Urmasul Voievodului Bogdan

E taran „nascut si crescut” in Bogdan Voda si n-a renuntat la gaci si opinci nici macar cand a vizitat sefi de stat sau ministri. Pentru unii e cel mai popular personaj din Maramures, pentru altii e un urmas demn al Voievodului Maramuresului si Primului Domn al Moldovei sau unul dintre putinii oameni care sunt gata sa-si dea viata pentru o idee. Pentru altii e doar Mosu. Vasile Deac Mosu. Deac Vasile Mosu s-a nascut in 2 august 1929, in Cuhea (in prezent, Bogdan Voda). Scoala primara a facut-o tot in satul natal. Spune mandru ca e de profesie taran, „taran nascut si crescut”. In 1967, a devenit primar, apoi viceprimar, apoi din nou primar. In total, si-a dedicat administratiei publice locale din Bogdan Voda mai bine de trei decenii. Din 1967 a inceput sa viseze si la statuia voievodului „ecvestra, neecvestra, da’ sa fie calare si sa se vada de la Budapesta”. In 1968, a schimbat numele co-munei din Cuhea in Bogdan Voda, iar la prima sedinta pe ta-ra a primarilor si secretarilor a ridicat doua probleme importan-te: industrie pe Valea Izei si statuia voievodului. Cel de-al doilea vis i s-a implinit dupa 40 de ani: grupului statuar Bogdan Voda a fost inaugurat duminica trecuta. Rep.: Nu va deranjeaza porecla de „Mosu”? Vasile Deac Mosu.: Mosu mi se spune de cand m-am insurat, de amu-s 50 de ani, cand mi-am luat o moasa. Nu m-o deranjat veci, ca imi era drag numele aiesta de Mos. Si mi-o ajutat Dumnezeu, ca acu-ma is intr-adevar si mos de batra-nete. Pentru toata suflarea, eu is Mosu. Si pentru presedintele tarii, pentru ministri; toti care m-o cu-noscut mi-o zis Mosu. Rep.: Cate opinci v-ati rupt mergand pe la ministere, presedinti etc, pentru statuia Voievodului? V.D.M.: Daca le-as fi numarata si daca le-as pune in carca la aiestia la tati, cred ca jumatate voievodul l-am plati cu opincile si cu drumul, cu piedici si cu voturi de blam. Da’ nu-i bai, ca pe spinarea voievodului am realizat in comuna tot ce se vede. Magazine, etaj de primarie, gradinite, scoli, primul asfalt pa care intr-adevar l-am facut pa numele voievodului in 1969, cand am sarbatorit 600 de ani de la plecarea in Moldova. M-o mancat multe su-parari si nacazuri, da’ mandria de a fi roman si urmas de voievod o fost mai mare decat toate. Rep.: Dintre toate supararile astea, care v-a mancat, care a fost mai mare? Pentru ca au fost multe, a ramas celebra afirmatia cu „ecvestru, neecvestru, da’ sa fie pe cal” si „concurenta” cu statuia lui Pintea. V.D.M.: Fostii conducatori se gandeau cum sa lasam doua municipii si intr-o comuna sa facem un ecvestru, care io nu stiam ce-i, ca io stiam numa de cal si caleret. Si, apoi, ce sa vezi? Ne-o bagat pa grumaz pa artistul mare al poporului, Vida Geza, da’ mie nu-mi pla-cea sa fie voievodul nici in pi-cioare, nici in scaun, nici culcat in iesle sau nu stiu cum. Imi placea calare, ca ase l-o declarat legenda si istoria ca o descalecat, apoi n-o descalecat nici din scaun, nici din picioare, ci intr-adevar de pe cal. Si, probabil, voievodul, fie-i tarana usoara, n-o perindat numa’ un cal, da’ de-i puneam pa aiestia sa faca cati cai o perindat voievodul, apoi ma bagau in pamant de viu. Rep.: Acum, zic unii ca meritati si dumneavoastra o statuie. De fapt, aveti o statuie, unul dintre ostenii voievodului... V.D.M: Io le spuneam si la cei de dinainte de 1989: faceti-o intai a voievodului si, apoi, a mea a fi simplu de facut, ca a fi cat o ruda de mazare. Da, unul dintre cei cinci ostasi e Mosu. Ase ca n-or avea aiestia de-a mai cheltui, ca o cheltuit bugat. Rep.: Intr-o perioada cand ati fost bolnav, ati crezut ca nu veti mai ajunge sa vedeti statuia... V.D.M.: Numa’ Bunul Dumnezeu m-o tanut, ca pa langa boala m-o apasat pa inima si treaba asta. Si iata ca Dumezeu m-o lasat, slab, asa cum sunt, si am putut si participa si am putut si vorbi la inaugurarea statuii. Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-o lasat in ceasul cela care trebuia sa fie. Rep.: Ati spus intr-o vreme ca poate nu vrea sa vina voievodul cat timp traiti dumneavoastra. Ati fi fost in stare sa va dati si viata pentru statuia asta? V.D.M.: Da, am gandit ca trebuie sa mor eu intai, sa poata veni voievodul. Si mi-as fi dat viata pentru ea. Dar iata ca Dumnezeu m-o lasat sa ma bucur de ea. Vo-ievodul o facut o tara care exista si va exista si in continuare. Asa ca trebuie sa fie mandri cei care-s la carma, nu sa ma supere, ca 4 ani de zile n-au fost in stare cei de la Consiliul Judetean sa-i faca parcul, pe care s-o angajat in fata minis-trului Culturii de atunci ca-l fac. Dar va rog sa scrieti ca le multumesc celor de la minister, sculptorului si subprefectului Achim. Rep.: Dupa parerea dumneavoastra, manifestarea a fost pe masura voievodului? V.D.M.: Da. Dar am fost suparat ca n-a venit patriarhul, ca mi-a promis ca vine si aduce de la Radauti un pumn de pamant, in semn de recunostinta pentru voievod. Am discutat demult si sa adu-cem o parte din moastele voievodului. Ma asteptam si la Presedintele tarii sa vina, ca-i o mandrie nationala statuia. Acuma nu stiu ce treburi o fi avut, de n-o putut participa. Rep.: Acum, isi asuma si altii, pe nedrept, meritul de-a fi contribuit la realizarea statuii? V.D.M.: Stiti cum e, dupa razboi, multi viteji se arata. Ei, daca ar fi vrut, puteau sa nu-l necajeasca pe Mosu si sa-i puna atatea piedici. Da’ astia suntem, ce sa mai zic? Asta-i lumea. Rep.: Acum, ca a revenit voievodul, ce vis mai aveti? Ziceati ca vreti sa treceti Prutul descult. V.D.M.: Daca m-ar tanea Dumnezeu, as trece si Prutul, cum cantam la Hora Unirii. Eu ma gandesc ca lumea nu-i bagata in sac, poate romanii or avea fericirea sa se adune frateste, sa nu mai fie mejda si hotare intre noi. Rep.: Isi ridica bogdanestii clopu-rile cand trec pe langa statuie? V.D.M.: Ma gandesc ca si altii si-or ridica. In orice caz, e mandria natiunii romane, multi m-au batjocorit si m-au facut in fel si chip, ca umblu dupa potcoave de cai morti si n-a da calu branza si lapte, si mai multe vorbe care n-au rost. Acuma, s-o facut un act de dreptate, de cinste si de pretuire pentru voievod. Mandra mosului, putem zace, ca ne-am facut o datorie de copii fata de parinti si stramosi. De urmasi ai lui Bogdan... Rep.: Daca s-ar intoarce timpul in urma cu 40 de ani, la fel ati face? V.D.M.: As lua-o de la capat si de-as sti ca or fi atatea piedici. As lupta pana la ultima suflare pentru voievod! Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro