Un secol de patruzeci de ani

In perioada 8 mai – 18 iulie, Muzeul Secuiesc al Ciucului a organizat o expozitie cu titlul „Colonia artistica de la Baia Mare”. Amfitrioni: Boros Judit si Szücs György, colaboratori ai Galeriei Nationale Maghiare. Practic, s-a dus mai departe teoria lansata la Szentendre, in 2005. Asa cum aflam accesand mai multe site-uri, inclusiv cel al Ministerului Culturii si Cultelor, expozitia s-a bazat in primul rand pe 50 de lucrari imprumutate de la Galeria Nationala Maghiara, acestea fiind completate cu cateva lucrari din patrimoniul muzeelor mari din regiunea secuimii. Cele 55 de lucrari semnate de 20 de pictori renumiti (printre ei se numara Boromisza, Hollósy, Iványi Grünwald, Maticska, Mikola, Réti, Thorma si Ziffer) au fost expuse in cinci dintre salile muzeului secuimii, in ordine cronologica, incepand cu generatia fondatoare si pana la arta anilor treizeci. „Evaluarea posteritatii este univoca: in acesti mari artisti ii apreciem nu numai pe fondatorii Coloniei Artistice, dar si pe creatorii picturii moderne maghiare”, ne anunta gazdele expozitiei, care continua in acelasi ton. „Alaturi de pictorul Munkácsy Mihály artistii baimareni au influentat in cea mai semnificativa masura arta maghiara din secolul al XX-lea, compozitia dramatica si reprezentarea realista completandu-se astfel cu ardoarea culorii si a luminii proprii impresionismului maghiar”; „Faima Coloniei este oglindita si de faptul ca dupa 1920 (a se citi dupa Trianon – n.red.) academiile artistice romanesti isi trimiteau elevii tocmai la Baia Mare pentru a face practica de vara…” Una dintre afirmatii ne-a contrariat. „Trebuie remarcat faptul ca o expozitie a lucrarilor cercului de la Baia Mare, de o asemenea anvergura, este fara precedent pe teritoriul Transilvaniei istorice.” Muzeul Judetean de Arta «Centrul Artistic Baia Mare» detine peste 3.500 de lucrari ale maestrilor baimareni, dar, pentru cei din secuime, probabil, Baia Mare nu face parte din teritoriul Transilvaniei istorice. De ce i-o fi interesand, in acest caz, o astfel de expozitie? Aflam cu cateva paragrafe mai jos. „Tematica oferita de de aceasta data celor interesati reprezinta patrimoniul nostru cultural si valentele europene ale artei autohtone, traditia si modernitatea in acelasi timp”, acest fapt fiind dublat de acela ca: „expozitia prezentand capodoperele picturii cercului de la Baia Mare este una fara precedent in regiunea Secuimii, iar noi suntem convinsi ca ea va umple un vid considerabil in identitatea culturala a etniei maghiare din Transilvania.” „Pe langa caracterul sau international, cercul de creatie de la Baia Mare este un important punct de plecare al traditiei artei maghiare, iar convingerea noastra este ca acest salon de importanta majora va contribui la imbogatirea identitatii noastre culturale”, afirma Gyarmati Zsolt, directorul Muzeului Secuiesc al Ciucului. El isi incheie prezentarea cu urmatoarele cuvinte: „Va invitam sa ne vizitati, si sa va simtiti ca acasa!” Virgula dinainte de si ii apartine lui Gyarmati, cat despre cine se poate simti ca acasa in secuime, nu credem ca mai trebuie sa comentam. Expozitia de la Miercurea Ciuc n-ar trebui sa supere pe nimeni, daca n-ar purta cu ea acelasi mesaj lansat la Szentendre: Colonia de la Baia Mare si-a incetat de multa vreme existenta si oricum ea nu a fost reprezentata decat de maghiari. Organizatorii se fac ca nu stiu ca Simon Hollósy a fost armean, si nu maghiar, si ca in istoriografia de arta maghiara conceptul fragmentar prin care se extrapoleaza din ansamblul multicultural si multietnic al Centrului Artistic Baia Mare componenta artistica maghiara (indiscutabil deosebit de consistenta si valoroasa, dar nu singulara) a luat nastere in 1996, in contextul expozitiei aniversare a fondarii Coloniei de arta baimarene, expozitie organizata de Galeriile Nationale din Budapesta. In esenta, este vorba de un concept fragmentar, prin care se pune semnul egalitatii intre Colonia de la Baia Mare cu componenta artistica maghiara. In rest, pentru ei, nu exista arta baimareana. La fel ca in 1996, 2003 si 2005, aceste idei isi pastreaza caracterul extrastiintific, politizat si periculos, deoarece exclud cele cinci decenii de arta contemporana baimareana si, pe cale de consecinta, chiar mascat, componenta artistica romaneasca. Pentru a intelege aceste omisiuni, daca sunt voite sau au un substrat politico-etnic, am vorbit telefonic cu directorul Muzeului din Miecurea Ciuc. Aflat in concediu, undeva prin Ungaria, daca am inteles bine, domnul Gyarmati Zsolt ne-a rugat sa vorbim repede, ca telefonul este scump. Dupa ce a aflat ce dorim, parca nu ar fi inchis telefonul. L-am intrebat pe directorul Zsolt de ce nu a fost invitat nimeni din Baia Mare, de la Colonia Pictorilor, Muzeul de Arta, de ce nu au fost solicitate lucrari de pictura ale Scolii de Pictura din Baia Mare. In fond, expozitia in cauza se intituleaza: „Centrul Artistic Baia Mare”. „Explicatia este simpla. Eu am fost preocupat doar cu managementul expozitiei, cu strangerea de fonduri si asigurarea spatiului. Cei care raspundeau profesional de expozitie, erau de la Galeria Nationala Maghiara, din Budapesta. Ei trebuie intrebati. Era o conceptie profesionala: 50 de tablouri de acolo si cinci ne-au fost recomandate din tara, de la Muzeele din Harghita si Covasna. Tablourile aduse nu au fost expuse pana in momentul de fata in Ardeal, si de aceea”, a spus Zsolt. Directorul ciucan a continuat discutia afimand ca ar trebui evidentiata parte pozitiva a intamparii. „Ar trebui sa incepeti cu aspecte pozitive. Bine ca a fost, nu numai cu negativul…Expozitia a fost vizitata de peste 17.000 de oameni, ceea ce este foarte bine. Trebuie spuse si aspectele pozitive. Nu ati intrebat de aceste aspecte”, a mai spus Zolt. Fara comentarii. 50 de ani de „altceva” La 1 octombrie 2005, la Szentendre, a avut loc expozitia care a incercat sa acrediteze ideea ca, in Baia Mare, Centrul Artistic si-a incetat existenta la sfarsitul perioadei interbelice, tot ce a urmat ulterior in domeniul artei baimarene fiind „altceva”. Ideea a fost sustinuta si de Markó Bellá, pe atunci vicepremierul Romaniei. O expozitie similara avusese loc in 2003, prilej cu care, in Ungaria, a fost publicat un album de arta cu titlul „Secolul baimarean”. Dupa doar doi ani, secolul baimarean a devenit jumatatea de secol baimarean. Acum, in 2008, jumatatea de secol e redusa cu inca un deceniu. Interesant e ca la toate aceste expozitii a colaborat Szücs György, in rest un excelent istoric de arta maghiar. Ioan BOTIS Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro