UN PROIECT INEDIT: Baza Ulmu

GAZETA de Maramureş continuă să vă prezintă omeni deosebiţi şi idei măreţe şi ingenioase. Pasionaţi de permacultură, trei tineri au avut curajul să-şi împlinească un vis desprins parcă dintr-un SF, pe care l-au numit “baza Ulmu”. Proiectul e amplasat în cătunul Ulmoasa, la o aruncătură de băţ de oraş, şi se va întinde pe o suprafaţă de aproximativ un hectar. Cei trei “permacultori” vor construi eco-dome prin tehnica super-adobe, ridicarea unor hugelkultur-uri, crearea unei grădini de legume, plantarea de diferite specii şi soiuri de pomi şi arbuşti fructiferi, crearea unui iaz şi multe altele.

În prefaţa cărţii „Introducere în Permacultură” de Bill Mollison, Sepp Holzer scria: „Am crescut într-un sat micuţ, în Tasmania. Tot ceea ce aveam nevoie, ne făceam noi înşine. Ne produceam încălţămintea, uneltele de metal pe care le foloseam; prindeam peşte, ne produceam hrana necesară, făceam pâine. Nu cunoşteam pe nimeni din cei ce locuiau acolo care să aibă doar o meserie, nu ştiam nimic ce ar fi putut fi definit ca „slujbă”. Toată lumea lucra la mai multe lucruri. Până la împlinirea a 28 de ani, am trăit într-un fel de vis. Mi-am petrecut cel mai mult timp în desişuri sau pe mare. Am pescuit, am vânat pentru a putea trăi. Înainte încă de 1990, am început să observ că largi părţi ale sistemului în care trăiam dispăreau încetul cu încetul”. Dacă am înlocuit “Tasmania” cu “Maramureş”, afirmaţiile ar rămâne perfect valabile.

La noi, termenul de “permacultură” e aproape necunoscut. Numai că, noi, maramureşenii avem acest concept în sânge. Poate de aici a pornit şi visul a trei tineri, care prinde contur la 15 km de Baia Mare, în satul Ulmoasa, ce apaţine de Tăuţii Mărgherăuş. Intitulat generic “Baza Ulmu”, proiectul pare pentru neavizaţi un amestec de ecologie, ştiinţă, tradiţie şi tehnică. Lucian Lupşe, Andrei Lupşe şi soţia acestuia, Roxana Veronescu, au luat decizia de a se muta la ţară, în acest cătun. Aşa a început visul lor, cărora li s-au alăturat şi alţi voluntari. Proiectul propus, care se va desfăşura pe o suprafaţă de aproximativ un hectar, vizează construcţia unui eco-dome, prin tehnica super-adobe, ridicarea unor hugelkultur-uri, crearea unei grădini de legume, plantarea de diferite specii şi soiuri de pomi şi arbuşti fructiferi, crearea unui iaz şi multe altele.

Baza Ulmu va fi un proiect cu porţile deschise, un work-camp care se va desfăşura începând cu primele semne de primavară primitoare şi va ţine până toamna. Activitatea principală va fi construirea casei, pe al cărei design Andrei a lucrat pe parcursul a unui an şi jumătate, documentând fiecare detaliu al construirii domului.

Cei trei pionieri ai permaculturii în Maramureş, Adrian, Roxana şi Lucian, studiază şi practică permacultura şi constructiile sustenabile. Sunt implicaţi momentan în înfiinţarea unei şcoli de permacultură, care oferă entuziaştilor o experienţă practică şi îi învaţă cum să-şi integreze stilul de viaţă în natură, cum să creeze sisteme vii protective şi să-şi maximizeze resursele.

Scopul acestui proiect este să atragă atenţia asupra posibilităţilor permaculturii şi să inspire oamenii să cultive hrana într-un mod mai sănătos şi convenabil. Adi este designerul proiectului, iar Luci a fost invitat la Centrul Internaţional de Dezvoltare în Londra să ţină o prezentare gratuită despre permacultură, intervenţii ecologice în agricultură şi arhitectură ecologică cu titlul “Mai mult decât sustenabil”. Sunt acceptaţi şi voluntari, din aprilie până în octombrie, care se implică în activităţi şi îşi dezvoltă abilităţile. 

„Cu peisaje neschimbate şi o diversitate naturală bogată. La distanţe de mers pe jos, te poţi afla la vârful Ulmu sau Ulmoasa, peştera Plescioara sau chiar şi la cel mai mare lac din judeţ, lacul de acumulare Firiza. Ulmoasa e liniştit, cu vecini prietenoşi, ce vin câteodată în poveşti, are aproximativ 60 de familii de fermieri mici şi nu există trafic. Ferma noastră are un relief foarte diversificat, compus din dealuri, păduri, pajişti, un pârâu şi chiar şi un punct de belvedere, cam la 10 minute de zona de camping. Noi aplicăm principii de permacultură şi, momentan, ne preocupăm cu designul şi crearea sistemelor de creştere a hranei. Avem livezi de mere şi pruni, din care o parte o fermentăm pentru palincă. Pere, caise, castane, nuci, fructe de pădure, plante medicinale şi toate soiurile de legume crescute în noile pături ridicate de tip hugel (hugelkultur) şi găini. Ciupercile sălbatice cresc din abundenţă în pădure”- se arată în prezentarea Bazei Ulmu.

Permacultura este o modalitate de proiectare şi design a aşezărilor umane şi sistemelor agricole perene, bazată pe imitarea relaţiilor ce există în ecosistemele naturale. Majoritatea populaţiilor native au practicat anumite forme de permacultură înainte de popularea continentului Europa. Noţiunea de permacultură înseamnă cultură (agricolă) permanentă. Agricultorul austriac Sepp Holzer a fost primul, în anii 1960, care a practicat permacultura, ca metodă sistematică. În anii 1970, ideile sale au fost preluate şi dezvoltate pe baze ştiinţifice de australienii Bill Mollison, David Holmgren şi asociaţii lor, care le-au popularizat într-o serie de publicaţii.

În cartea lor, Permaculture One (1978), Bill Mollison şi David Holmgren au trasat şi cele trei direcţii etice ale permaculturii:

- Grija pentru Pământ: să ne îngrijim ca sistemele vii să poată supravieţui în continuare şi să prolifereze;

- Grija pentru omenire: să ne îngrijim ca oamenii să poată avea acces la toate resursele ce le sunt necesare pentru a trăi;

- Repartizarea etică şi limitarea consumării resurselor: stabilind limite pentru nevoile noastre, putem obţine resurse cu care să sprijinim cele două direcţii anterioare. Surplusul îl vom împărţi cu alţii.

Permacultura se ocupă cu proiectarea mediului, astfel încât acesta să se autosusţină, pe principii ecologice şi biologice, folosind de multe ori modele care apar în natură. Scopul este optimizarea efectului şi minimizarea muncii. Scopul permaculturii este să creeze sisteme stabile, productive, care să răspundă nevoilor umane şi să integreze armonios mediul cu locuitorii săi. Pentru a-şi atinge scopul, permacultura ia în considerare procesele ecologice ale plantelor şi animalelor, ciclurile lor de hrănire, factorii climaterici şi ciclurile meteorologice.

Proiectul realizat de designerul Andrei Lupşe reprezintă o construcţie alcătuită din 3 domuri, realizate în tehnica superadobe, care vor avea următoarele caracteristici: înălţimea interioară egală cu diametrul interior, uşile de 2m înălţime şi geamurile mari de 2m diametru, cele mici de 1.6m. Diametrele domurilor: 3m, 4m, 5m. Datorită faptului că diametrul este egal cu înălţimea, funcţia domului cel mic va fi de grup sanitar, urmând ca celelalte 2 să fie compartimentate la h 2.4m cu câte o mansardă. În domul cel mare, la parter, vor fi camera de zi şi bucătăria, iar mansarda şi tot domul de 4m vor avea rol de camere. Pentru acest proiect se vor utiliza 2km de pantalon de rafie şi 3km de sârmă ghimpată cu 4 ghimpi. De asemenea, se doreşte construcţia unui iaz cu excavatorul, iar solul care rezultă va fi folosit la umplerea sacilor de rafie pentru realizarea zidurilor construcţiei. Pentru uşi şi geamuri se folosesc nişte matriţe din lemn temporare. Deasupra uşilor şi geamurilor vor fi realizate în timpul construcţiei nişte streşini din lemn. După realizarea construcţiei “în roşu” (în cazul nostru în alb) se va folosi o folie specială pentru sere în dublu strat (1500 microni) pentru hidroizolaţie şi o plasă de tencuit pentru stabilizarea solului. Anul viitor se preconizează realizarea pardoselii de cordwood, montarea uşilor şi geamurilor, tencuiala interioară de cob + văruit (pentru mai multă lumină) şi cele 2 sisteme de încălzire rocket mass heater.

Din lunile aprilie până în octombrie, potrivit profilului de facebook, se acceptă voluntariat:

„În acest an dorim să începem lucrările la casă, aşa că o să avem nevoie de ajutor la construirea domurilor din superadobe. Fabricarea cobului, a păturilor ridicate de tip hugel (hugelkultur), plantarea arbuştilor, copacilor, transplantari, plivit, recoltare, colectare de seminţe, tăiat de lemne, curăţatul de scoarţă a lemnului brut, adus apă, confecţionarea gardului, hrănirea găinilor şi colectarea ouălor, gătit. Oferim o varietate mare de activităţi. Până acuma, aproape toţi voluntarii au dorit să facă câte un pic din fiecare”.