Un meci pentru viata

O legenda a fotbalului, un grup de prieteni si salvarea vietilor a doi copii. Sau Steaua ’86 vs. FC Prietenia. Acestea au fost ingredientele unui act caritabil ce s-a transpus, miercuri, 14 mai, pe Stadionul Dealu Florilor, spre bucuria a mii de suporteri stelisti. Dalia Bors din Sighetu Marmatiei, de 5 ani, si Paul Opoliciuc, un baietel de aceeasi varsta, din Nistru, sunt doi copii ce necesita interventii chirurgicale complexe care presupun deplasarea si spitalizarea in China. Pentru ca familiile nu au resursele financiare necesare, FC Prietenia s-a transformat in zana buna, la fel cum a facut si anul trecut pentru alti doi copii. Dupa ce anul trecut i-am vazut in iarba pe componentii Generatiei de Aur, de data aceasta a fost randul eroilor de la Sevilla, din noaptea magica de 7 mai 1986. Aproape 10.000 de oameni au asteptat „unica echipa a Stelei”, cum a numit-o Mircea M. Ionescu. „Intr-un moment in care avem brichete, basculante, genti, bolovani, lanturi, exista si un moment din acesta in care fotbalul este un joc de la suflet la suflet.” Victor Becali, dinamovist convins, a ratat aniversarea de 60 de ani a echipei sale de suflet pentru a veni la acest meci. Alin Buzarin, jurnalistul de la „centru”, i-a felicitat pe organizatori: „Cei de la FC Prietenia reaprind fotbalul intr-un loc care poarta urmele lui Mateianu si intr-un loc unde fotbalul tinde sa dispara.” Tribunele au fost pline de suporteri. De la cei veniti la primul meci in compania tatalui, a fratelui mai mare sau a prietenilor, la galeria obisnuita, toti au avut un singur glas. Tribunele au explodat cand au intrat stelistii pe teren, iar intarea lui Belodedici a fost ovationata cu o furtuna de aplauze. Pusti cu ghiozdanul in spate ne spuneau ca au venit direct de la scoala, ca sa fie siguri ca au loc. Suporteri ce nu au mai calcat pragul stadionului de decenii au venit din nou in tribune. Tabela ce azi nu functioneaza a fost printre primele tabele electronice din tara. Printre suporteri de toate varstele am luat lectia de istorie a fotbalului din Baia Mare. Pe vremuri, tribunele erau la fel de pline pentru meciurile echipei locale. Am inchis ochii si ne-am imaginat cum arata terenul pe vremea cand Baia Mare era a doua capitala a sportului romanesc. Fanii stelisti au gustat fiecare sut, fiecare pasa, fiecare moment, ignorand carcotasii care vorbeau de brichete si incercarile de campanie electorala. Pentru Steaua ’86 au evoluat: Silviu Lung, Ioan Muresan, Ioan Tataran, Miodrag Belodedici, Anton Weisenbacher, Anton Dobos, Ilie Stan, Mihai Majearu, Marcel Raducanu, Basarab Panduru si Lucian Balan, ultimul fiind capitanul echipei Steaua ‘86. Antrenorul stelistilor a fost Iosif Vigu, iar rezerve Fane Petcu si Marin "Magiun" Barbu. FC Prietenia a venit cu lotul largit: Petru Konycska, Paul Hotya , Victor Buciu, Florin Opris, Claudiu Bran, Andrei Gilca, Cristian China, Ioan Cristea, Mircea Maries, Butean, Octavian Cioltea, Doru Serban, Dan Lazar, Stefan Sarca, Dorel Vanta, Bud Sandel, Adrian Andreicut, Calin Osianu, Adrian Bud, Sorin Barbul, Ioan Ster, Sandu Bud, Florin Gherghel, Alin Petrovan, Dan Vasile, Valer Cupsa. Scorul a fost de 3-2 pentru oaspeti, golurile au fost marcate pentru Steaua ‘86 de Basarab Panduru, Anton Dobos si Ilie Stan, iar pentru FC Prietenia au marcat Ioan Cristea, din 11 metri, si Alin Petrovan. Cea mai buna echipa a Stelei din toate timpurile este echipa care a adus cel mai mare trofeu din fotbal Romaniei, Cupa Campionilor Europeni, in 1986. Din pacate, miercuri, am reusit sa vedem doar cativa jucatori din aceasta echipa absolut magica, dar noi ne-am fi declarat multumiti si doar cu unul din acesti fotbalisti incredibili, care ne-au adus atat de multa bucurie de-a lungul anilor. Cu un lot scurt, de doar 13 jucatori, fara rezerva de portar, antrenorul Iosif Vigu, fost mare jucator al Stelei in anii ’60 si ’70, a trebuit sa alinieze o echipa fara posturi delimitate clar, in care fiecare jucator a trebuit sa se adapteze la miscarile maramuresenilor de la FC Prietenia. De-a lungul celor doua reprize de 35 de minute, Vigu a rulat cele doua rezerve - Stefan Petcu si Marin Barbu - de mai multe ori, odihnindu-i pe rand pe Majearu sau Balan. Meciul a fost surprinzator de echilibrat, echipa stelististilor fiind de multe ori dominata de mult mai proaspata echipa maramureseana, care a avut un lot de aproximativ 30 de oameni, reusind astfel sa alinieze pe intreaga durata a partidei jucatori odihniti, cu mult chef de joc. Pe banca de rezerve a stelistilor, Vigu a fost acuzat de Barbu de mai multe ori ca a pierdut locul de titular pe motive de... pile. FC Prietenia a preluat repede conducerea, printr-un penalty, acordat pe buna dreptate de Craciunescu, transformat de Ioan Cristea. Vigu care, impreuna cu Barbu, a reusit sa egaleze spectacolul de pe teren pe banca tehnica, a cerut schimbarea strategiei de mai multe ori, iar cand a simtit ca echipa sa e dominata, si-a asigurat oamenii ca un elicopter cu o valiza vine dinspre Bucuresti si nu trebuie sa fie ingrijorati cu privire la deznodamantul partidei. Vigu a incercat sa schimbe in mai multe randuri strategia, insistand sa se joace mai mult la offside si sa se scurteze echipa dar, din pacate pentru el, antrena doar Steaua ’86, nu niste tineri de 24 de ani. Pana la urma, desi unii au sugerat existenta unor aranjamente pentru scorul final de 4-4, Steaua ’86 s-a impus, invingand cu 3-2 si anuland orice speculatii pe tema unui aranjament. A fost un meci placut ochiului, in care Marcel Raducanu a incantat publicul cu cateva driblinguri excelente, Panduru a facut un stop mai frumos decat cel facut de Maradona in aceasta saptamana, dar cu aceeasi parte a corpului, Majearu a reusit o suita de driblinguri superbe in careul advers, doar ghinionul si, probabil, oboseala, au facut ca actiunea sa nu se finalizeze cu gol. Alti jucatori din lotul Stelei ’86 remarcati pentru felul in care au jucat au fost: Dobos - presedintele proaspat retrogradatei echipe U Cluj (care a avut cateva suturi excelente spre poarta maramuresenilor); Silviu Lung – care, de multe ori, a aratat in poarta ca un portar bine pregatit pentru inceperea campionatului; Belodedici - care a aratat de ce a fost primul om din lume cu doua trofee Champions League castigate cu doua echipe diferite. Din pacate, nu am reusit sa aflam la cat s-au ridicat primele promise stelistilor, pentru ca antrenorul Vigu a anuntat, cu cateva minute inainte de incheierea meciului, ca aceastea nu vor fi acordate din cauza jocului nu prea grozav reusit de stelisti, insistand sa ii plateasca cu bere. Am plecat de pe stadion in timp ce Belodedici inca dadea autografe si ne doream sa vedem aceeasi atmosfera, acelasi public si aceeasi dragoste pentru echipa locala. Poate intr-o zi.... 7 mai 1986, Sevilla Tribunele forfoteau ca un roi imens, se decidea campioana campioanelor. Doua echipe ros-albastre, milioane de oameni de ambele parti asteptau golul salvator. 120 de minute in care niciuna din echipe nu a reusit sa faca miscarea decisiva. S-a ajuns la penalty-uri. Lupta era a celor doi portari. Duckadam versus Urrutti. Al nostru a fost cel mai bun! Va aduceti aminte vocea lui Teoharie Coca Cosma? Spunea cam asa: „Duckadam apara, Duckadam apaaara! Bravoooo Duckadam! Bravooo Duckadaaam! Extraordinara parada lui Duckadam! ... Si apara si Duckadam! Bravo Duckadaaaam! Bravo Duckadam! Extraordinar este Duckadam in aceasta partida. Al doilea 11 metri aparat de portarul Stelei! ... Lacatus trebuie sa inscrie! Lacatus va inscrie! Sut... si gooooool! Bravo Lacatus! ... Si Duckadam aparaaaa! Extraordinar! Extraordinar Duckadam! Al treilea 11 metri aparat de portarul Stelei! Formidabil!... Toti jucatorii Stelei stau in cercul de la mijlocul terenului cu spatele spre poarta unde se executa loviturile de la 11 metri... Hai Duckadam! Aparaaaa Duckadaaaaaaaam! Suntem finalisti! Am castigat Cupa! Cupa Campionilor Europeni este la Bucuresti!” La toamna, vine Borussia Marcel Raducanu, fost stelist, a promis ca la toamna aduce echipa de old-boys a Borussiei Dortmund, echipa la care a jucat dupa ce a parasit tara in 1981. „Eu, cum ajung acasa, voi lua legatura cu colegul meu care se ocupa de echipa de old-boys de la Borussia si o sa ii explic, o sa ii arat ce ne asteapta aici si sunt sigur ca o sa zica da. Trebuie sa vad ce program au ei, dar ma gandesc sa venim asa, prin septembrie, sa fie inca timp frumos. Vreau anul acesta sa vin cu echipa incoace, sa facem doua meciuri, primul aici si anul viitor returul sa fie in Germania. Sunt 100% sigur ca va spune da. E pacat de publicul de aici, ca nu este fotbal pe masura. Nici eu nu stiu de ce nu mai sunt talente aici la noi in tara, cand toata lumea stie ca sunt atatia copii cu potential. Nu au conditii bune de antrenament si e trist cand stim cu totii ca juniorii nostri sunt talentati de la natura. Cred ca asta e o boala pe toata Romania. Poate daca iese actiunea asta cu Borussia, poate reusim sa ducem niste copii in Germania, sa aducem copii in Romania, si facem niste cantonamente, sa facem niste actiuni frumoase cu copiii. Eu nu am intentii de a face bani cu ei, sa iau copii de aici si sa ii duc sa ii vand in Germania. Niciodata nu a fost asta ideea mea. Eu vreau sa ii ajut sa faca un antrenament in conditii bune. Am simtit aici insa o alta mentalitate. Am facut de exemplu o actiune de genul acesta la Bucuresti, care zic eu ca a iesit bine, dar imediat gurile rele au inceput sa carcoteasca.” – Marcel Raducanu. Belodedici, omul zilei „Ma bucur ca am ocazia sa fiu din nou in teren, sa le mai oferim si spectatorilor satisfactia sa ne mai vada in teren, sa mai vada cate-un dribling”, a declarat Belo la conferinta de presa. A fost cel mai curtat jucator. La final de meci nu a putut parasi terenul zeci de minute la rand, fanii s-au batut pe autografe si poze cu el. Intrebat ce crede acum despre suporterii din Maramures, care pareau ca nu-l vor mai lasa sa plece, Belo a replicat: „De asta am si venit aici. Daca nu ar mai trebui sa plec la Bucuresti, as fi cel mai fericit.” Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro George GINGUTA