Valea Viseului, raiul copiilor contrabandisti

* Traficantii de tigari folosesc, drept cobai, tineri minori * Adolescenti cu varste de 14-16 ani sunt platiti cu 2-3 lei sa transporte tigarile prin zonele de risc * Contrabandistii mizeaza pe faptul ca legea penala e mult mai blanda cu tinerii care nu au implinit 18 ani * Localnicii din Valea Viseului spun ca, uneori, si parintii sunt platiti cu bani grei, ca sa inchida ochii la „distractiile” pruncilor * Urmeaza o incursiune in „raiul” contrabandei maramuresene: Valea Viseului, satul in care traficul sau „schimbul” le-a intrat localnicilor in sange si se transmite peste generatii, ca un blestem de care ii „dezleaga” doar puscaria. Fetito, ce ai in ghiozdan de e asa patrat?”. „Niste tigari, domnule politist”. „Da’ de unde le ai?”. „Le-am gasit”. „Si caietele unde ti-s?”. „Le-am lasat in banca, la scoala”. Aceasta conversatie este reala si autentica. A fost purtata in urma cu cateva zile intre Sorin Danalache, adjunctul sefului sectorului Valea Viseului din cadrul Inspectoratului Judetean al Politiei de Frontiera Maramures (IGPF), si o fetita de vreo 14 ani, care transporta tigari pe ruta Valea Viseului - Sighetu Marmatiei. Fata a „scapat” cu amenda, la fel ca si cei mai multi dintre copiii-contrabandisti din Valea Viseului. Legea penala e mult mai blanda cand vine vorba de minori. Asa se face ca rareori unui tanar sub 18 ani i se intocmeste dosar penal. De fapt, acesta este si argumentul contrabandistilor care, mai nou, racoleaza copii. De cateva luni, traficantii din zona Valea Viseului folosesc minori pentru transportul tigarilor in zonele de risc. Copiii sunt „momiti” cu cativa lei sa transporte tigari, fie de la granita, fie la magazinele sau persoanele care le cumpara. De cele mai multe ori, minorii nu recunosc ca lucreaza pentru cineva si se jura ca nu stiu nimic despre contrabanda. In satucul uitat de lume si „botezat” Valea Viseului, contrabanda a devenit o traditie care se transmite din generatie in generatie. Exista familii in care, de la bunic la nepot, toata lumea face trafic ilegal de tigari dincolo de Tisa. Pentru viseuani, contrabanda a devenit un fel de blestem care se transmite peste generatie si de care scapa doar cei care ajung la puscarie. Practic, inca din perioada interbelica, istoria satului e legata de „schimburile” peste granita. Multi si-au construit case din contrabanda, multi traiesc din contrabanda si multi si-au trimis copiii la scoli, cu bani tot din contrabanda, pentru ca acestia sa revina in satul natal si sa se ocupe… tot de contrabanda. Daca pornesti dinspre Bistra, pe drumul infundat de ape si plin de gropi si o tii „drept” pe langa copacii garnisiti cu pungi si gunoaie aduse de puhoaie, ajungi, dupa cativa kilometri, la o tabla ruginita pe care sta scris: „Valea Viseului”. Prima impresie este ca te afli la un capat de lume. De fapt, asa si e. Asezarea mica, cu case nici mari, nici mici e „strajuita” de munti si ape: frontiera cu Ucraina. Pe acolo, trec doar contrabandistii. Aici, se spune ca e „raiul” lor. Nu pentru ca s-ar face contrabanda mai intens decat la Remeti, Campulung la Tisa sau Sighetu Marmatiei, ci pentru ca aici se practica „schimburile” peste munti sau peste apa „de cand lumea”. Si oamenilor nu li se pare nici nefiresc, nici ilegal. Stiu ca bunicii lor au facut trafic de arme, parintii, de aur, iar ei fac trafic cu tigari. De fapt, daca intrebi pe stradutele din Valea Viseului de contrabanda sau contrabandisti, lumea ridica din umeri sau schimba subiectul. Daca intrebi: „cati merg la lucru la granita”, situatia se schimba. Viseuanii nu merg la lucru la padure, pe santier sau la birou. Cei mai multi merg in munti, sa care tigari, sau pe malul Tisei, unde ajung „coletele” de la ucraineni. Si nici copiii lor nu merg intotdeauna la scoala, ci merg sa distribuie tigarile de contrabanda. De fapt, aici, pana si moartea pare legata tot de contrabanda. Cele mai multe vieti au fost curmate brusc tot din cauza traficului: un batran a murit inecat, pentru ca incerca sa treaca niste boi peste granita sau un tanar a fost impuscat. Putinii viseuani care se incumeta sa vorbeasca recunosc ca traficul a devenit traditie si ca, de la 14 la 99 ani, mai toti localnicii „trec tigari” peste granita. Metoda e simpla si, uneori, sigura. Un cetatean ucrainean transporta tigarile pana la granita. Dincolo de Tisa, legea e mult mai blanda. La un transport de pana la 30.000 de Euro, contrabandistii risca doar o amenda, asa ca „pachetele” trimise pe apa Tisei, cu barca sau prin munti, sunt de obicei consistente. „Coletul” este ridicat de cele mai multe ori de un tanc, care primeste drept recompensa cativa leuti, si transportat la un „depozit”. De obicei, tigarile de contrabanda nu se depoziteaza la sediul unor firme, ci in case, unde politia nu poate intra fara mandat de perchezitie. De aici, sunt distribuite la magazine si persoane. De multe ori, „transportatorii” sunt tot copii care, daca merg la Sighet la scoala, isi indeasa in geanta si cateva cartuse de tigari. Sorin Filimon, seful sectorul Valea Viseului din cadrul Inspectoratului Judetean al Politiei de Frontiera Maramures, spune ca: „Minorii nu sunt folositi atat in activitati de contrabanda, cat in cele de transport sau scoaterea tigarilor din zonele in care sunt trecute. Cetatenii cunosc ca, atunci cand un minor este implicat intr-o actiune dintr-asta, nu raspunde penal sau pedeapsa este mai mica. Minorul, ulterior, preia probabil o anumita cantitate foarte mica de tigari, de ordinul a catorva zeci de pachete pe care le transporta la anumite magazine sau sunt comercializate direct de la domiciliul persoanelor”. Parintii motiveaza ca nu stiau pe unde le umbla odraslele, iar pruncii nu-si toarna exploatatorii. Asa ca, nu peste mult timp, sunt prinsi din nou de politisti. Sorin Danalache, adjunctul sefului sectorului Valea Viseului, spune ca: „Pe fondul tineretii, nu realizeaza ce fac. Si, de multe ori, provin din familii sarace. Ei nu stiu ce-i aia infractiune, sunt manipulati de contrabandisti. Li se ofera 20-30-50.000 de lei vechi, dupa cum aflam din declaratiile lor. Metodele folosite mai nou sunt cu geanta de la scoala”. Amenzile ajung la parinti, care, de obicei, nu le platesc. Cum multi dintre ei nu au bunuri inregistrate pe numele lor, nici nu pot fi executati. Asa ca faptele copiilor-contrabandisti se transforma in simple debite aflate in evidenta primariei. Inainte ca pretul tigarilor sa „salte” serios, la un transport, contrabandistul castiga in jur de 300 de dolari. Acum, lucrurile s-au schimbat. Un pachet de Ronson sau Viceroy, care anul trecut se vindea cu 9 grivne, costa acum 20 de grivne. Asa ca, pentru a reduce pierderile, contrabandistii au crescut „rulajul” de marfa. Desi multi dintre ei sunt prinsi de politisti, fenomenul continua, dintr-un fel de inertie sau lupta pentru supravietuire. Autoritatile recunosc ca aici s-a practicat contrabanda si pe vremea regelui si a lui Ceausescu si se practica si acum. Doar produsele si metodele difera. In perioada interbelica, ciobanii se intalneau in „varf de deal”, la frontiera dintre cele doua state si faceau schimb de cai sau chiar de caini. Din zona noastra se ducea tuica, iar de acolo se „importau” animale. Gheorghe Lupseac, un localnic in varsta de 64 de ani, povesteste ca: „s-au adus animale frumoase de acolo. De aici, mergeau cu o martoaga, le mai dadeau niste tuica ucrainenilor si primeau un cal frumos”. Politistii de frontiera se amuza ca au fost chiar si cazuri in care turmele au fost „sechestrate” dincoace de frontiera. Oile au trecut granita in Romania, iar ciobanii romani au refuzat sa le inapoieze proprietarului ucrainean. In perioada interbelica si in prima decada comunista, se zvoneste ca era in floare traficul de arme. Apoi, in perioada comunismului, „a mers” traficul de aur si produse alimentare. Lupseac povesteste ca „mergeau si cumparau aur. Am fost si eu, ca am o sora dincolo. Si il ascundeam in bulion sau in sapun”. Din acea perioada a ramas celebru cazul unei batrane care a ascuns niste bijuterii intr-o canta de ulei. Numai ca granicerii i-au aruncat uleiul in Tisa, pe motiv ca si noi avem ulei destul. De suparare, femeia a lesinat. Ciudat e ca foarte putini s-au imbogatit. Lupseac spune, mai in gluma, mai in serios, ca la Valea Viseului s-a practicat contrabanda „de supravietuire”. Iar primarul Vasile Bumbar confirma. Din cauza contrabandei, multi dintre viseuani, unii cu parul alb, stau dupa gratii sau au fost trimisi in judecata si risca puscaria. Altii chiar si-au pierdut viata din cauza „pretioaselor” tigari. In urma cu cativa ani, un tanar a fost impuscat, pentru ca nu a raspuns la somatia politistilor. Multi s-au inecat in apa Tisei. Lupseac spune ca un unchi de-al sau si-a gasit astfel sfarsitul, in timp ce incerca sa treaca in Ucraina o pereche de boi. Unii ajung dupa gratii: „Si ginerele meu a fost condamnat la 2 ani si 7 luni. L-au prins tocmai in fata mea. Eu eram dus sa repar telefoanele la pichetul de graniceri si atunci l-au adus. Dupa multe drumuri, a facut numai 6 luni. Un batran de aici umbla amu’ la tribunal de un an, ca l-o tocmit niste baieti sa duca tigari cu caruta. I-o dat 3 milioane de lei vechi. Asa fac si cu pruncii. Ii baga in zona de risc. La unii, is bucurosi parintii daca primesc cateva milioane. Alti copii, mai ai dracului, zic ca se duc cu vacile si transporta tigari. Sunt familii in care si bunicul, si nepotul fac contrabanda. Dar de imbogatit, io stiu numa de unul, care o adus televizoare dupa Revolutie”. Contrabandista la 99 de ani! Recordul celui mai varsta contrabandist din Valea Viseului este detinut de o batrana despre care satenii spun ca a facut contrabanda de tigari pana la varsta de 99 de ani. Batrana era de etnie ucraineana si avea rudenii dincolo de granita, care o „aprovizionau” cu tigari. Metoda era simpla: mergea cu desaga in munte, o umplea cu tigari si deasupra presara un brat de iarba. Daca granicerii intrebau ce cauta, motiva ca aduna iarba pentru animale si s-a ratacit. In fond, cine sa banuiasca ca o batranica de 99 de ani face trafic de tigari? Despartiti de apa In urma cu mai bine de o jumatate de secol, la restabilirea granitelor Maramuresului, zeci de familii din Valea Viseului au fost despartite pentru decenii intregi, desi, locuiau practic la cativa kilometri distanta. Cei care au ramas de o parte sau de alta a Tisei nu s-au mai putut intoarce in satul natal sa-si revada familia decat dupa ani buni. Gheorghe Lupseac povesteste ca, la „inchiderea granitelor”, sora sa se afla in Ucraina. A fost luata pe front, ca asistenta medicala, s-a casatorit si a ramas in Ucraina. N-a putut s-o revada vreme de 20 de ani. Toate scrisorile se intorceau la destinatar si n-a primit niciun semn in acest timp. Odata, a ajuns la Sfatul Popular o telegrama, prin care „biraul” era intrebat daca mai e in viata cineva din familia Lupseac. Asa, s-a restabilit legatura, dar, in perioada comunismului, vizitele erau extrem de scurte si trebuiau argumentate foarte bine. Carnati de urs pentru Maruska In perioada comunismului, mezelurile de dincolo de frontiera erau la mare cautare. Fiecare localnic din Valea Viseului incerca sa indese in bagaje cat mai mult salam si cat mai multe kilograme de carnati. Gheorghe Lupseac isi aminteste ca, dupa o vizita la sora sa, a primit vreo 6 kilograme de carnati din carne de urs amestecata cu carne de mistret. Numai ca, la granita, i-au fost confiscati carnatii: „era un granicer rus care mi-a scos carnatii din geanta. Eu i-am pus inapoi. L-au auzit zicand: «Maruska, vrei sa mananci carnati, ca uite ce frumos miroase?» Eu i-am raspuns, tot in rusa, ca nu mananca Maruska carnati, eu mananc. Atunci, a vrut sa ma lase sa trec numai jumatate dintre ei, dar i-am spus ca locuiesc departe, trebuie sa merg vreo 3 zile si mi-am luat carnatii pentru drum. Si zic: «ce vreti, sa mor de foame si sa zica lumea: uite ce foamete e in Rusia?». Si asa am putut trece carnatii”. Ioana LUCACEL Mircea CRISAN ioana@gazetademaramures.ro mircea@gazetademaramures.ro