Ursul brun de România

Ursul brun se găseşte în România din cele mai vechi timpuri. Până acum 200 de ani, acest animal trăia aproape pe tot teritoriul actual al ţării noastre. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ursul brun a fost exterminat din zonele de câmpie pentru că era un obstacol în extinderea zonelor agricole. Numărul din ce în ce mai mare de vaci crescute în această zonă şi pescuitul excesiv practicat de oameni au fost încă doi factori care au dus la retragerea urşilor în zone din munţii Carpaţi. Astăzi România deţine cel mai mare efectiv european de urşi bruni, după Rusia.

Ursul Brun, a cărui denumire ştiinţifică este Ursus arctos, este răspândit în mare parte din Eurasia şi în America de Nord. Deşi numărul urşilor bruni a scăzut foarte mult, în unele zone chiar dispărând complet, acest animal se găseşte încă în efective importante în Rusia, Statele Unite ale Americii, Canada şi peninsula Scandinavă. Ursul brun este omnivor, având ca principale surse de hrană peştii şi rădăcinile diferitelor plante. De asemenea, se mai hrăneşte cu mici mamifere şi ocazional vânează şi animale mai mari, cum ar fi căprioare. În lupta pentru mâncare, un urs brun matur poate face faţă unei confruntări cu haite de lupi sau feline mari. Au fost identificate peste 15 variaţii de urs brun, însumând aproape 200.000 de exemplare. Cea mai întâlnită subspecie este ursul brun "comun" (Ursus arctos arctos), prezent mai ales în estul Europei. Rusia adăposteşte 120.000 de urși bruni, în timp ce munţii Carpaţi sunt al doilea habitat, ca număr, din Europa, cu aproximativ 5.000 de exemplare.

Ursul Brun este un animal, de obicei, nocturn. În timpul verii ia în greutate, până la 180 de kilograme, surplus pe care se bazează în timpul iernii, când devine foarte letargic. Chiar dacă nu sunt nişte animale care hibernează în totalitate, putând fi uşor treziţi, urşii bruni preferă, în timpul iernii, să se adăpostească în locuri ferite, cum ar fi peşteri sau crevase. Ursus arctos este un animal solitar, deşi, din când în când, un număr mare de exemplare se poate aduna în locuri unde hrana este abundentă şi unde formează ierarhii sociale organizate pe vârstă şi mărime.