Un punct de vedere!

Atunci cand ai de scris despre copii, intamplari triste, drame ce se consuma sub ochii nostri indiferenti, este dificil sa fii obiectiv. Tot ce scrii musteste de patetism, ajungi chiar sa fii considerat nedrept, ca nu te uiti la copiii frumosi si destepti. Un punct de vedere corect, daca ar exista mai putina durere printre prichindeii nimanui. Am fost la o casa unde stau copii care nu sunt bolnavi. Nu este prima oara cand merg in astfel de locuri. As putea spune ca sunt obisnuit cu problemele copiilor ce nu au parinti - ori au, dar sunt niste ticalosi. As putea spune… Dupa cateva minute printre ei, uiti de tot ce stii despre dramele micutilor. De fiecare data observi ceva nou si te miri. Simti ca frumusetea si desteptaciunea are un alt inteles in micul univers al micilor copii ai nimanui. Te uiti la pruncii ce intind mana, cersind un pic de atentie si automat privesti in jos. Poate este jena, poate vinovatie, poate neputinta. Este greu sa scrii despre copiii nimanui. Cine intelege drama unui copil de nici un an? Angajatul? Nici poveste! Adultii cu tescheraua plina? Nici poveste! Noi, doar pentru ca scriem? Nu cred! Nu a mai ramas aproape nimeni. Ici-colo au loc minuni. Cate un prunc este scos din desertul indiferentei. Restul asa cresc, cu ele legate de picior. Stigmatul neputintei noastre ii va urmari peste tot. Am simtit nevoia sa refulez. Va urma saptamana viitoare un material cu si despre copiii cu probleme. Crunt! Apoi, voi uita o vreme si eu. Ma voi inrola in plutonul majoritatii care nu vede si, cam atat. Dupa un timp va apare un alt caz… Ciclul neputintei! Mai de mult credeam ca ajunge sa scrii, acum sunt convins ca nu este suficient. Ochii patrunzatori te urmaresc, te tot urmaresc… Salutari celor care sunt in concediu de refacere pe meleaguri straine! Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro