„Urmele timpului şi semnele spaţiului”

Prof. univ. dr. Nicolae Suciu

Expoziţia de pictură Grup 7 (!?), deschisă în data de 28 martie a.c. în Foaierul Teatrului Municipal din Baia Mare, reuneşte pe simeze lucrări de pictură ale studenţilor masteranzi din anul II, ai Programului de Studii Masterale de la Specializarea Arte Plastice – Pictură din centrul Uni­versitar Nord Baia Mare, al Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca.

Puţin mediatizată, probabil datorită şi unor inexactităţi de informare şi comunicare (Grup 7, deşi expun 10 studenţi, apartenenţa la „clasa de maestru”, deşi în sistemul educaţional universitar de la Baia Mare, s-a evitat tocmai această exclusivitate, precum şi spaţiul temporar a­cordat vernisajului de doar 30 de minute, constituindu-se într-o uvertură a spectacolului de teatru ce urma), expoziţia cuprinde realizări curajoase şi personale ale profilului artistic al fiecărui expozant în parte. Lucrările din expoziţie relevă detaşarea totală de arta tradiţională, consecinţă fiind apariţia abstractizării formelor prin distrugerea contextului de sorginte epică şi explorarea, aprofundarea sensului semnelor plastice, până la epuizarea elementelor de cod ce le definesc.

Se cuvine să amintim, prin enumerare, numele studenţilor expozanţi (nu ca cel enunţat de afiş a cărui „logică” nu am înţeles-o): Băbaş Iuliana Aurelia, Busuioc Cristina, Gheţie Silviu, Gri­goriu Raluca, Ifrem Livia, Hereş Alin, Nagy Anamaria, Mihali Alexandru, Oros Anca Delia, Oţoiu Irina. Dintre lu­crările expuse reţin atenţia în mod deo­sebit cele semnate de Băbaş Iuliana Aurelia, Busuioc Cristina, Grigoriu Ra­luca, Nagy Anamaria, Oţoiu Irina, ce se constituie în profiluri artistice bine conturate şi care au avut rezultate imprevizibile la conţinutul tematic propus înspre analiză şi reprezentare în cadrul Programului de Studii Maste­rale: Respiraţia imaginii picturale ca loc de convergenţă cu alte medii: film, teatru, spectacol, videoart etc. - Iden­tificarea celor două feţe cu care este înzestrată imaginea şi repre­zen­tarea: cea îndrep­tată spre vizibil şi cealaltă către invi­zibil. Studenţii au înţeles necesitatea abordării şi interacţiunii dintre lumea vizibilului estetic şi cea a teoriei.
Conceptualizarea existenţială a omului contemporan în viziunea autorilor nu se mai poziţionează faţă în faţă cu realitatea imediată, nu se mai înfruntă ne­mijlocit, ci prin interfaţa şi sugestia simbolului, perceperea unei realităţi fizice se face într-un plan secund, substituită preponderent unei activităţi de simbolizarea a omului, ce o găsim tot mai profundă şi cu atât mai înră­dăcinată în cunoaştere. Putem lesne intui că în acest spaţiu contemporan, in­dividul nu mai are o relaţie directă cu lucrurile înseşi, ci stabileşte un dialog al cunoaşterii cu sine însuşi. Accesul la cunoaştere, îl putem observa şi este
astfel condiţionat şi mijlocit prin ima­gini artistice, prin simboluri mitice, religioase, prin arhetipuri, definind în acest fel amprenta şi dominanta cultu­rală şi spirituală a secolului XXI, ce o constituie imaginea

Recomand vizionarea acestei expoziţii ca o carte de vizită completă şi complexă a Învăţământului Superior de Artă la Baia Mare!

Băbaş Aurelia Iuliana

Magia şi universul copilăriei constituie o tematică distinctă din cadrul preocupărilor picturale personale. Licenţiată în Arte Plastice – Pictură la Baia Mare, a participat la numeroase simpozioane naţionale de creaţie şi plein-air, având apariţii importante în expoziţii personale şi de grup, ce i-au şlefuit în permanenţă mijloacele de exprimare plastică, ajungând astfel la virtuţi de exprimare plastică ce-i pun în valoare
talentul nativ, definindu-i priceperea şi meşteşugul în împlinirea gestului artistic. Registrele cromatice poartă parfu­mul picturii simboliste franceze ale lui Gustave Moreau, iar preţiozitatea griu­rilor colorate la care autoarea apelează, profunzimea trăirilor personajelor, relevă stări emoţionante ale acestora. Linia şi tuşele de culoare reverberează în receptarea imaginii, măiestria, cu care autoarea ştie să închege în compoziţii orchestrate, sensuri şi simboluri, stări şi trăiri ale intensităţii personajelor imaginare create.

Grigoriu Raluca
Predestinată pentru pictură şi desen, compoziţiile autoarei aduc în prim plan expresivitatea corpului uman, dialogul şi interferenţa dintre acestea, caracterul dual al fiinţei umane, ajungând la imaginea întrupării fiinţei, de spirit şi de convieţuire într-un singur corpus, susţinute în mod riguros şi ştiinţific. Desenele autoarei sunt desăvârşite de armonizări cromatice, uneori împerecheri stranii ale tonurilor şi nuanţelor de culoare. Admiratoare în mod declarat a picturii lui Nicolae Maniu, autoarea nu îşi însuşeşte formule şi realizări plastice ale acestuia, ci dimpotrivă încearcă reflectarea propriei personalităţi în tematicile complexe ale pictorului amintit.
 

Nagy Anamaria
Constituie o apariţie surprinzătoare în programul studiilor masterale, domnia sa fiind licenţiată în inginerie textilă la Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iaşi.
Bene­ficiind de o frumoasă şi bogată cultură artistică, aceasta este susţinută şi dublată de cunoştinţele aprofundate ale domeniului artelor decorative şi textile. Cu resurse inepuizabile imaginative ale universului vegetal, lucrările domniei sale se situează în amprente structurale izomorfe, neizomorfe, ale variantelor formale, ale creşterii organice, ale expresiei dinamice a eroziunii, supuse dimensiunii temporare, prin soluţiile practice şi expresive ale in­terferenţelor materialelor, structurilor diverse, ce au ca rezultat inedite izbânzi artistice, atât în domeniul formelor (creaţiilor vestimentare), cât şi a su­pra­feţelor decorative cu sonore intervenţii de amprentă, structură, materiale ne­convenţionale pentru pictura de şevalet.
 

Oţoiu Irina
Experienţa acumulată şi asimilată ca scenograf în cadrul Secţiei Păpuşi a Teatrului Dramatic, dezvoltă un dialog permanent în primul rând la nivel teoretic între conţinut şi formă, iar mai apoi rostite prin linie şi culoare, prin suprafaţă şi uneori prin rezolvări plastice ale spaţiul tridimensional, rostiri plastice încărcate de semn, semnificaţie, semnificant. Nelipsite în reprezentările autoarei, dimensiunile atemporale ale unui spaţiu imaginar, populat de prezenţe umane imaginare, acestea devin simboluri, stări şi trăiri ale frământărilor interioare ale autoarei.
Uneori judicios speculate, expresi­vităţile portretului, ale corpului uman, devin un dialog permanent cu structuri imateriale ale unor spaţii metafizice şi sunt alternate adesea de fragilitatea fulgurantă a prezenţei figurii umane, de fenomene invocate uneori artificial, ca pretext al ştiinţei reprezentării acestora.

Busuioc Cristina
Aduce pe simezele băimărene un univers aparte al trăirilor şi stărilor onirice pe care i le relevă ipostazele, uneori iluzorii, ale unei existenţe dedublate ale personajelor din compoziţiile sale. Absolventă a Li­ceului de Artă Sătmărean, îşi defini­tivează studiile de artă urmând licenţa şi cursurile masterale la Baia Mare. Beneficiază spre bucuria ei şi a noastră de virtuţi de desenator ce astăzi pot fi de invidiat! Profesia de restaurator în Muzeul de la Satu Mare o racordează permanent la un dialog al meşteşugului şi meseriilor de altă dată, cu mijloacele noi şi tehnologiile moderne, pe care aceasta şi le-a însuşit. Starea onirică din compoziţiile sale o apropie de universul suprarea­list, atât al imaginilor plastice din pictură, cât şi din film, relevante fiind căutările şi apariţiile misterioase ce rezonează cu universul cinematografic din filmele lui Andrei Tarkovsky.