Un erou uitat

* La aproape 4 ani de la eliberare, Andrei Ivantoc, unul dintre putinii eroi contemporani adevarati, traieste simplu, anonim si auster. In Romania, lui si a celorlalti membri ai lotului Ilascu li s-a refuzat statutul oficial de „eroi”, care le permitea sa obtina o serie de facilitati. Pentru cei mai multi romani, numele lui e sinonim cu patriotism sau erou. A fost penultimul detinut politic al Europei si a „sfidat” umilinta, bataile si teroarea cumplita din temnitele transnistriene prin doua „arme” singure si sigure: credinta si un tricolor. Andrei Ivantoc a fost decorat, in urma cu trei ani, de presedintele Basescu, iar anul trecut a fost decorat de presedintele Republicii Moldova. A fost eliberat in 2007 si batut chiar si la eliberare. Cei 16 ani de detentie ilegala au lasat urme adanci in mintea si trupul sau. Astazi, Ivantoc e un cetatean simplu, uitat, care traieste mai mult la tara si merge destul de des la medic. La „Revolutia twitter” din Chisinau a iesit din nou pe strazi. Pentru tara. O tara care il uita si care l-a condamnat la anonimat si saracie. Sotia sa a fost plecata pentru scurt timp in Italia. Acum s-a intors acasa ca sa aiba grija de sotul sau. Nu primesc niciun ajutor financiar de la stat. Si nici nu cer. Desi merita. Parlamentul Romaniei a respins pentru a doua oara legea care ii declara pe membrii lotului Ilascu „eroi martiri”. De luni bune, Ivantoc nu a mai dat niciun interviu. Nu i s-a solicitat niciun interviu si nu a fost sunat de niciun oficial, care, ingrijorat de starea sa de sanatate sa-l intrebe cum se descurca. Nu se plange insa, nu regreta, ci, mai mult, spune ca azi, daca ar putea intoarce timpul, ar face la fel. Reporter: In primul rand, cum va simtiti? Andrei Ivantoc: E o perioada in care toata lumea e bolnava. Am fost astazi la medic, ne-a prescris niste tratamente. Rep.: Cum ati primit vestea respingerii recente, pentru a doua oara in Parlamentul Romaniei, a legii privind declararea grupului Ilascu eroi martiri? A.I.: Nu prea am auzit noi multe. In Romania am fost doar anul trecut, s-au intamplat mai multe lucruri triste, mama mea a decedat si n-am avut posibilitate sa mergem. Am fost mai mult la tara. Rep.: V-au mai contactat oficiali romani? A.I.: In ultima vreme, nu. Dar anul trecut tot grupul a fost decorat cu ordinul republicii. Rep.: Primiti vreun ajutor financiar de la stat? A.I.: Nu. Nici nu prea se dau la noi ajutoare, e criza, ca si in tara. Ne descurcam cum putem. Mai mergem pe la tara, mai stam acolo. Rep.: Ati proceda azi altfel, vazand consicintele si efectele? A.I.: Nu, in niciun caz. Nici nu m-as gandi, tot acelasi pas l-as face, inca o data. Rep.: Tineti legatura cu ceilalti membri ai lotului? A.I.: Nu prea, fiecare avem viata noastra. Incercam sa ducem o viata linistita si sa ne pastram sanatatea, atata cata e. Rep.: Va mai suna ziaristi? A.I.: Nu. Rep.: Cand veniti in Maramures? A.I.: Venim la primavara, la vara. Speram sa dea Domnul sa ajungem. Rep.: Vorbiti despre perioada de detentie? A.I.: Nu prea. Nu ca imi pare rau, v-am spus ca daca ar fi sa se intoarca totul din nou, as merge tot pe aceeasi cale. Am fost izolat, am fost dezbracat la pielea goala iarna, in carcera. Fara incalzire, nici geam nu era. Cum era dispozitia, ma bateau. Ne-au ridicat pe 2 iunie 1992 si au facut ce-au dorit. A fost neplacut. „Nu mai tin minte cat, ca de foarte multe ori am stat in greva foamei. Au venit de la OSCE si Crucea Rosie, m-au ajutat sa mi se permita produse, ziare si carti in romana. Si totusi, in 2006, mi-au luat ultima carte si nu mi-au dat-o nici azi. O perioada, daca trimiteam ceva scris in romaneste, nu ne mai dadeau voie sa scriem. In ultimul timp ne lasau. Dar cand erau gardienii la intrevederi ne spuneau sa vorbim in ruseste, sa inteleaga si ei ce spunem“ - Andrei Ivantoc Andrei Ivantoc s-a nascut la data de 9 martie 1961, in satul Opaci, din raionul Causeni. A lucrat ca muncitor, conducator auto. La data arestarii era casatorit, dar nu avea copii. In perioada 1990-1992 s-a aflat printre membrii rezistentei romanesti a organizatiei din Tiraspol a Frontului Popular din Moldova, condus de Ilie Ilascu, si care se opuneau separarii Transnistriei de Moldova, considerandu-se romani. Andrei Ivantoc a fost acuzat ca facand parte din asa-numitul grup „Ilascu”, care a fost acuzat de terorism si instigare la rasturnarea puterii autoproclamate de la Tiraspol de catre regimul separatist pro-rus din Trasnistria. Andrei Ivantoc a fost arestat de catre separatistii transnistreni cu ajutorul serviciilor secrete ale Federatiei Ruse (GRU), la data de 2 iunie, 1992. Imediat dupa arestare, cei patru militanti pro-unionisti au fost inchisi in arestul Militiei din Tiraspol si, apoi, timp de doua luni, au fost detinuti temporar la comenduirea Armatei a 14-a a Rusiei, Directia GRU, stationata in Transnistria. Procesul, pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului l-a considerat ca fiind injust, a inceput in aprilie 1993, Procuratura Transnistriei cerand condamnarea la moarte a lui Ilascu, Ivantoc si Petrov-Popa, 15 ani de inchisoare pentru Letco si 3 ani pentru Godiac, cu totii fiind considerati „teroristi". Desfasurarea procesului a avut loc in sala de festivitati a uzinelor Kirov, iar acuzatii au fost introdusi in custi metalice cu gratii. Cei sase acuzati au declarat ca nu recunosc autoritatea curtii si a Justitiei din Transnistria si au considerat procesul drept o „farsa judiciara". Si-a executat sentinta la Inchisoarea nr. 2, celula nr. 6 din orasul Tiraspol. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro