Un maramureşean, profesor în China

 Interviu cu Dan Ungureanu,  diplomat al Societăţii Civile, masterand la Manchester University

Dan Ungureanu,  tânăr diplomat al Societăţii Civile, masterand la Manchester University, a avut ocazia să observe mai îndeaproape bogata cultură a orientului, prin participarea la un proiect al AIESEC Nanjing (Association Internationale des Étudiants en Sciences Économiques et Commerciales) China, cea mai mare organizaţie studenţească din lume. Acesta a lucrat ca profesor 3 luni de zile în Nanjing, un oraş din partea de Est a Chinei, experienţă care l-a influenţat decisiv.

Reporter: De ce ai ales China?

Dan Ungureanu: Pentru că era ceva nou pentru mine, doream să văd o altă cultură decât cea Europeană. Asia părea o destinaţie perfectă în acest sens şi China cu atât mai mult. Lucrurile s-au întâmplat în felul următor: am primit un e-mail de la AIESEC cu o invitaţie să iau parte la un internship în China pentru 3 luni, se ofereau cazare, mâncare, bani de buzunar şi am decis că este o oportunitate unică şi trebuie să profit.

Rep.: Ce ne poţi împărtăşi despre această experienţă? Ce impact au avut asupra ta cultura şi viaţa lor socială?

D.U.: Te schimbă ca om. În China vezi multe lucruri pe care le facem zilnic aici în România, dar abordate total altfel, de la cum se mănâncă, la cum oamenii socializează şi îşi împart timpul din fiecare zi (muncă, odihnă etc.).Asta te influenţează şi realizezi că poţi să faci nişte lucruri banale într-un mod diferit şi poate mult mai bine şi eficient.

Lumea nu vorbeşte tare, nu strigă, nu se ceartă. La noi în Europa, mai ales în ţările latine, este un zgomot foarte mare şi gălăgie mai ales dacă un autobuz sau un metrou e plin cu tineri. În China nu este aşa, e linişte. Asta ca un exemplu de diferenţă de cultură, comportament.

Un alt fapt interesant ar fi că pentru chinezi conceptul de dulce nu are absolut nimic în comun cu cel European. Pentru Chinezi, ideea de desert lipseşte în cele mai multe cazuri. Singurul lucru care se apropie de desert este un fruct dulce la sfârşitul mesei.â

Rep.: Care a fost cel mai impresionant obicei pe care l-ai sesizat? Sau ce te-a marcat cel mai mult în ceea ce priveşte cultura lor?

D.U.: Sunt un popor de oameni fericiţi, împliniţi. Poţi să observi cu uşurinţă că nu sunt stresaţi, agitaţi, nervoşi. Nu, sunt calmi, bine dispuşi, curioşi, veseli. Cel puţin aşa era în zona în care am trăit eu, Nanjing/ Beijing, pe partea de est a Chinei.

După o anumită perioadă, am realizat că secretul stă în cum îţi organizezi timpul şi cum relaţionezi cu cei din jur.

În China, oamenii muncesc foarte mult, dar îşi fac timp şi de familie, comunitate. De exemplu, unde stăteam eu, după ora 6 (după cină) toţi chinezii coborau din blocuri de peste 50 de etaje şi se adunau undeva în faţa blocurilor, unde puteai găsi un parc sau un platou. Acolo ei dansau cu nevestele, erau prinşi în diferite jocuri cu vecinii, cu copiii, se plimbau împreună, se relaxau. Îmi plăcea foarte mult să observ această rutină a lor.Ei îşi organizează timpul altfel decât noi, îşi fac timp să interacţioneze şi să se bucure de comunitatea lor. Astfel, se relaxează şi îşi încarcă bateriile pentru următoarea zi de muncă.

Rep.: Consideri că experienţa ta le-ar fi utilă şi altora? Ce ar putea să facă alţii să ajungă acolo?

D.U.: Desigur, cred că oricine merge în China se întoarce schimbat ca om.Dacă primeşti viza, nu mai este nimic care să te împiedice să mergi, decât financiar, dar,  după cum spuneam, programul prin care am mers eu a oferit foarte multe beneficii şi nu era necesară o sumă mare de bani pentru a trăi acolo.

Orice student poate să se înscrie în AIESEC şi, printr-un singur click, ţi se deschide o lume întreagă. Sunt programe peste tot în lume similare cu cel prin care am ajuns eu acolo.

Rep.: Ce poţi să ne spui despre China şi Comunism?

D.U.: Cred că mulţi avem prejudecăţi în acest sens. Cât timp am stat în China, nu am simţit o secundă că aş fi într-un stat comunist, mai mult, am fost surprins să văd o ţară foarte dezvoltată, cu absolut orice îţi puteai imagina la îndemâna ta să cumperi.Se puteau observa preţuri pentru toate buzunarele, la orice fel de produs, de exemplu, în China poţi să mănânci să te saturi cu 2 lei sau cu 100 de lei, totul depinde de tine şi de cât eşti dispus să cheltui. Un alt lucru pe care l-am descoperit e că în China nu se vorbeşte despre politică. Dacă doreşti să  abordezi acest subiect, atunci te înscrii în Partidul Comunist şi vei avea această ocazie cu membrii de partid.

Am încercat să vorbesc despre politică (eu fiind licenţiat în ştiinţe politice şi masterand în politici internaţionale), dar lumea, în general, nu doreşte să vorbească despre asta.

Rep.: Cum ai fost privit şi tratat ca străin?

D.U.: Foarte bine. În China să fii străin înseamnă foarte multe. Lumea vrea să te cunoască, să vorbească cu tine, să facă poze cu tine. Ajungi să fii mai interesant decât animalele de la grădina zoologică - lumea ne poza pe noi, în loc să pozeze animalele. Este foarte puţin probabil să fii tratat prost, asta se poate întâmpla doar dacă faci ceva ilegal, sau încalci regulile lor.

Rep.: Cum priveşti posibilitatea de a te întoarce?

D.U.: Cu mare interes şi nerăbdare! Nu mă aşteptam să îmi placă atât de mult, dar cu cât petreceam mai mult timp acolo, cu atât mă ataşam mai tare. Sper să ajung în China peste ceva vreme şi să revăd locurile pe care le-am vizitat, fiindcă sunt sigur că se vor schimba dramatic, având în vedere că în China un oraş întreg se poate construi în 5 ani.

Rep: Cum crezi ca ţi-a influenţat această experienţă viitorul şi viziunea despre lume?

D.U.: În bine. Cred că sunt multe lucruri pe care noi, ca europeni, nu doar români, le putem învăţa de la China. Ca români avem mult mai multe în comun cu China şi oamenii de acolo decât ne imaginăm. Ne poate fi un exemplu, şi unul foarte bun, constructiv, e o ţară în dezvoltare, care are un viitor de urmărit cu mare interes.Ne uităm mult prea mult spre Vest, când în Est există valori care, cred eu, sunt mult mai importante pentru sufletele noastre.

Orice experienţă nouă, ţară pe care o vizitezi, te îmbogăţeşte ca om şi te maturizează, fără să îţi dai seama. De aceea, dacă ţi se ivesc oportunităţi, să profiţi de fiecare dată, fără să eziţi.