Un pictor spectator la o licitatie de arta

* Licitatia de primavara 2010, organizata de prestigioasa Casa de licitatii Artmark, in 25 martie a.c. la J. W. Marriott Bucuresti, Grand Ballroom, m-a pus in inedita, pentru mine, ipostaza de pictor-spectator interesat, datorita faptului ca, onorand invitatia organizatorilor, am participat si eu la acest eveniment cu o lucrare de mici dimensiuni (50 x 50 cm), realizata intr-o tabara internationala desfasurata la Budapesta in vara anului 2004, intitulata "Iarba verde de acasa", pictura selectata pentru aceasta licitatie de cei de la Artmark. La vederea albumului tiparit cu aceasta ocazie, aparut cu cateva zile inainte de data respectiva, m-am simtit pe deplin multumit avand in vedere calitatea ireprosabila si amploarea tipariturii (167 reproduceri color in 319 pagini) precum si onorat de faptul ca la Sectiunea „Contemporana” am fost alaturat catorva artisti tineri de certa valoare, nascuti majoritatea intre anii ´70 – ´80, gasindu-ma asfel in ipostaza decanului de varsta al acestei categorii. Si daca se termina totul aici era destul pentru a fi multumit. Dar a fost sa fie mai mult. In seara zilei de Bunavestire, degraba intors de la traditionalul eveniment plastic realizat anual de colegii de la Negresti-Oas, m-am asezat in fata monitorului si cu ajutorul net-ului am devenit rapid un pictor spectator la o licitatie de arta, curios sa vad cum decurg lucrarile unei astfel de actiuni. Rapiditatea derularii evenimentelor si tensiunea data de competitorii doritori sa achizitioneze lucrari de arta, m-au captat imediat, constatand o mare bucurie de fiecare data cand o lucrare era adjudecata. Aproape ca nu mai conta autorul. Conta mult mai mult faptul ca Arta era bagata in seama, ca cineva chiar era doritor sa plateasca pentru o pictura, sa investeasca in obiectul artistic. Ba mai mult, era in stare sa „se bata” licitand atunci cand un altul dorea aceeasi lucrare. Spectacolul era fascinant, era ca la un meci, dar nu pe goluri ci pe lucrari de arta. Ce poate fi mai motivant pentru un pictor, decat sa vada ca exista o piata a artei care functioneaza, in care rodul muncii sale este apreciat de semeni, in care truda din atelier nu este zadarnica, in care imaginea plastica zamislita de artist este asociata cu valoarea. Marturisesc ca emotia a fost mare atunci cand am constatat ca si lucrarea mea, aidoma celor semnate de alti doi colegi baimareni (Mircea Bochis si Dorel Topan), a fost dorita, licitata si adjudecata la suma de 800 Euro. Imbucurator este faptul ca si la noi apar astfel de manifestari care prin efervescenta derularii si mai ales prin finalizarea lor realizeaza dorita simbioza intre creator – opera de arta si colectionar. Ioan Anghel Negrean, pictor