Un destin ciudat

Pe Auras N. Minloc l-a nascut maica-sa seara, la rasaritul soarelui. A invatat de mic ca lenea-i sanatate curata si nu i-a fost frica niciodata de munca, fiindca a stiut sa se fereasca de ea. Oricat s-a straduit, n-a putut sa lipseasca de la nici un eveniment important din viata lui. A realizat lucrul asta atunci cand a vazut ca apare in toate pozele de la evenimentele respective. Cand s-a imbolnavit de meningita, doctorul a dat din cap si a zis ca meningita asta e o boala grea; dupa ea sau mori sau devii prost. El a avut noroc si n-a murit. Nu prea avea tinere de minte. Isi uita mereu cheia in casa, motiv pentru care vecinii trebuiau sa-i sparga usa. Degeaba i-a spus tat’su: “Daca esti prea prost ca sa tii minte ceva, scrie-ti pe o hartie. Si io fac asa!” La scoala, i-a placut mult literatura, in special nuvela aia in care conflictul se termina la inceput cu moartea eroului. Convins ca are voce, s-a apucat sa cante ca si trubadurii, niste tipi despre care stia ca prin vers si cant laudau calitatile unor fete sau ale altor obiecte. In afara de faptul ca era zgarcit, nu prea avea defecte. Da’ zgarcit era, ca latra in curte ca sa faca economie la caine. Oricum nu avea caine, ca-l vanduse, dupa ce a dat urmatorul anunt la ziar: “Vand caine. Mananca orice si ii plac foarte mult copiii”. In rest, n-avea defecte, in afara de faptul ca n-avea decat o calitate: era el insusi martor la tot ceea ce i se intampla in viata. In armata a invatat ca trebuie sa bati trei pasi de defilare si abia pe urma sa incepi sa canti cu stangul. N-a facut decat o zi de arest, atunci cand sergentul l-a identificat ca fiind mana criminala care a dat cu piciorul si a spart chiuveta de la popota ofiterilor. A mai fost pedepsit o singura data, intr-o zi in care l-au pus sa mature curtea unitatii de frunze, de l-a batut soarele in cap pana a doua zi dimineata. Dupa armata, s-a insurat. Ca orice om caruia nu i s-a spus niciodata lucrul asta, dar i s-a repetat mereu, a stiut ca fetele bune se duc in rai si alea rele se duc unde vor ele. Ca urmare, s-a insurat cu o fata buna. Dupa o vreme, s-a dovedit ca raiul ei era la cateva strazi distanta de blocul in care locuia el. Spre deosebire de tragedie, intr-o comedie deznodamantul se termina de obicei vesel. La el a fost invers. Toata viata lui a fost o comedie hilara si de tot rasul, da’ s-a terminat prost. O masina invizibila a aparut de nicaieri, l-a lovit prin acrosaj si a disparut asa cum a aparut. Raportul politiei a relevat faptul ca victima s-a sinucis singura. Familia indoliata si intristata adunare, destul de mica, au multumit printr-un anunt, in acelasi ziar in care isi publicase el in vremea vietii vreo doua poeme nereusite, tuturor celor care au luat parte la decesul scumpului lor Auras N. Minloc. Scump, pentru ca nicio inmormantare nu-i ieftina… Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro