„Un om care crede în oameni, îi respectă şi îi ajută” - Eugenia Godja

Reporter: Puneţi-vă masca lui Oscar Wilde şi spuneţi-ne totul despre omul Eugenia Godja.

Eugenia Godja: E un om normal. Sau cel puţin aşa îmi place să cred. Un om care crede în oameni, îi respectă şi îi ajută. Un om care a început orice etapă a carierei cu gândul că poate schimba ceva şi poate face pentru ceilalţi.

Reporter: Ce dezamăgiri are omul Eugenia Godja? Dar omul politic?

Eugenia Godja: Nu am dezamăgiri majore. Am încercat să nu fac compromisuri, să fiu împăcată cu mine în orice clipă şi să pot privi pe oricine în ochi. Poate sunt dezamăgită uneori de situaţia în care a ajuns România, comparativ cu ce am sperat toţi în 1989. Ţin minte că pe atunci circula o vorbă: “Dă Doamne să trăiesc o zi după”. “După” însemna căderea comunismului, schimbarea. Acum, trăind 20 de ani “după” şi analizând România de azi, îmi dau seama că ruga e că încă valabilă. Aşteptăm să trăim încă schimbarea. O schimbare radicală, durabilă, în care, din păcate credem tot mai puţini.

Eugenia Godja: O schimbare a mentalităţii în primul rând. La nivelul clasei politice, această schimbare ar însemna viziune şi responsabilitate. Lipsesc foarte mult oamenii de stat, lipsesc oamenii cu responsabilitate, cu viziune, oamenii care în general fac istoria. În momentul de faţă, noi nu avem o direcţie clară, suntem dispersaţi, demoralizaţi, demobilizaţi. Pentru români, schimbarea de mentalitate ar însemna un plus de civilizaţie, responsabilitate, spirit civic şi hărnicie. Din păcate, şi noi, românii, ne-am obişnuit să aşteptăm ca altcineva să ne rezolve problemele, de la cele mici, insignifiante, la cele mari. De la curăţenia din jurul blocului, la alegerea viitorului. Ne ferim de responsabilitate, de acţiune. Preferăm să stăm în tribune şi să comentăm meciul, în loc să mergem pe teren şi să încercăm să schimbăm “scorul”.

Reporter: Dacă istoria este politica trecutului, iar politica este istoria prezentului, dumneavoastră, ca om politic şi profesor de istorie, în ce parte credeţi că vă situaţi mai mult?

Eugenia Godja: Ca şi mentalitate şi principii, mă simt legată de trecut, ca şi deschidere de prezent. Oricum, am încercat să le leg întotdeauna. Cineva spunea „întoarce-te la tine însuţi, căci nimic nu se naşte din nimic. Din cel ce ai fost ieri se naşte cel de azi, şi din cel ce eşti azi se va naşte ceea ce vei fi mâine”. Am încercat să trag învăţăminte din toate experienţele trecute, în aşa fel încât să dau tot ce am mai bun în prezent şi să pot privi cu încredere şi speranţă spre viitor.

Reporter: Sunteţi unul dintre puţini primari de municipiu, din ţară, care prefera să vină pe jos la serviciu ca să se întâlnească cu oamenii.

Eugenia Godja: Da, pentru că în acest fel aflu toate problemele din municipiu înainte să ajung la Primărie. Şi, îmi place să cred că indiferent de funcţiile pe care le-am ocupat, am rămas la fel: un om normal, care respectă pe toată lumea şi căruia îi pasă de problemele oamenilor. La fel cum ei speră să găsească soluţii discutând cu mine, şi eu încerc să învăţ câte ceva de la fiecare om pe care îl întâlnesc. Bunica mea îmi spunea că omul care nu ascultă pe nimeni, oricâtă carte ar avea, nu va fi niciodată înţelept, pentru că

Nu va învăţa nimic de la alţii. Ori, fiecare om are o lecţie şi un sfat de transmis.

Eugenia Godja: Respectul şi demnitatea. Respectul pentru sine, pentru cuvântul dat, pentru alegători, pentru valorile ţării, pentru români şi România în general.

Rep. : Cum aţi reuşit să vă păstraţi imaginea imaculată în cei 12 ani de când sunteţi primarul municipiului Sighetu Marmaţiei?

E.G.: Dincolo de abilităţile dobândite şi experienţa administrativă, ca om nu m-am schimbat radical în aceşti 12 ani. Baza educaţiei mele şi a valorilor mele este respectul. Respectul pentru ceilalţi, pentru mine, pentru viitor. Nu am „ars etape” niciodată, am preferat să construiesc solid şi durabil.

Sunt un om normal, pe care puterea nu l-a transformat şi mă bucur enorm pentru fiecare lucru bun şi folositor pe care-l fac pentru a-i ajuta şi bucura pe cei săraci şi amărâţi în primul rând, dar şi pe alţii care au nevoie de ajutorul meu. Consider că prin meseria de dascăl am învăţat să comunic cu cei din jur, să-i înţeleg, să fiu sinceră şi apropiată lor, să mă alimentez cu energia tinerească care te ajută să depăşeşti mai uşor obstacolele vieţii.

Mi-am găsit modele de viaţă în părinţii mei, cărora le datorez foarte mult şi nu numai în dascălii mei care m-au format şi cărora le sunt foarte recunoscătoare toată viaţa, dar le datorez mult tinerilor de la care am învăţat că în viaţă, dacă lupţi cinstit şi eşti corect, poţi obţine aproape totul, şi-n primul rând respectul şi aprecierea celor din jur. Pentru ceea ce sunt, trebuie să mulţumesc în primul rând sighetenilor, care vreme de 12 ani mi-au stat aproape, apreciindu-mă sau criticându-mă, dar obişnuindu-mă să văd în fiecare om al cetăţii de la care poţi învăţa mereu legea bunului simţ, a respectului pentru cuvântul dat şi promisiunea făcută, mândria de a fi maramureşean, în măsura în care accepţi viaţa cu valorile trecutului şi prezentului şi te lupţi să laşi ceva pentru comunitate prin ceea ce faci.

Din experienţă am mai învăţat ceva: nu-i poţi mulţumi pe toţi, dar respectă-i pe fiecare, tratează-i ca egali ţie, şi chiar dacă eşti supărat, zâmbeşte şi mergi mai departe.

Reporter: Aţi învăţat mai mult despre oameni la catedră sau la primărie? Se vede diferit lumea şi oraşul din cele două posturi?

Eugenia Godja: Da, categoric. Perioada pe care am petrecut-o la catedră a avut o influenţă mare asupra mea, ca om. Am învăţat responsabilitatea, munca, modestia, am învăţat că în viaţă nu contează „rezerva” de bunuri materiale, ci rezerva de cunoştinţe şi de suflet. De acolo, lucrurile se văd mai optimist, pentru că am avut de-a face mai mult cu tineri, cu oameni care n-au învăţat ipocrizia, minciuna şi trădarea.

În administraţie şi în politică, lucrurile sunt mai nuanţate. Am cunoscut mulţi oameni dedicaţi, mulţi profesionişti desăvârşiţi, dar am avut şi experienţe dezamăgitoare, acuze urâte şi nefondate, războaie cu victime colaterale nevinovate, pornite doar din interesul lor personal sau orgoliul lor.

Dar am încercat să păstrez şi să aplic aceleaşi principii ca şi la catedră. Să respect oamenii, să cred în ei şi să ajut, atât cât pot. Aşa cum spune un poem al lui Paler, pe care îl preţuiesc foarte mult: „Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta…Am învăţat că nu poţi face pe cineva sa te iubească, tot ce poţi face este să fii o persoană iubita…Restul… depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă, CI PE CINE AI. Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva. Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe. Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi. Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că indiferent de consecinţe, cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă. Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul, ca şi vorbitul, poate linişti durerile sufleteşti. Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile. Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit”.

Eugenia Godja: Admir curajul lui Don Quijote de a scoate sabia şi de a lupta pentru visul său până la capăt, fără să-i pese dacă va reuşi şi ce vor spune ceilalţi. Admir personajele lui Tolstoi, ca Levin, din Anna Karenina, care înţelege că viaţa şi fericirea se reduc la lucruri simple şi nu are nevoie de un ambalaj strălucitor şi de artificii pentru a fi adevărată şi frumoasă. Admir setea de cunoaştere a lui Faust. Admir în general puterea de sacrificiu, de iubire şi de credinţă a unui om şi capacitatea lui de a  rămâne acelaşi sau chiar de a deveni mai bun în ciuda momentelor prin care trece, bune sau rele.

Eugenia Godja: Da, şi continuu să respect acest angajament pe care mi l-am luat faţă de mine însămi, în primul rând. Şi asta pentru că, aşa cum nu ni se pare normal să mergem într-o ţinută nepotrivită la o manifestare publică, tot aşa trebuie să ne „îmbrăcăm” şi îngrijim creierul şi sufletul. E o formă de respect pentru sine şi pentru ceilalţi.

Eugenia Godja : Mă nemulţumeşte că Sighetului nu i se acordă importanţa cuvenită de la Bucureşti. Istoria, aşezarea geografică, comunitatea, toate sunt argumente imbatabile pentru ca proiectele şi priorităţile Sighetului să fie tratate cu maxim de seriozitate şi interes la nivel judeţean şi central. Noi am demonstrat că suntem o administraţie transparentă, deschisă spre colaborări, inovaţii, dezvoltare şi aşteptăm un sprijin corespunzător.

Eugenia Godja : Sunt un om credincios, aşa am fost crescută. Am simţit, în multe momente grele că Dumnezeu mă ajută şi mă iubeşte. Şi, vorba unui preot, minuni se întâmplă în fiecare zi, doar că nu le vedem noi.

Reporter : Ce faceţi în momentele de deznădejde ?

Eugenia Godja : Îmi amintesc un citat al lui Camus : "Deznădejdea înseamnă a nu cunoaşte motivele pentru care lupţi şi dacă într-adevăr trebuie să lupţi."

Rep.: Există vreun remediu pentru poporul sătul de politică?

Eugenia Godja: Există şi se cheamă interes pentru viitor şi generaţiile viitoare. Noi, cetăţenii acestei ţări, suntem cu toţii datori să ne ocupăm de problemele politice ale neamului şi ţării româneşti şi de a găsi varianta cea mai bună pentru ţară. Asta înseamnă politică. A spune că nu ne interesează politica, înseamnă a spune că nu ne interesează soarta ţării şi neamul românesc ori viitorul copiilor noştri.

Reporter: Împliniţi 12 ani de când ocupaţi funcţia de primar al municipiului Sighetu Marmaţiei. Cum aţi descrie într-o frază aceşti 12 ani?

Eugenia Godja: O promisiune onorată. Cineva spunea că toţi politicienii sunt la fel. Promit să facă un pod şi acolo unde nu este râu. Eu cred că respectul implică întotdeauna adevărul. Atunci când respecţi pe cineva, îi spui adevărul în faţă, chiar dacă uneori e dureros şi chiar dacă nu convine. De fiecare dată, singura mea promisiune a fost că voi face tot ce-mi stă în putinţă pentru viitorul Sighetului şi al Sighetenilor. Şi nu mi-am încălcat niciodată această promisiune. Nu am dorit această funcţie pentru binele meu personal, ci pentru binele oraşului. Sigur, 12 ani înseamnă mult, dacă mă gândesc la problemele cu care ne-am confruntat şi la realizările pe care le-am avut şi care, fără exagerare, ar umple câteva pagini. Dar 12 ani înseamnă totodată puţin, dacă mă gândesc la lucrurile pe care aş fi vrut să le facem şi care, din diverse motive, nu s-au concretizat. Dacă ar fi să-mi fac un bilanţ, n-aş putea spune că sunt întru totul mulţumită. Întotdeauna există loc de mai bine.

Dar sunt împăcată că în fiecare decizie pe care am luat-o, am cântărit numai interesele oraşului şi interesele oamenilor. Am încercat de fiecare dată să fac bine tuturor celor care mi-au călcat pragul. Şi, dacă din diverse motive problema lor nu a putut fi rezolvată, măcar oamenii au plecat lămuriţi.

Pentru mine asta înseamnă promisiunea făcută Sighetului şi sighetenilor. Să nu te îndepărtezi de nevoile oamenilor.