Un maramureşean, maestru în măşti veneţiene

Un maramureşean a schimb atelierul de sticlărie din Baia Mare cu un atelier de măşti în Veneţia. A plecat în urmă cu vreo zece ani din Fărcaşa, cu „o viză” de 3500 de mărci în Italia. Pe atunci, Veneţia era un vis. Astăzi a ajuns să trăiască visul Serenissimei şi să-I deseneze măştile.

El era un maramureşean de rând. Ţăran din Fărcaşa, cu ceva experienţă în sticlărie încă de pe vremea industriei comuniste. Apoi, a început mirajul Occidentului. Şi, ca mai toţi sătenii din jur, visa şi el să plece în Italia, să pună nişte bănuţi de-o parte. Despre Veneţia ştia numai că „e pe apă”. Cu arta n-avea nicio treabă. Nu visa să picteze Serenisima Republică. Dar destinul a vrut altfel. Marian Onţiu, Nicu, cum îi spun prietenii, a ajuns într-un atelier de măşti veneţiene. Iniţial, a lucrat în domeniul său, în construcţi, la modificarea casei lui Carlos Brassesco. Apoi, s-a mutat încet în atelierul său de măşti, la Ca’ Macana (în atelierul-magazin situat între Teatro Italia şi Ponte delle Guglie).

Deşi măştile sunt confecţionate de obicei de veneţieni, Onţiu nu s-a dat bătut. La început i-a fost greu, dar încet s-a deprins cu meşteşugul. În prezent e singurul român care confecţionează măşti veneţiene şi unul dintre puţinii străini care se încumetă să păstreze tradiţia Serenissimei. Măştile sunt realizate de aşa numiţii “mascherari” care au un statut aparte încă din 1436. Erau ajutaţi de pictori care le desenau feţele pe modelul de gips acordând foarte multă atenţie detaliilor. Formele erau apoi prelucrate de mascherari şi decorate cu aur, argint, picturi deosebite, cristale sau pene.

Astăzi, măştile se confecţionează din hârtie şi gips.

Deşi, mai ales în perioada festivalului şi în timpul verii, Veneţia e plină de turişti, totuşi criza a afectat şi acest domeniu. Iar „meşteşugarii veneţieni” spun că nici Veneţia nu mai e ce a fost odată. Onţiu e bucuros când românii trec pragul magazinului în care lucrează şi încearcă, de fiecare dată, să le fac reduceri. Totuşi, în România, măştile veneţiene nu prea au succes.

La un moment dat, băimăreanul a încercat o afacere de acest gen în Baia Mare, dar nu a fost mulţumit de ea. Ba mai mult, au părut şi pe această piaţă produse contrafăcute. Onţiu spune că în special chinezii confecţionează măşti din plastic.

Oricum, maramureşeanul s-a deprins cu tot cea ce presupune acest meşteşug. Ştie că măştile trebuie să evolueze odată cu lumea şi, în funcţie de ea, se stabilesc modelele. Acum e la modă «Anonymous». El însă n-are timp să se costumeze. E toată ziua în atelier.

Acum însă, trăind visul veneţian, se gândeşte cu dor la Maramureş. Locul în care ştie că se va întoarce într-o zi şi pe care nu l-ar da pe 10 Serenissime.

Carnavalul veneţian are loc în fiecare an la Veneţia, Italia şi strânge astăzi aproximativ 30.000 de vizitatori pe zi

Există cinci tipuri diferite de măşti veneţiene: masca Bauta - care acoperă de obicei toată faţa,dar există şi unele doar până la nivelul gurii,astfel mâncatul, băutul şi vorbitul să fie mai uşoare, masca Columbină-mască doar pentru jumătatea feţei, foarte frumos decorată, uneori chiar cu aur sau argint, masca Moretta-foarte populară printre femeile veneţiene, deoarece pune în valoare trăsăturile feminine, masca Volto sau Larva - este de obicei albă şi este purtată cu o pelerină şi o pălărie tricorn şi masca Medico Della Peste - care, deşi este macabră, este foarte populară, cu un cioc lung şi ochi rotunzi acoperiţi cu discuri de cristal.

Masca împotriva ciumei sau Medico Della Peste a fost creată de un fizician francez, în secolul al XVI-lea, Charles de Lorme, care o folosea pentru a se proteja de ciumă atunci când trata bolnavii. Doctorii care l-au urmat pe Charles de Lorme, purtau de obicei masca cu o pălărie neagră şi o pelerină lungă neagră,mănuşi albe şi un baston.