Unitatea unei greve spontane

Pe 13 iunie, angajatii societatii SC Tricotaje Unitatea SA din Sighetu Marmatiei au declansat un conflict spontan de munca. Motivele sunt urmatoarele: in septembrie 2004, firma a intrat in lichidare, la cererea Administratiei Financiare, din cauza comenzilor reduse, a neplatii datoriilor catre Stat, toate venite pe fondul faptului ca de 10 ani intre actionarii societatii (firmele Alcor si Steilmann) se deruleaza un litigiu in instanta. Firma a fost predata de catre judecatorul sindic in administrarea lichidatorului bucurestean Activ Lichidator SRL, care a numit-o in fruntea fabricii pe aceeasi directoare, Gabriela Gaza. Lucrurile mergand tot mai rau, in ultimele trei luni, cei 172 angajati au primit salarii de cate… 500.000 de lei pe luna! Nu s-a incheiat nici pana azi contractul colectiv de munca, salariile sunt restante pe trei luni, nu s-au platit darile la CAS, somaj, fondul de pensii, asigurari etc. In urma cu doua saptamani, Sindicatul Independent Liber, in frunte cu liderul Silviu Cosa, s-a prezentat la Primaria Sighet cu o lista de revendicari, dar nu s-a reusit deblocarea situatiei, iar liderul CNSLR Fratia Maramures, Mircea Ciocan (care a uitat cine este de fapt si de unde a plecat), n-a dat semn ca-l intereseaza soarta propriilor sindicalisti pe care-i pastoreste. Pe 13 iunie, cu cutitul la os si nebagati in seama de nimeni, muncitorii au iesit in strada, solicitand si prezenta lichidatorului, pentru a afla situatia reala. Nici presa n-a reusit insa sa o contacteze pe Smaranda Gruia, cea care se ocupa cu lichidarea juridica a societatii, fapt ce a starnit nemultumirea oamenilor. De cealalta parte, Gabriela Gaza, care aparent conduce societatea (desi si-a dat demisia in urma cu doua saptamani), a promis ca pana in 16 iunie, muncitorii vor primi o restanta salariala de 2 milioane de lei vechi. „Aducand stimatii oaspeti aici (presa, n.red.), nu faceti decat sa inrautatiti situatia. Trebuie sa intelegeti ca daca nu lucram, nu avem de unde sa primim bani”, a tipat Gaza, care apoi a facut o mica criza, cu lacrimi si suspine. De alta parte, liderul de sindicat (acuzat de unii angajati ca a fost de partea directiunii atunci cand inca se puteau remedia lucrurile) a declarat: „continuam cu protestul pana cand lichidatorul va veni sa lamureasca situatia”. In tot acest timp, Mircea Ciocan a fost lipsa, si cu trupul si cu sufletul, omul stiind ca salariul sau nu este platit din cotizatiile membrilor de sindicat de la Unitatea, unde lipsa banilor a dus la intreruperea finantarii CNSLR! Protestul s-a terminat in coada de peste. Situatia societatii sighetene ramane extrem de dificila, indiferent daca angajatii isi vor primi restantele salariale. Industria de tricotaje este in declin, tehnic vorbind, Unitatea este depasita, lucrand cu utilaje fabricate in 1981, in timp ce comenzile pleaca tot mai des spre tari cu forta de munca ieftina, precum China sau India. Desi nimeni nu recunoaste, zilele societatii sunt numarate. Ramane problema sociala: ce vor face cei 172 de angajati, cu varstele prea inaintate pentru a fi angajati in alta parte, dar prea tineri pentru a se pensiona? Raspunsul va fi dat, credem, curand. Teofil IVANCIUC teofil@gazetademaramures.ro