Un terorist... rational?

Ar putea SUA sa negocieze cu Osama Ben Laden? Sa presupunem ca rationamentele si strategia lui Osama Ben Laden fata de SUA sunt complet rationale si ca el nu este un fanatic, asa cum considera opinia publica. In definitiv, el a contribuit la alungarea sovieticilor din Afganistan si la inlaturarea regimului afgan din acea perioada, propune Harlan Ullman, intr-un editorial publicat de ziarul on-line The Washington Times, citat de Rompres. Mai mult, sa presupunem ca opinia general acceptata in Congresul SUA, conform careia Ben Laden ar planui sa distruga America si tot ceea ce reprezinta ea pentru ca uraste valorile, societatea si libertatea promovata de americani, ar fi, pur si simplu, gresita. Ar reusi aceasta revelatie sa schimbe modalitatea in care este abordata problema retelei Al-Qaida si sa duca la gasirea unui mod rational de a se negocia cu Ben Laden? Reactia presedintelui Bush si a echipei sale fata de o asemenea posibilitate ar fi una de neincredere si de dispret. Tragicele evenimente de la 11 septembrie 2001 si atacurile sinucigase cu bombe sunt cat se poate de departe de rationalitate. Ben Laden apare, in aceste conditii, ca un nihilist care foloseste terorismul si puterea distructiva pentru a impune o forma radicala a fundamentalismului societatii musulmane. Femeile si copiii, precum si civilii nevinovati, constituie tintele preferate ale acestor atacuri. Analizand declaratii Insa o analiza atenta a declaratiilor lui Osama Ben Laden ar evidentia un mesaj cat se poate de consistent. El a exprimat de nenumarate ori o serie de nemultumiri in ceea ce priveste SUA. Nemultumiri care reflecta atitudini larg acceptate in intreaga lume araba si musulmana fata de politica dusa de SUA. Din aceste nemultumiri decurg o serie de cereri, printre care se numara: stoparea acordarii de ajutor Israelului din partea americanilor; eliminarea statului evreu si inlocuirea acestuia cu un stat islamic palestinian; retragerea fortelor occidentale de pe teritoriul musulman; reintroducerea controlului musulman asupra resurselor energetice; inlocuirea regimurilor musulmane protejate de SUA care nu guverneaza in conformitate cu normele Islamului si stoparea ajutorului american in cazul opresiunilor exercitate asupra musulmanilor de catre guvernul rus, chinez, indian si alte guverne. Aceste cereri sunt complet inacceptabile pentru orice guvern american. Insa in ceea ce priveste natura acestor nemultumiri - ele nu sunt mai putin rezonabile decat cele pe care chiar americanii le aveau cu mult timp in urma fata de britanici si care au aprins scanteia revolutiei. Nu se poate formula la acest nivel o comparatie propriu-zisa fara a se starni astfel o serie de lungi dispute, cu toate ca regele George i-a calificat pe rebelii americani drept teroristi. Ipotetica latura rationala In acest context se nasc doua intrebari: in atmosfera incarcata de animozitate si partizana din Washington se poate lua cu adevarat in considerare posibilitatea existentei unei laturi rationale a lui Ben Laden? Iar in cazul in care aceasta discutie ar fi, in cele din urma, demarata, va reusi ea sa transforme modul in care SUA abordeaza aceasta problema? Celei dintai intrebari nu i se va putea gasi un raspuns pana in momentul in care cineva nu va fi indeajuns de curajos sau de inconstient incat sa aduca acest subiect in discutie. In ceea ce priveste cea de-a doua intrebare, exista cateva posibilitati ce merita sa fie examinate. Daca aceste nemultumiri reprezinta adevarate fundamente pentru strategiile si planurile lui Ben Laden, americanii ar trebui sa incerce sa afle in ce masura pot amortiza influenta lor asupra lumii musulmane, care poate empatiza cu Al-Qaida, insa este posibil sa nu i se alature. O mai buna intelegere a acestei probleme ar putea accelera si finalizarea demersurilor facute in vederea obtinerii pacii in conflictul arabo-israelian - acesta reprezentand un pas determinant spre stoparea si distrugerea retelei teroriste. In opinia marii majoritati a occidentalilor, singurele remedii pentru situatia creata de terorism sunt gloantele, bombele sau inchisorile. Cu alte cuvinte, se crede ca acesti teroristi nu pot fi tratati cu nimic altceva decat prin forta brutala. Cine incepe? Insa, daca exista in aceasta problema si o doza de rationalitate, poate ca zecile de organizatii teroriste sunite din Irak pot fi determinate sa isi stopeze activitatea. Membrii acestora nu sunt luptatori din jihad si se tem sau se revolta impotriva Statului controlat de siiti, fiind implicati in diverse conflicte intertribale. Astfel, negocierea cu multe dintre aceste subgrupari „teroriste” si examinarea cerintelor pe care ele le exprima, in masura in care acest lucru este posibil, ar putea scadea amploarea valului de acte teroriste si accelera tranzitia spre o societate care se supune legii si pluralista. Intrebarea mai larga daca Ben Laden ar avea dreptate sa doreasca o forma de dialog sau chiar o negociere cu Occidentul, asa cum Richard Nixon si Henry Kissinger au initiat dialogul cu China, Vietnamul de Nord si Frontul de Eliberare Nationala in perioada acelui razboi, este prematura. Cu toate acestea, cineva ar trebui sa inceapa sa se gandeasca si la aceasta eventualitate, indiferent de cat de departe si de irationala ar parea ea in prezent. The Washington Times