Un fotograf atipic

Nascut in Baia Mare, la 18 ianuarie 1957, Dinu Gheorghe a absolvit in 1982 Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica “I.L.Caragiale” din Bucuresti, sectia “Imagine de film si televiziune”. A fost sef de promotie, dar imaginea de film si televiziune nu a reprezentat singura lui pasiune. In timpul facultatii a cochetat cu arta fotografica, astazi fiind recunoscut ca unul dintre fotografii de talent ai Maramuresului. Primul aparat fotografic al lui Dinu Gheorghe a fost un Zenit E, de fabricatie sovietica, aparat cu care a realizat prima sa fotografie – un greiere iesind din pamant – si pe care l-a folosit in toata perioada facultatii. In 1978 a participat pentru prima oara la o expozitie de fotografie, iar in 2002 a realizat prima expozitie personala. Lumini si umbre Fotografiile lui Dinu Gheorghe sunt instantanee care surprind alternante de lumini si umbre. Nu intamplator, artistul crede in ceea ce afirma Rembrandt: “Ca sa te poti bucura de stralucirea luminii, trebuie sa intelegi frumusetea si profunzimea umbrei.” Dinu Gheorghe iubeste lumina naturala “pentru ca e cea mai dulce si, in egala masura in film si in fotografie, e foarte greu de controlat.” Imaginile sale de film il tradeaza pe fotograful care crede ca imaginea de film este fotografie in miscare. Dinu uraste improvizatia, prefera fotografia color, chiar daca ii place si fotografia alb-negru, si crede ca e o mare greseala sa optezi decisiv pentru una dintre cele doua variante. “Cine da un raspuns precis face o mare gafa. E foarte la moda parerea ca fotografia alb-negru este mai rafinata, dar foarte rafinata poate sa fie si fotografia color. Important este ca tema aleasa sa se plieze pe una dintre cele doua variante. Multi dintre cei care nu prea au cultura vizuala, tinand cont si de invazia kisch-urilor color, considera ca fotografia alb-negru este mult mai rafinata. O fotografie color de exceptie este foarte greu de realizat. Este parerea mea si imi asum responsabilitatea afirmatiilor”, sustine Dinu Gheorghe. Unul dintre subiectele care in opinia lui se pliaza pe alb-negru sau sepia este nudul, pe care-l considera un gen foarte greu al fotografiei. In facultate, pe vremea cand inca nu era casatorit, a fotografiat sute de nuduri, dar nu a expus niciodata vreuna dintre aceste fotografii. Prefera sa realizeze portrete pentru ca “figura umana iti ofera mult mai multe elemente care concura la realizarea unei fotografii de arta.” “Antonioni spune un singur lucru, dar important: in epoca in care industria artificialului a fost perfectionata la fel ca aceea a bombei cu hidrogen, nu s-a inventat nimic mai bun decat fotografia pentru a fixa resturile unei realitati care se destrama”, afirma Claire Clouzot si fotografiile lui Dinu Gheorghe vin sa sustina aceasta asertiune. Lucruri aparent fara insemnatate si detalii fara importanta sunt scoase in evidenta intr-un stil elegant, slefuit, marca personala fiind data de senzatia de intimitate, nevoia de spatiu si tenta melancolica a fotografului ce crede ca “ochii sunt oglinda sufletului.” Opinie “Prostii sunt necesari oamenilor inteligenti tot asa cum oamenii cinstiti sunt necesari escrocilor. Grav este atunci cand acestia sunt ori prea multi, ori prea prosti. De aceea traiesc la cea mai mare intensitate fiecare clipa.” – Dinu Gheorghe Ioan BOTIS