Un DRAM, dar foarte important

Recent, la Editura Ethnologica, a apărut lucrarea lui Dorin Ştef, Dicţionar de regionalisme şi arhaisme din Maramureş. Volumul reprezintă o ediţie revăzută şi adăugită a lucrării cu acelaşi titlu, apărută în urmă cu patru ani, tot la Editura Ethnologica.

 

 

 

Comparativ cu prima ediţie, noul dicţionar s-a îmbogăţit cu peste două mii de noi termeni şi au fost adăugate numeroase variante lingvistice şi citate ilustrative. De asemenea, soluţiile etimologice au fost revăzute integral. Articolele au fost indexate după mai multe criterii. Materialul lingvistic a fost extras din lexicul graiurilor populaţiei de etnie română ce vieţuieşte în regiunile care formează astăzi judeţul Maramureş.

 

Cercetarea a vizat Maramureşul istoric (situat în jumătatea de nord a actualului judeţ Maramureş), cu o prelungire în regiunea Transkarpatica, din sudul Ucrainei (satele româneşti din dreapta Tisei), care, împreună, au alcătuit Ţara Maramureşului până la începutul secolului al XX-lea; apoi, zonele Codru, Chioar şi Lăpuş. Pentru realizarea   acestui glosar au fost utilizate documente cu caracter folcloric şi dialectal, studii lingvistice şi etimologice referitoare la graiurile maramureşene şi nord-transilvănene, precum şi glosare de termeni regionali cuprinse în culegeri şi antologii de folclor publicate în Maramureş. 

 

Articolele glosate cuprind, după caz: cuvântul titlu, indicaţiile gramaticale, variantele lexicale, domeniul, menţionarea valorii de cuvânt învechit/arhaic, sensurile, citate ilustrative, sinonime locale, forme derivate în antroponomia şi toponimia locală, localitatea sau zona în care a fost semnalat, anul consemnării, prima atestare documentară, soluţii etimologice şi ilustraţie grafică. În cazul unor definiţii, s-a realizat  o descriere minimală a obiectului, a obiceiului  sau a unor practici, mai ales dacă  acestea sunt pe cale de dispariţie, dar şi pentru a facilita abordarea etimologică. Acolo unde etimologia este discutabilă, s-au indicat mai multe soluţii. S-a consemnat şi sensul  etimonului în limba din care provine, dacă acest lucru a fost posibil. De asemenea, în cazul în care cuvântul românesc a fost împrumutat într-o altă limbă, s-a făcut această menţiune.

 

„Stadiul la care s-au aflat graiurile în momentul înregistrării corespunde cu sfârşitul secolului al XIX-lea, până la începutul secolului al XXI-lea. Însă, majoritatea termenilor au făcut parte din fondul activ al graiurilor maramureşene şi nord-transilvănene până în primele decenii din a doua jumătate a secolului al XX-lea, după care s-a înregistrat un proces accelerat de alunecare spre fondul  pasiv a unor regionalisme, proces care se manifestă şi în prezent”, afirmă Dorin Ştef. Din punct de vedere dialectologic, zona cercetată cuprinde graiuri ce se încadrează în două subdialecte, chiar dacă din punct de vedere administrativ vorbim despre un singur judeţ.

 

O altă chestiune trecută în revistă este clasificarea cuvintelor socotite autohtone, în funcţie de gradul de probabilitate al apartenenţei la substratul limbii române, cel dacic.  Astfel, cuvintele au fost împărţite în certe şi probabile, iar ulterior s-a constatat că se impune o a treia categorie, a cuvintelor „care au fost greşit atribuite substratului”, adică improbabile.

Autorul precizează care regionalisme şi arhaisme provin din limba dacilor, din latină, din slavă, din maghiară (glosarul recuperează o bună parte din termenii regionali împrumutaţi din maghiară), din ucraineană (influenţa ucraineană a afectat atât lexicul cât şi sistemul fonetic din Maramureşul istoric), din germană (de la „ţipţeri” maramureşenii au împrumutat un lexic legat mai cu seamă de chestiuni administrative, militare sau termeni ce defineau obiecte şi unelte importate de colonişti şi cu care populaţia autohtonă nu era familiarizată.), din ebraică (cei aproximativ o sută de ani de convieţuire a maramureşenilor cu populaţia evreiască nu a lăsat urme notabile sub raport lingvistic, motivele incompatibilităţii fiind de ordin social şi religios), din bulgară, sârbă, rusă, neogreacă, turcă, poloneză, sârbo-croată, cehă, franceză şi italiană.   

 

DRAM conţine şi forme onomatopeice, cuvinte cu etimologie necunoscută şi cuvinte derivate. Acest lexicon are menirea de a contabiliza regionalismele, indiferent de originea lor, care au circulat în aria cercetată de-a lungul istoriei. Un lexicon care vizează regionalisme şi cuvinte învechite trebuie să ai aibă în vedere inclusiv toponimele din aria cercetată.

Argumentul derivă din faptul că multe toponime dovedesc circulaţia unor cuvinte azi dispărute. În plus, analiza semantică a toponimelor permite o radiografie a istoriei regiunii cercetate, cu precădere din perspectiva evolutivă a aspectelor sociale şi economice. Interesul autorului s-a manifestat şi faţă de poreclele care au generat nume de familie, ca urmare există şi un capitol rezervat antroponimelor, numelor de sate şi poreclelor comunitare.

 

 

„Prin definiţie, limba este într-o continuă schimbare şi prefacere. De aceea, este dificil a realiza  pertinente şi obiective structuri etimologice la nivel de dialect sau subdialect. Un lexicon de regionalisme, precum cel de faţă, se impune a fi supus unei periodice cercetări de teren, pentru a se verifica în ce măsură cuvintele respective mai fac parte din fondul lexical activ”.

Dorin Ştef