Un colţ de Maramureş la Cahul

În urmă cu o săptămână, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare, Teodor Ardelean a fost în oraşul din Republica Moldova, Cahul pentru a duce Maramureşul la Centrul Cultural Românesc Onisifor Ghibu din sudul Republicii soră a României. 

Ardelean a dorit ca Maramureşul să fie reprezentat în sudul Republicii Moldova deoarece „politica” directorului băimărean a fost şi este de a face tot ce se poate face pentru românii de pretutindeni, chiar şi de la noi, de acasă. Au fost duse la Cahul toate lucrările de identitate ale judeţului, albume, istorii ale Ţărilor Maramureşului, monografii ale localităţilor maramureşene, elemente de port popular autentic, de artizanat autentic.

„Împreună cu o instituţie cu care colaborez de mulţi ani, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, cu domnul profesor universitar, dr. ing. Viorel Pop am participat la Cahul la manifestările ocazionate de sărbătorirea a 15 ani de la înfiinţarea Universităţii Bogdan Petriceicu Haşdeu. Cu această ocazie şi prin prezenţa noastră activă acolo am reuşit înfiinţarea în cadrul Centrului Cultural Românesc Onisifor Ghibu, inaugurat cu această ocazie, a unui Colţ maramureşean.

Învăţământul superior din Republica Moldova are evoluţii specifice care sunt compatibile cu evoluţiile din România, inclusiv prin respectarea prevederilor, convenţiilor europene şi internaţionale în domeniu, dar ruperea de tradiţia sovietică, rusă, a acestor instituţii de învăţământ superior şi ataşarea lor la anumite perimetre de mişcare, care într-un fel sau altul ţin cont de noua realitate din Republica Moldova, au un specific aparte.

Evoluţiile de la Cahul sunt importante nu doar pentru ei ci şi pentru noi, având în vedere faptul că, pe un principiu ce funcţionează în ultima jumătate de secol, rivalităţile între nord şi sud există şi acolo. Există Universitate în nordul Republicii, la Bălţi, iar în sud, la Cahul s-a înfiinţat Universitatea în 1999. O Universitate românească în totalitate!

Sigur, unii şi-au pus problema, de ce un Centru românesc la o Universitate românească! În primul rând pentru că, deocamdată şi poate că şi după ce va intra în structurile europene, Republica Moldova este o instituţie a Europei, cu ghilimele de rigoare. Adică o ţară, chiar dacă în vâltoarea vremilor limba română s-a afirmat, dar cu puseurile de exagerare, venite când din stânga, când din dreapta, inclusiv cu acea ieşire neserioasă de încercare a statuării limbii moldoveneşti ca limbă distinctă oficială şi de circulaţie naţională. În aceste condiţii, celelalte Universităţi, din Chişinău şi din oraşele Moldovei şi-au stabilit criterii de performanţă care nu au ţinut cont de limba română ci au servit doar această cauză, folosind, evident, eminamente limba română, dar şi alte limbi de circulaţie. De aceea trebuie salutat acest sentiment ce a trezit un curent, la început mai timid, de românism la Cahul. În caz contrar e foarte posibil ca să intre într-un oarecare climat de penumbră, gestiunea limbii române. Or chestiunea limbii române este cel mai important element, chiar al statalităţii româneşti.”, a spus Teodor Ardelean, explicând de ce trebuia să avem un Centru românesc în cadrul Universităţii din Cahul.

Întreprinderea lui Ardelean se înscrie în eforturile sale de a trezi dorul de românism, de a lupta pentru cei care sunt români între barierele artificiale ale statelor construite după vrerea unor politicieni de pe ici-acolo. Teodor Ardelean a dat o nouă lecţie de românism, de ce înseamnă să fi român adevărat.

„Românismul şi istoria românilor sunt fluviul în care noi ne-am înscris în cursul timpului, din care nu putem ieşi, că suntem în barierele Patriei, sau că am rămas în afara acestor bariere, care sunt convenţionale, ele au fost stabilite prin tratate, la finaluri de război sau finaluri de pace. Nu putem să nu ţinem cont de românismul ce musteşte, spre exemplu în sudul Basarabiei, care astăzi aparţine de Ucraina, la Ismail, de românismul din Odesa, de românismul de dincolo de Nistru, şi chiar romnismul de dincolo de Bug, românismul din Valea Timocului sau din Voivodina, din Ungaria sau din altă parte. Pe cale de consecinţă, ceea ce am săvârşit la Cahul nu este de mare anvergură, dar este important ca element de accentuare şi acutizare a unei probleme. Colţul maramureşean de la Cahul vine să complinească o formulă de fericitate, de rotunjime, pentru că aici, la Centrul Cultural existau şi se pregăteau de inaugurare toate elementele de identitate ale ţinuturilor româneşti tradiţionale”, a spus Teodor Ardelean.

„Trebuie salutat acest sentiment ce a trezit un curent, la început mai timid, de românism la Cahul. În caz contrar e foarte posibil ca să intre într-un oarecare climat de penumbră, gestiunea limbii române. Or chestiunea limbii române este cel mai important element, chiar al statalităţii româneşti.”

Teodor Ardelean