poate pierde sau valorifica. Drept urmare, el este limita dintre doua medii. Codul sau genetic pastreaza in egala masura si materialitatea si spiritualitatea. Stapanirea materiei Rep.: Care e povestea grafei? V.I.: Grafa este un termen matematic si, iata, revenim la matematica, pentru ca arta si matematica merg mana in mana, intersecteaza si interfereaza. De fapt, dupa cum sustin unii specialisti, arta a fost la origine matematica. Sigur ca asta o spun rationalistii, in timp ce altii sustin ca arta s-a nascut din dorinta oamenilor de a-si pune amprenta asupra lucrurilor. Daca la originea artei se afla geometria, eu, fiind preocupat de domeniul matematicii, am gasit niste corespondente intre starile sufletesti si starile care pot fi cuantificate prin relatii matematice. Asa cum pana si unda sonora poate fi cuantificata matematic, si o stare sufleteasca poate fi masurata in acelasi fel. Daca grafa este stabilirea unor puncte spirituale, afective, trebuie sa gasesc o formula de legare a unor puncte afective care genereaza o suprafata ce poate, prin culoare, sa-ti induca starea care a generat-o. Rep.: Sa intelegem ca rolul primordial ii revine culorii? V.I.: Culoarea este cea care “apropiaza”, care ma ajuta sa iau in stapanire materia. Culoarea si defineste materia, ca in cazul lemnului sau a trestiei, dar, in cazul spumei poliuretanice, am definit-o cu ajutorul culorii. Ieri am descoperit inca un rol al culorii: acela de a crea preludiul pentru ca ideea sa poata patrunde in capul consumatorului de imagini. Rep.: Amintirea e o limita? V.I.: Bineinteles. Mai intai pentru ca nu o putem controla. Ea vine de undeva si o dobandim fara sa ne dam seama. Starea in care te afli iti poate provoca amintiri, dar si amintirile iti pot induce o anume stare. Si aici vorbim din nou despre limite… Materiale cu valori simbolice Rep.: Cum va alegeti materialele? V.I.: Sunt materiale pe care le “materializez”. Ar fi bine ca fiecare artist sa stie ca materializeaza, pentru ca doar Cel de Sus a creat. Alegerea materialelor o fac in functie de ideea pe care trebuie s-o exprime. Nu sunt folosite intamplator, ci sunt alese cu vreme buna inainte. Uleiul iti da o lucratura frumoasa, afectiva, senzoriala; acrilicul isi ofera avantajul unor suprapuneri si scurgeri de efect; relieful in ipsos exprima o anumita materie amorfa, magnetizeaza si mentine spiritualitatea. Rep.: Si celelalte materiale neconventionale? V.I.: Alte materiale pe care le folosesc sunt si ele limite: CD-ul ofera, spre exemplu, o dubla informatie: este suport pentru pictura, dar contine si o alta imagine decat a sa. Mai folosesc ciment, spuma poliuretanica, lemn, trestie, nisip, cuie, sarma, placa de calculator. Peste continuitatea spumei, celelalte materiale apar ca elemente de discontinuitate; altii le-ar spune accidente. Materialele sunt un fel de substante afective, mai mult decat exprima ele insele si mai mult decat calitatile lor materiale. Au valori simbolice afective, ca si scandura care inmagazineaza in ea o anume spiritualitate pe care i-o da vechimea ei. Optiuni si argumente * Leonardo da Vinci sau Michelangelo? Leonardo da Vinci. * Femeia sensibila sau femeia cerebrala? Cea sensibila. * Drumul spre limita sau atingerea tintei? Atingerea tintei si drumul. * Muntele sau oceanul? Oceanul. * Forma sau culoarea? Ambele. * Coelho sau Marques? Marques. Ioan BOTIS