Un miliard de euro, canalizat spre esec

* Solel Boneh, Samtid, Ordonanta 7, Hotararea 577... De ani buni, Guvernul pompeaza sume uriase, ce bat spre un miliard de Euro in programe catastrofale. * Numai in Maramures, „factura” esecului bate spre cateva sute de milioane de Euro * In timp ce „modernizarea infrastructurii” a devenit refren national, zeci de sisteme de alimentare cu apa si canalizare sunt nefunctionale * Cine raspunde pentru risipa banilor publici si lucrarile demne de scenarii SF. O canalizare care „urca” dealul, alta ajutata de 60 de statii de pompare sau una cu tevi cat grosimea pumnului, cismele ruginite si pline de paianjeni, sisteme subdimensionate. Pe scurt, o lista interminabila de proiecte esuate, toate insa platite cu bani grei din bugetul statului. „Factura” experimentelor pe infrastructura din ultimii ani „bate” spre un miliard de Euro. Practic, in timp, infrastructura Romaniei e la cota de avarie si, pe calculele specialistilor ar fi nevoie de 40 de miliarde de Euro pentru apa, caldura, drumuri, energie si diguri, banii publici au fost aruncati in vant pe proiecte care pot fi folosite cel mult pentru ilustratie in romanele SF sau in comediile negre. Primul esec rasunator pe infrastura a fost celebrul program „Solel Boneh”. Teoretic, programul era roz. Bombon: 1,7 milioane de beneficiari si 894 de localitati urmau sa beneficieze de alimentare cu spa. Pentru asta, guvernantii s-au indatorat cu 510 milioane de dolari. In Maramures, programul a inceput in 1997 si a fost prezentat in repetate randuri de GAZETA de Maramures. Pe scurt, lucrarile impartite de cele doua firme „Tahal” si „Solel Boneh” s-au dovedit fie prost facute, fie prost proiectate. Dovada? Fiind un sistem de alimentare cu apa pe baza de cismele stradale, costurile de utilizare au aruncat in aer bugetul primariilor beneficiare, asa ca de cismelele de miliarde s-a ales doar rugina. Astazi, cele mai multe cismele nici macar nu mai exista: au fost vandute la fier vechi. Altele sunt folosite ca... elemente de decor. Al doilea „boom pe infrastructura” a fost programul Samtid (de reabilitare a retelor de apa din orase). In Maramures, programul a inceput cu o tergiversare de doi ani, cauzata de controversa desemnarii unui operator unic. Din cauza tergiversarilor, lista beneficiarilor s-a tot modificat, iar unii primari debusolati s-au orientat spre alte programe. Dar de platit au platit toti, iar proiectul a inceput incet. Numai ca, scenariul tergiversarilor din Maramures nu a fost singular. ªi, din cauza ca Romania nu a putut cheltui la timp fondurile Phare alocate pe acest proiect, a fost obligata sa achite banii din pusculita statului. O mare parte din valoarea totala a proiectului, de 380 de milioane de euro, este acoperita de fonduri nerambursabile PHARE. Restul finantarii este asigurat de la bugetul de stat (12,5%) si dintr-un imprumut (37,5%) contractat pe 25 de ani de la Banca Europeana pentru Investitii (BEI). Beneficiarii locali erau obligati doar la plata TVA-ului aferent creditului. Numai ca, nerespectandu-se termenele, cea mai mare parte din banii europeni a fost retrasa, ramanand doar 142 de milioane de euro. Mai mult, banii imprumutati trebuie inapoiati la BEI, iar lucrarile tot nu s-au terminat, si orasele raman santiere. Mai nou, se pare ca DNA a demarat o ancheta pentru a vedea de ce s-au pierdut banii europeni. Lista a continuat cu «Sapard-ul romanesc», parafat prin celebra Ordonanta 7/2006. Aici, marea “hiba” a programului a fost schimbarea listelor de beneficiari, odata cu schimbarea guvernelor. Practic, s-au tot deschis santiere, dar odata cu schimbarea partidului aflat la guvernare ele au fost abandonate. Beneficiarii au devenit neeligibili peste noapte si au fost inlocuiti cu altii. La Viseu de Sus, prin acest program trebuia realizata reteaua de canalizare. Anul trecut. Numai ca : «Anul trecut n-am primit decat trei miliarde lei vechi, iar lucrarile executate sunt de 18 miliarde. Normal, lucrarea trebuia sa fie terminata anul trecut. Banii au fost alocati de catre Guvern, s-au impartit de catre Consiliul Judetean iar Viseul nu i-a primit. Majoritatea localitatilor care n-aveau culoarea portocalie au patit asta. Cofinantarea era de 9 miliarde. Noi am achitat mai mult de jumatate. Acum asteptam sa se imparta iar bugetul si daca vom avea bani, continuam lucrarile. Firma constructoare am bagat-o aproape in faliment. Ei au cumparat materiale si nu li s-a achitat datoria. S-a lucrat sporadic: pe o strada da, pe una nu. Nici nu se pot racorda la statia de epurare daca nu-i o chestie unitara, sa fie terminat macar un cartier. Mai exact, canalizarea e facuta pe petice. Procentual, din lucrare e facut peste 50%, dar nu-i platita. Sunt multe materiale achizitionate dar sunt neachitate”, spune primarul Vasile Ciolpan. Tot cu finantarea au „bai” si proiectele depuse pe Agentia de Dezvoltare Nord Vest, sortite esecului din cauza modului prost in care au fost gandite. Lucian Morar, primarul orasului Ulmeni, spune ca cota sa de contributie la proiect e mai mare decat intreg bugetul pe acest an: „avem un proiect cu pubele, containere, masini colectoare. Problema este ca trebuie sa platim TVA-ul si abia dupa aia, eventual, pot sa cer rambursare de TVA. Eu cred ca, normal, taxarea ar trebui sa fie invers. Pentru ca la un proiect ca al nostru de 800 de mii de euro, avem cofinantarea de 10% si in plus, sa platesti TVA-ul, inseamna inca 19%. Ganditi-va ce inseamna sa blochezi 12 miliarde lei vechi, in conditiile in care am primit ca buget de echilibrare 11 miliarde”. La aceasta lista de programe se adauga proiecte devenite deja celebre in Maramures si despre care se spune ca nu vor functiona niciodata, ca si canalizarea din satul Ocolis, cea din Satu Nou de Sus sau canalizarea „de lux” din ªisesti. Toate insa costa bani grei. Grazziela Bolma, director executiv Directia Tehnica din cadrul Consiliului Judetean, spune ca mingea e in curtea primarilor si ca CJ n-are nicio autoritate in a superviza aceste proiecte: „proiectantul propune o solutie. Autoritatea contractanta o accepta sau nu. Eu am vazut recent un studiu de fezabilitate facut la ªisesti, pentru canalizare, si sunt prevazute 60 de statii de pompare. I-am si spus primarului ca daca va pune in practica acest sistem, apa epurata va costa asa mult, ca n-o sa poata plati nimeni. De asta spun ca trebuie sa fie prezentate mai multe variante. Ca trebuie sa ma gandesc si la cheltuielile de operare a sistemului. Pe un proiect tehnic, avizat de un verificator de proiect, noi nu putem spune din start ca nu e functional. Daca se dovedeste ca nu e functional, atunci cineva ar trebui sa raspunda pentru asta”. De ceva vreme se discuta si de o structura centralizata care sa tina in maini fraiele proiectelor de infrastructura din judet, ca sa se evite proiectele haotice. Numai ca, aceasta solutie a ramas la stadiul de idee. Pana atunci, raman evidentele: am cheltuit circa un miliard de Euro si avem retele nefunctionale si infrastructura la cota de avarie. Mircea CRISAN Ioana LUCACEL mircea@gazetademaramures.ro ioana@gazetademaramures.ro