Un lucru foarte dificil: sa fii conservator

A fi conservator e un lucru foarte dificil. Cel mai usor este sa fii socialist sau liberal, deoarece au, fiecare, catehismul lor: unul al planificarii, nationalizarii, solidaritatii comune sau al privatizarii, individualizarii etc. Cel mai faimos dicton conservator, acela al vicontelui Falkland, spune ca: ,,Atunci cand nu este necesar sa schimbi nimic, este necesar sa nu schimbi nimic”. Modernitatea europeana a tratat prea des societatea ca instrument al unor ambitii sau a unor planuri arbitrare; ceea ce spune in fond dictonul lui Falkland este ca societatea nu este un instrument al vointei, ci o realitate nationala, care nu se lasa schimbata de ambitii justificate speculativ sau nepotrivite fata de datele situatiei. Conservatorismul crede ca principiile sunt foarte bune, dar numai atunci cand functioneaza foarte bine, iar ele functioneaza foarte bine numai cand exista un complicat si amplu consens public asupra lor. Trebuie sa existe mai intai consens asupra intelesului unui principiu; apoi, sa existe consensul asupra valabilitatii sale si, in sfarsit, un consens asupra modului de aplicare a unui principiu. Se constata cum incet, incet, in aceasta epoca, cetatenii devin tot mai egali si mai asemanatori, si fiecare doreste sa fie asa cum sunt toti ceilalti, ajungandu-se la o ,,gigantica presiune a spiritului tuturor asupra inteligentei fiecaruia” in felul in care increderea in opinia publica devine o alta specie de religie, in care profetul e majoritatea. Apare astfel pericolul unui nou despotism, cu atat mai periculos cu cat nu controleaza nu numai autonomia actiunilor exterioare, dar anihileaza autonomia spiritului si loveste in creativitatea inteligentei. O suita permanenta de incercari In acest sens, ,,conservatorul practica o politica a imperfectiunii si a compromisului; el stie ca nu exista un proiect social perfect, capabil sa dea rezolvare universala oricaror probleme, ci numai probleme locale in care deseori interesele oamenilor se ciocnesc. Prin urmare, politica este o suita permanenta de incercari pentru a rezolva probleme si a gasi compromisul intre valori si interese aproape incompatibile. Din aceasta perspectiva, conservatorismul este un pragmatism politic”. Conservatorismul spune oamenilor ceva ce acestora nu le place deloc sa auda: ca nu exista sfaturi salvatoare, ci fiecare generatie si individ trebuie sa caute propriile solutii si sa faca propriile optiuni. Din acest punct de vedere, marea descoperire conservatoare este ca nu e nimic de descoperit, pentru ca nu exista adevaruri cheie si nici panacee universale. Pe de alta parte, descoperirea sa este ca totul trebuie redescoperit de fiecare data si pentru fiecare in parte, inca o data si inca o data, la nesfarsit. Reactii si erectii. Din politruci am ajuns la politicieni printr-o revolutie; am inlocuit o securitate omniprezenta cu una implantata in suflet; am inlocuit un presedinte ,,cizmar” cu unul ,,ipocrit”, am transformat o religie de suflet intr-o societate economica ce uita acum de taranul roman. Limbajul folosit in atacuri politice impotriva copiilor, femeilor sau familiei arata dispretul fata de individ si societate. Asta daca faci parte din curentul ,,liberal-democrat-crestin-republican-monarhist-antichrist-socialist si nationalist”, neaparat. In rest, nu contezi. Daca nu sunt interese. Si sunt. Din pacate. Intelectualii nu fac politica. Ei au din cand in cand „senzatii”. Si se implica neicusorule. Au reactii si erectii. Normale la om. Si totusi, parca numai Parapopilcanievici sa fie intelectual e prea mult. Sau prea putin. Ca si individ, pana la urma, as dori si o alta parere. A lui Plesu. Dar tace. El n-o fi intelectual? Se pare ca si aici ai nevoie de lobby. Au ajuns sa ne spuna ca avem nevoie de tratament european cam toate personajele. Care ar fi acela habar n-au. Acum e un adevar ca poti ajunge din personaj personalitate; nu oricum, ci cu putin lobby, dar s-a demonstrat ca si invers se intampla, chiar mai usor. Normal? Impozitul pe viitor Ipocrizia guvernamentala e la moda. Personajele care au salvat steguletele colorate se bat cu arpagicul in piept. Dupa pricepere si lacrimi de dat. Cel mai laudat a confiscat pasapoartele romanilor care au salvat bugetul lucrand afara. Bugetul care l-au avut s-a impartit baietilor destepti. Sa faca autostrazi. Prin 2111. Pana atunci, daca tot ne plimbam masinile (taxate pe prima groapa, inmatriculare, radiere, functionare), se aplica taxa de autostrada. Ce daca nu exista! Taxam. Impozitam viitorul. Doar cu 16 la suta! Am aderat la UE. Ura! Vin 2 miliarde de euroi. Le impozitam de pe acum. Preventiv. De la cine? Pai, de la cetateanul roman. Aici nu intra marii contribuabili. Cu ei sunt interese economice strategice. Si daca e asa, se face o comisie parlamentara care propune o iertaciune. Cat bugetul anual al unui minister. Unul cu indivizi cu o inteligenta peste normal. Din prea mult au decis: pe tot cetateanul (=infractor) il ascultam 24 din 24 de ore, il spionam la draci si, la 2 luni, gata. Dosar penal! De ce? De aia! Sa prindem mafiotul care n-a declarat detu de horinca. Cel care submineaza bugetul sanatatii. Buget care e insuficient. Deci nu avem medicamente si tratamente. Rezultatul? Suntem o natie bolnava. Deci trebuie sa fim sub o stricta supraveghere. In rest, avem gratuitati. Cei care beneficiaza de incizii economice la jugulara IMM-urilor. Normele europene ne „ajuta” pana acolo incat amestecam traditiile cu gunoiul propriu. Noroc ca la noi, cei de pe plan local , nu poate fi vorba de interese. Nici vorba! Asa ca transformam parcarea taxi de la Maramuresu’ in targ privat (fara taxa). E normal. Transformam zone verzi in centre comerciale si incubatoare... de afaceri ultra centrale. E normal, e normal ca la sfarsit sa facem din oras un WC public ecologic. Betonam si spoim cu.... Fain! Acuma, daca e gata, taxam! Taxa de infrumusetare. Doar se vede. Ce nu se vede sunt taxele din Bugetul X. Sunt puse... la diverse. Normal ca nu sunt interese. Doar s-a vazut in alocarea la sport. Sa fim in ton cu tara. Bolnavi. Urmarea: punem de un referendum legal si constitutional. Sa vedem cine ne va reprezenta la Bruxelles. Euromitica sau Euroghita. Probabil cel care va minti mai bine. Ne place. Votam repede si apoi ne plangem de prostia pe care am facut-o. Suntem plangaciosi doar, ca si sefu’... Ca si conservator, ma intreb si am speranta. Ne vom ridica deasupra vremurilor? Doar daca nu uitam ca toti formam societatea civila. Responsabila! Noroc ca inspre Europa mergem incet. Nu de alta, dar nu stim inca pe unde s-o apucam... Marius POP RUS presedintele Partidului Conservator filiala Baia Mare