Un maramureşean în fruntea Academiei Române

În şedinţa din 8 aprilie 2014 de la Academia Română a fost ales preşedinte al acestui prestigios for ştiinţific şi cultural al ţării academicianul Ionel Valentin Vlad, specialist a cărui notorietate în domeniul fizicii atomice, al fizicii laserilor, în holografie, în nanofotonică etc. este recunoscută, cu admiraţie şi respect, pe întreg mapamondul.

Membru al multor asociaţii şi societăţi ştiinţifice naţionale şi internaţionale, profesor invitat al unor universităţi celebre, la care a ţinut cursuri şi prelegeri (Japonia, Mexic, Statele Unite ale Americii, Italia, Elveţia, Franţa, Marea Britanie etc.), autor al unor importante lucrări şi monografii dedicate fotonicii, opticii neliniare şi holografiei, precum şi a aproape două sute de studii şi articole publicate în reviste de mare prestigiu din ţară şi din străinătate, prezent cu comunicări şi referate la 220 de sesiuni sau simpozioane organizate în diferite ţări, domnul academician Ionel-Valentin Vlad a contribuit în mod substanţial la sporirea prestigiului ştiinţific al României în lume.

Este editor-şef sau membru al colectivelor editoriale al unui însemnat număr de reviste de specialitate. Meritele ştiinţifice ale Domniei Sale au întrunit cele mai înalte aprecieri din partea multor foruri internaţionale, fiindu-i conferite, în semn de recunoaştere, nenumărate premii şi distincţii. Guvernul şi Preşedinţia României i-au conferit, în anul 2008, domnului academician Ionel-Valentin Vlad, în semn de înaltă apreciere a rezultatelor de excepţie obţinute în activitatea ştiinţifică şi pentru contribuţia aleasă adusă la creşterea rolului şi importanţei cercetării ştiinţifice româneşti în lume, Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, iar în anul 2013, Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler.

Noul preşedinte al Academiei Române s-a născut la 22 septembrie 1943 în Bucureşti, dar provine dintr-o distinsă familie de nobili maramureşeni, de fel din Săliştea de Sus şi stabilită în Borşa. Academicianul Ionel-Valentin Vlad păstrează o strânsă legătură cu ţinutul de suflet al Domniei Sale – Maramureşul, unde vine ori de câte ori agenda managerială şi cea ştiinţifică îi permit acest lucru. Şi-a făcut, bunăoară, un obicei să onoreze cu participarea efectivă, prin comunicări şi dezbateri, Simpozionul Naţional de la Săliştea de Sus „Cultură şi civilizaţie românească în Maramureş”, aflat în pragul celei de-a patra ediţii. Prezenţa Domniei Sale la Săliştea de Sus este o adevărată sărbătoare, iar erudiţia, excelenta capacitate de comunicare, atitudinea deschisă, binevoitoare, modestia, buna dispoziţie molipsitoare sporesc considerabil prestigiul, atractivitatea şi calitatea manifestării.

Domnul Ionel Valentin Vlad a intrat în Academia Română, ca membru corespondent, în anul 1991, devenind membru titular în anul 2009, iar în anul 2010 a fost ales vicepreşedinte al acesteia. Este o persoană deosebit de agreabilă, de-a dreptul încântătoare, caracterizată prin erudiţie, implicare, responsabilitate şi, nu în ultimul rând, prin patriotism – calităţi care i-au atras respectul şi admiraţia colegilor, care, în cadrul sesiunii omagiale organizate de Academia Română în luna septembrie 2013, cu ocazia împlinirii de către domnul academician Ionel-Valentin Vlad a vârstei de şaptezeci de ani, au rostit cuvinte de aleasă apreciere la adresa OMULUI, MANAGERULUI şi SAVANTULUI Ionel-Valentin Vlad.

Domnul Academician Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române îl consideră pe Domnul Academician Ionel-Valentin Vlad drept un „colaborator distins, membru al comunităţilor ştiinţifice din România, membru de onoare al unor organizaţii internaţionale ştiinţifice, un renumit om de ştiinţă, care, prin activitatea sa, face cinste ţării”. Accentuând recunoaşterea internaţională de care se bucură domnul Academician Ionel-Valentin Vlad şi subliniind importantele contribuţii ale Domniei Sale la dezvoltarea unor domenii de vârf ale fizicii, preşedintele Academiei Române a apreciat că instituţia academică are în Domnul Academician Ionel-Valentin Vlad „o prezenţă pe care te poţi baza”, un coleg, care „atunci când preia o temă sau o misiune, o duce până la capăt,   tratând-o cu foarte multă seriozitate”.

Domnul Academician Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române, şi-a aşezat alocuţiunea omagială adresată distinsului sărbătorit sub semnul performanţei, al implicării şi dăruirii.

„Sunteţi un om foarte serios în ceea ce realizaţi în domeniul Dumneavoastră profesional; ţineţi legătura cu mulţi colegi din ţară şi de peste hotare şi exercitaţi aceasta într-un sens pozitiv, din câte ştim cu toţii; luaţi lucrurile în serios şi vă implicaţi. O virtute destul de rară (trebuie să mărturisim) în ultimele vremuri şi poate că prea rară chiar în bătrâna noastră instituţie.

Mulţi sunt indiferenţi, sunt nepăsători; Dumneavoastră sunteţi stăruitor, extrem de stăruitor chiar; când aveţi o problemă, perseveraţi şi ne obligaţi şi pe noi, cei de alături, să ne implicăm. Dacă am avea mai mulţi oameni asemenea dumneavoastră, ar merge bine în ţara asta. Din acest punct de vedere v-am apreciat de la început şi vă apreciez şi acum. Vreau să vă mulţumesc pentru ataşamentul Dumneavoastră faţă de această instituţie. Poate pentru mulţi colegi ai noştri este un simplu titlu, pe care l-am primit la alegere şi atât. Dumneavoastră nu vedeţi lucrurile aşa… Mai aveţi o calitate, pentru mine esenţială, mai ales în timpurile acestea: sunteţi patriot, vă iubiţi ţara… Nu vă este indiferent ce se întâmplă cu România şi nu sunteţi preocupaţi în mod exclusiv, ca alţii, de persoana şi de cariera dumneavoastră. Sunteţi un om de calitate, un om sensibil, un om delicat şi doriţi să fiţi aproape de oameni. Lucrul acesta contează foarte mult” - a subliniat Domnul Academician Dan Berindei.

Domnul Academician Ion Tighineanu, prim-vicepreşedintele Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova a ţinut să fie prezent la omagierea distinsului său coleg de la Bucureşti şi a insistat în cuvântul Domniei Sale asupra faptului că academicianul Ionel-Valentin Vlad „este un savant adevărat, de incontestabilă valoare, care şi-a adus şi continuă să-şi aducă aportul la dezvoltarea ştiinţelor optoelectronice şi fotonice în spaţiul românesc” şi „a reuşit să apropie Europa de Est de Occident, implicând în acest proces şi Republica Moldova”.

Domnul Academician Horia Scutaru Ungureanu aduce în discuţie contribuţia decisivă pe care a avut-o Domnul Academician Ionel-Valentin Vlad la redresarea financiară şi, în consecinţă, la salvarea cercetării ştiinţifice de la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, subliniind „măiestria organizatorică şi abilitatea de negociator” prin care Domnia Sa a reuşit să implementeze acolo măsuri eficiente privind atragerea şi distribuirea echitabilă a fondurilor destinate acestei importante activităţi, fapt ce a dus în termen foarte scurt la creşterea amplorii şi vizibilităţii rezultatelor”.

Domnul Academician Bogdan C. Simionescu consideră că de-a lungul timpului a identificat la Domnul Academician Ionel-Valentin Vlad numeroase calităţi, „dificil de însumat într-o singură persoană”. Dintre acestea, pe primul loc este aşezat patriotismul, sentiment ales, „care se manifestă în modul în care (Domnul Academician Ionel-Valentin Vlad – n.n) gândeşte viitorul şcolii şi cercetării româneşti, în dorinţa de a se implica în remodelarea societăţii noastre, în afirmarea ştiinţei şi culturii naţionale. Indiferent de multitudinea sarcinilor pe care şi le asumă, nu uită niciodată sărbătorile neamului, pătruns de importanţa şi semnificaţia lor pentru noi toţi, sărbători pe care le cinsteşte străbătând de multe ori întreaga ţară pentru a reprezenta, demn, Academia Română. Cunoaşte bine istoria acestei ţări, valorile ei – din păcate, acoperite de interese mărunte şi meschine, incultură şi incompetenţă în aceste timpuri de alienare culturală a unei societăţi instabile şi superficiale. Este patriot cu toată fiinţa sa, cu demnitate, convingere şi încăpăţânare, atunci când vorbeşte despre şcoala românească, despre educaţie, despre Transilvania sau Maramureş, şi atunci când suferă şi se zbate pentru ideile sale legate de exploatarea de la Roşia Montană”. Dând dovadă de o tenacitate exemplară, de verticalitate, integritate şi dăruire, vicepreşedintele forului suprem al ştiinţei şi culturii naţionale, Academicianul Ionel-Valentin Vlad nu negociază - în percepţia Domnului Academician Bogdan C. Simionescu - şi nici nu va negocia vreodată poziţia şi rolul Academiei Române, indiferent de contextele şi circumstanţele în care această entitate este implicată.

Domnul Academician Florin Filip, preşedintele Secţiei de Ştiinţe şi Tehnologia Informaţiei, încercând să întregească portretul sărbătoritului, conturat de antevorbitori, evocă unele episoade din activitatea Domniilor Lor în calitate de conducători ai instituţiei academice, cu care ocazie Domnul Academician Ionel-Valentin Vlad s-a afirmat ca un bun coleg, stăruitor, curajos şi bine documentat, convingător în ceea ce spune şi propune, eficient şi diplomat. Este un bun familist, ca şi distinsa soţie a Domniei sale, constituind un cuplu prietenos, de adevăraţi oameni de cultură.

Domnul Academician Alexandru Surdu, preşedintele Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie, a rostit în cadrul sesiunii omagiale o cuvântare consistentă, din care răzbat sentimentele Domniei Sale de sinceră apreciere şi admiraţie faţă de cel sărbătorit, despre care spune că „face parte dintr-o categorie de personalităţi pe care ţi se pare că le cunoşti de când e lumea”.

Domnul Academician Ionel-Valentin Vlad participă cu implicare patriotică la foarte multe manifestări dedicate sărbătoririi eroilor neamului şi evocării momentelor înălţătoare din istoria zbuciumată a ţării, rostind cuvântări în care respectul pentru cei care s-au jertfit pe câmpul de onoare se îmbină cu grija responsabilă, gravă chiar, pentru România de azi şi, mai ales, pentru cea de mâine.

„Din toate cuvântările Domnului Ionel-Valentin Vlad – subliniază Academicianul Alexandru Surdu – răzbate şi această idee: să nu uităm niciodată pe cei care şi-au dat viaţa pentru pământul românesc; fiecare palmă din pământul acesta a fost stropită cu sângele şi sudoarea strămoşilor noştri şi trebuie să avem grijă ce facem, trebuie să privim cu atenţie la vecinii care se uită ca vulturii şi corbii la teritoriul ţării noastre. Printre cele mai frumoase lucruri pe care le-a spus academicianul pe care-l omagiem a fost acela în legătură cu unitatea naţională a românilor şi cu grija pe care trebuie să o avem pentru România, grija pentru reformele care se fac, pentru tot felul de împărţiri teritoriale ale acestei ţări, care denotă că se urmăreşte ceva, ceva care nu prevesteşte nimic bun”. Sunt inserate în aceste cuvinte gândurile a doi mari academicieni, a doi mari patrioţi, pentru care interesul naţional nu este o sintagmă aruncată în disperare de voturi, cum procedează marea majoritate a politicienilor noştri, ci este o alcătuire plină de sens, de însuşi sensul dăinuirii noastre ca neam şi ca naţiune cu identitate de necontestat, cu trecut milenar şi, mai presus de orice, cu un viitor pe care avem cu toţii obligaţia de a ni-l construi şi păstra.

Domnul Academician Alexandru Surdu şi-a încheiat cuvântarea transmiţând sărbătoritului „o caldă îmbrăţişare din partea ardelenilor şi a Transilvaniei care - subliniază Domnia Sa, ca o atenţionare care trebuie să ne dea de gândit, să ne îngrijoreze şi să ne îndemne la vigilenţă - este încă neregionalizată”.

Domnul Mihai Bălănescu, membru de onoare al Academiei Române, unul dintre fondatorii Institutului de Fizică Atomică de la Măgurele, în anul 1949, este de părere că excepţionalele calităţi şi puterea de muncă de care dă dovadă Domnul Academician Ionel-Valentin Vlad, l-au „făcut să primească recunoaşteri internaţionale, ceea ce îl onorează, atât pe Domnia Sa, cât şi ţara în care s-a născut”, iar prin funcţia pe care o îndeplineşte la Academia Română demonstrează că, pe lângă calităţile remarcabile de savant, dispune de încă o abilitate remarcabilă, „pe care nu o au toţi cercetătorii: aceea de manager al ştiinţei”.

Domnul dr. Teodor Ardelean, dublu premiat al Academiei Române şi Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, prezent la şedinţa festivă, a transmis Domnului Academician Ionel-Valentin Vlad omagiile şi felicitările maramureşenilor, înmânându-i totodată daruri simbolice şi diplome de excelenţă din partea Instituţiei Prefectului, a Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, a Consiliului Judeţean, a unor creatori populari, a revistei „Familia Română” şi, nu în ultimul rând, din partea Domniei Sale, în calitate de prieten şi admirator al academicianului Ionel-Valentin Vlad, care „îşi afirmă, ori de câte ori are ocazia, rădăcinile maramureşene, fiind mereu deschis şi hotărât să servească interesele şi cauza Maramureşului în ţară şi în lume”.

Nu este de mirare, deci, că plenul academicienilor români, în şedinţa din 8 aprilie 2014, l-a ales pe Domnul Academician Ionel-ValentinVlad preşedinte al Academiei Române pentru un mandat de patru ani, Domnia Sa devenind astfel cel de-al treizeci şi optulea preşedinte al forului suprem al culturii şi ştiinţei naţionale.

Maramureşenii se bucură din tot sufletul de această extrem de onorantă, înaltă şi responsabilă demnitate a Domnului Academician Ionel-Valentin Vlad, îl felicită cu căldură şi-i urează sănătate şi succes deplin în misiunea Domniei Sale referitoare la dezvoltarea ştiinţei şi culturii româneşti şi la afirmarea acestora pe plan mondial.

Conf. univ. dr. Ştefan Vişovan

Academicianul IONEL-VALENTIN VLAD, la SăliŞtea de Sus

În 2010 ne străduiam să organizăm ediţia a doua a Simpozionului din Săliştea de Sus, „Cultură şi civilizaţie românească în Maramureş”. Ne propusesem să invităm, alături de prietenii din judeţ prezenţi la prima ediţie, personalităţi din ţară, universitari, filosofi, literaţi, în general oameni de cultură, legaţi sufleteşte de Maramureş.

Într-o discuţie cu profesorul Simion Bogâldea (Liceul „Ferdinand” din Sighetu Marmaţiei), acesta şi-a amintit că în studenţie a avut un curs la Măgurele cu profesorul academician Valentin Vlad, cu rădăcini sigure în Maramureş. Am găsit adresa şi i-am trimis o invitaţie pe care Domnia Sa a acceptat-o. A sosit în Sălişte cu trenul, cu o zi înainte de începerea lucrărilor Simpozionului.

În 13 august, dimineaţa, a avut loc primirea invitaţilor la Primăria localităţii, cuvântul de „Bun venit” al primarului Ştefan Iuga, după care ne-am îndreptat la Centrul de Documentare şi Informare al Şcolii Generale „Mihai Eminescu”, undea urma să se desfăşoare activitatea noastră.

Am asumat rolul de organizator şi moderator; încercasem mai înainte să grupez prezentarea comunicărilor pe domenii ştiinţe, filosofie-hermeneutică, istorie locală, literatură, evocări. Erau atâtea nume sonore, cu greutate în viaţa noastră culturală, dar parcă se aştepta cu cel mai mare interes disertaţia academicianului Valentin Vlad. Nu sunt multe ocazii în care să te bucuri de prezenţa unui savant, vicepreşedinte al Academiei Române.

Am propus ca domnul academician să deschidă seria comunicărilor. A început cu un preambul (care îl reprezintă), şi pe care am avut norocul să-l înregistrez.

„Cercetătorii în general nu au o prezenţă publică, ei fiind mai puţin cunoscuţi în lumea publică. Ei sunt cunoscuţi în laboratorul în care lucrează şi de specialiştii cu care colaborează. În această lume suntem cunoscuţi de colegii din toată lumea... Într-o lume obişnuită, mediatică nu prea suntem văzuţi. Preocuparea noastră, şi rolul unui cecetător, este să rămânem în laborator şi să descoperim o mică parte a creaţiei, atâta cât se poate. În această preocupare duci o viaţă aproape de monah, fiindcă petrecem, de dimineaţă până seara, marea majoritate a vieţii în laborator, cu mult mai mult decât în familie. Aceasta este, ca să zic, un paradox, dar problema este că acest paradox ne creează o fericire, un echilibru.

Profesorul Capiţa – premiul Nobel în fizică - spunea că, probabil, viaţa ştiinţifică a cercetătorului este dintre cele mai fericite posibile, pentru că acesta nu se agită prea mult nici cu probleme materiale, nici cu cele politice, şi atunci viaţa decurge relativ paşnic, şi singura problemă este aceea când nu găseşte ceea la care se aşteaptă, ceea ce ar dori, căci nu totdeauna natura îţi oferă ceea ce îţi doreşti”.

A urmat apoi disertaţia cu tema „Laserii – 50 de ani de prezenţă în viaţa noastră” (domeniul de activitate al Domniei Sale). Aş spune că a îmbinat cu măiestrie un dublu limbaj (pentru a se face înţeles şi de cei care nu erau în specialitate): unul specializat, propriu omului de ştiinţă, şi altul general, pe înţelesul tuturor.

Au fost două zile în care domnul academician Vlad a contribuit la crearea unei ambianţe cu adevărat academice pe parcursul desfăşurării simpozionului, a unor legături de prietenie între cei prezenţi, mediate de o multitudine de concepte culturale rezultate din comunicările prezentate. Legături trainice demonstrate de faptul că Domnia Sa ne-a făcut onoarea de a nu lipsi nici de la următoarele trei simpozioane, cu lucrările „Omul în cosmos - 50 de ani de explorare genial şi temerară”, „George Bariţiu - Marele învăţător al românilor (200 de ani de la naştere)” şi „Maramureşenii - participanţi activi la Marea Unire a României. Reflecţii după 95 de ani”.

Domnul academician Ionel Valentin Vlad iubeşte cu adevărat oamenii Maramureşului - făcând parte dintre ei - şi, mă gândesc, cu totul special pe cei din Săliştea de Sus. Spun asta deoarece la propunerea Primăriei a acceptat să-i fie conferită distincţia „Cetăţean de Onoare” al acestei localităţi. Îl iubim şi noi şi ne bucurăm de alegerea Domniei Sale ca Preşedinte al celui mai înalt for al ştiinţei şi culturii din ţara noastră, Academia Română. Îi dorim şi noi ceea ce în 1892 membrii Academiei îi urau colegului lor, ilustrul cărturar George Bariţiu, la împlinirea vârstei de 80 de ani: „Dumnezeu să-ţi dea încă mulţi ani, ca să ne mai înveţi, precum ne-ai învăţat totdeauna, a ne iubi neamul şi a lucra pentru mărirea lui”.

prof. Simion Iuga, Săliştea de Sus

Preşedinţi ai ACADEMIEI ROMÂNE

Ion Heliade Rădulescu (1867-1870)

August Treboniu Laurian (1870-1872)

Nicolae Kretzulescu (1872-1873)

August Treboniu Laurian (1873-1876)

Ion Ghica (1876-1882)

Dimitrie A. Sturdza (1882-1884)

Ion Ghica (1884-1887)

Mihail Kogălniceanu (1887-1890)

Ion Ghica (1890-1893)

George Bariţiu (1893)

Iacob C. Negruzzi (1893-1894)

Ion Ghica (1894-1895)

Nicolae Kretzulescu (1895-1898)

Petru Poni (1898-1901)

Petre S. Aurelian (1901-1904)

Ioan Kalinderu (1904-1907)

Anghel Saligny (1907-1910)

Iacob C. Negruzzi (1910-1913)

Constantin I. Istrati (1913-1916)

Petru Poni (1916-1920)

Dimitrie Onciul (1920-1923)

Iacob C. Negruzzi (1923-1926)

Emil Racoviţă (1926-1929)

Ioan Bianu (1929-1932)

Ludovic Mrazec (1932-1935)

Alexandru Lapedatu (1935-1938)

Constantin Rădulescu-Motru (1938-1941)

Ion Th. Simionescu (1941-1944)

Dimitrie Gusti (1944-1946)

Andrei Rădulescu (1946-1948)

Traian Săvulescu (1948-1959)

Athanase Joja (1959-1963)

Ilie G. Murgulescu (1963-1966)

Miron Nicolescu (1966-1975)

Ţerban Ţiţeica* (1975-1976)

Theodor Burghele (1976-1977)

Cristofor Simionescu* (1977-1980)

Gheorghe Mihoc (1980-1981)

Ioan Anton* (1981-1984)

Radu Voinea (1984-1990)

Mihai Corneliu Drăgănescu (1990-1994)

Virgiliu N. G. Constantinescu (1994-1998)

Ioan Eugen Simion (1998-2006)

Ionel Haiduc (2006-2014)

Ionel Valentin Vlad (2014- )

* Vicepreşedinţi cu delegaţie de preşedinţi ai Academiei Române

„Este patriot cu toată fiinţa sa, cu demnitate, convingere şi încăpăţânare, atunci când vorbeşte despre şcoala românească, despre educaţie, despre Transilvania sau Maramureş, şi atunci când suferă şi se zbate pentru ideile sale”.

Academician Bogdan C. Simionescu