Un baimarean in Alaska

* Cosmin Andron este un impatimit al muntelui, iubeste natura si face alpinism de performanta de multi ani. In timp ce cititi aceste randuri, Andron se pregateste sa escaladeze cel mai inalt munte al Americii de Nord, Denali, undeva in Alaska iernilor nesfarsite. Un baimarean la Polul Nord. Un act de curaj, o provocare. Asa cum este firesc, GAZETA de Maramures il insoteste in temerara incercare. Am vorbit cu alpinistul baimarean cu mult timp inainte de a pleca sa cucereasca Alaska. Ne-a explicat ca este necesar sa mearga pe traseul Cassin, unul celebru printre cei care cunosc. Am intentionat sa facem un interviu in toata regula, dar de la intentie am ramas cu promisiunea de a pune un steag al GAZETEI pe cel mai inalt varf al Americii de Nord, varful Denali. Andron nu a avut timp nici sa respire. Pregatirea unei astfel de expeditii cere mult timp, multi bani si, cate si mai cate. Intalnirile au cazut una dupa alta. Ba era plecat la Bucuresti sau prin tara pentru a gasi sponsorizari, ba sa pregateasca actele, documentele pentru „legalitatea” expeditiei, ba l-am gasit in muntii Alpi unde a facut un stagiu de pregatire. In noaptea plecarii am vorbit de un mic interviu. Evident ca nu am putut pune prea multe intrebari. Andron isi facea bagajele si in mici pauze discutam electronic. „Reporter: Ce ati facut in muntii Alpi? Cosmin Andron: In Alpi a fost mai degraba o vizita-test. Am vrut sa „masor” oarecum viteza cu care ma misc pe un teren similar, capacitatea de aclimatizare, anduranta la o zi lunga in perete. A fost un test pentru a vedea, in saptamanile ce vor urma, ce aspecte ale pregatirii (fie tehnice, fie fizice) necesita atentie si optimizare. Rep.: Cum este expeditia in date si cifre? C.A.: Durata totala estimata de la ajungerea pe ghetar si pana la plecarea de pe ghetar: 33 de zile. In aceste 33 de zile intra apropierea de obiectiv, parcurgerea cel putin a unui traseu de aclimatizare (cu totul cam 10 zile pana aici), cateva zile de o-dihna pe parcurs, intre 4 si 7 zile prevazute pentru traseul Cassin, zile de rezerva pentru conditii meteo nefavorabile si inca vreo 3-4 zile prevazute pentru alte obiective (alt traseu). Costuri: Exclusiv cu expeditia si fara a include cheltuieli cu deplasarea, cazarea si masa in USA. Avion Bucuresti - Anchorage – Bucuresti: 1100 E, autobus Anchorage - Talkeetna – Anchorage: 100 E, avion Talkeetna-ghetar-Talkeetna 350 E, costuri permis si alte hartii, inclusiv viza 400 E. Alimente si gaz in jur de 500 E, echipament de comunicatii 1.100 E, la asta se adauga costuri cu echipament specific care trebuie inlocuit sau lipseste si costul se ridica cu inca vreo 1.500 E. Ursus a acoperit majoritatea acestor cheltuieli, Valandre oferindu-mi echipamentul de puf (in valoare de aproximativ 1500E), iar familia si alti prieteni au mai umplut „gaurile”. Bagaj: In mod oficial bagajul meu cantareste, la plecarea de pe aeroportul Otopeni, 53kg (27kg + 18kg +8 kg) si include tot echipamentul tehnic, hainele, 85% din mancare, cort si sac de dormit, echipament de comunicatii. La acestea se va adauga combustibilul (intre 12 si 15 canistre de gaz - izobutan/propan) niste suplimente alimentare si alte maruntisuri. O data imbracat cu o parte din haine si cu echipamentul si combustibilul impartit cu partenerul meu, probabil ca greutatea totala a bagajului meu va fi de 50kg. Acesti 50kg ii voi transporta cu spatele (rucsac) si cu o sanie pe care o voi trage dupa mine. Asta va fi in timpul marsului de apropiere si de aclimatizare. In traseul propriu-zis (in perete) voi incerca sa duc doar mi-nimul necesar, ceea ce inseamna un rucsac de aproximativ 10kg +/-. Clima: Denali se afla imediat sub cercul polar de nord ceea ce implica temperaturi de pana la -40 grade Celsius si in conditii nu tocmai optime, vant de peste 150km/h. O expeditie aici implica rigori similare unei expeditii arctice”, acesta a fost interviul realizat intre impachetarea bagajelor si transportul spre avion. Andron are, ca orice alpinist care se respecta, si superstitii si tabieturi. Unele superstitii si ritualuri ale alpinistului care pleaca spre cucerirea unui varf de munte sunt de a nu vorbi despre ele… Desi in general este un om sociabil si volubil in conditii extreme, in traseu, datorita concentrarii si atentiei indreptate catre detalii si eficienta, Andron devine mai retras, mai direct si mai laconic. Ceva ce nu tine de superstitie ci de o atitudine generala fata de munte si fata de rolul sau pe munte este respectul! Lipsa de respect fata de munte este, in opinia alpinistului baimarean, sa il umpli de manele, de gratare si mici, de plastic si deseuri, sa ii umpli peretii de metal si sa muti salile de escalada din oras in natura, sa il asaltezi si sa il umilesti cu tehnologie, sa ii distrugi salbaticia, sa il tocesti cu ATV-uri, sa-l defrisezi, sa il transformi in promenada si parc. Ca alpinist, Andron isi arata aprecierea fata de munte respectandu-i salbaticia, infruntandu-l cu ce poate sa faca (uneori mai mult si alteori mai putin), incercand mereu sa il lase cat mai aproape de starea in care l-a gasit. Andron spune ca el „vorbeste” cu muntele, ca se apropie de el cat mai natural posibil si incearca sa-i inteleaga atat provocarile pe care i le face, cat si limitarile sale. Nascut in 1976, licentiat in filozofie si antropologie, Cosmin Andron este doctor in filozofie al Universitatii din Londra. Preda si este director al Centrului pentru Cooperare Internationala din cadrul Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative din Bucuresti. Practica alpinismul din 1989, este instructor de alpinism si coordonator al Comisiei de Alpinism din cadrul Federatiei Romane de Alpinism si escalada.Este membru in mai multe cluburi de alpinism din tara si strainatate. „Din 1989 am practicat alpinismul (prin toate ramurile sale) in Romania, Bulgaria, Polonia, Italia, Anglia, Scotia, Tara Galilor, Franta, SUA, Thailanda si China. In aceasta perioada: am deschis trasee alpine, de escalada traditionala, gheata si mixt atat in Europa, cat si in Asia. Am participat la competitii nationale si internationale in Romania, Anglia si China. Am parcurs in maniera solitara o serie de trasee dificile in Romania, Anglia, China si in Alpi. Sunt primul si deocamdata singurul roman care a deschis trasee noi, tehnice si de mare dificultate in Tibet. Doua dintre aceste trasee au fost mentionate in presa internationala de specialitate: Alpinist (USA) 2006, Shanye (China) 2006 si 2007, The American Alpine Journal (USA) 2007, Japanese Alpine News (Japan) 2009 etc.” - Cosmin Andron Drumul spre Alaska La ora 3 a noptii, in 27 mai, alpinistul baimarean a pornit in expeditia spre Alaska. In putine cuvinte transmite mesaje, un fel de jurnal de bord. “Partenerul meu pentru traseul Cassin este Tom Chew, un american stabilit in Hong Kong. Pe Tom l-am cunoscut in Sichuan (E-Tibet), in ianuarie 2006, cand Tom experimenta cu escalada in gheata. Am pastrat legatura si am catarat impreuna, in anii urmatori, in Hong Kong. Asta despre partenerul meu pe care il voi intalni in curand. Peste 20 de minute pornesc spre aeroportul Otopeni (Henri Coanda) de unde urmeaza zborul spre Paris, apoi Seattle (WA) si in final Anchorage (AK). De data asta nu mai merg ‘light’, am 2 genti, una sigur de 23+kg si una sigur de 20+ kg. Se pare ca voi merge incaltat cu bocancii Spantik in picioare….In aeroport urmeaza sa ma intalnesc cu Ioana Molnar si Claudia Damoc, Teo Vlad si Marius Gane si Sasha Halibei. Se pare ca va fi o “invazie” romaneasca in Denali in acest sezon. Vom merge impreuna din Bucuresti pana in base-camp si de acolo fiecare echipa isi va urmari proiectul ei. Tom va ajunge cu o zi dupa mine in Anchorage”, primele insemnari in jurnalul lui Andron. Dupa ce a ajuns pe taram american, Andron a inceput sa simta presiunea a ceea ce va veni. „Am ajuns in Seattle si incerc sa profit de tehnologia gratuita, cat mai pot…Urmatorul zbor, spre Anchorage, este in 6 ore. Pana atunci am timp sa fac o “puja” ca cel de-al doilea bagaj sa imi ajunga maine in Anchorage. Da…Se pare ca un rucsac a decis sa viziteze Parisul azi si sa soseasca dupa mine. Nu e mare lucru, am in el doar toate hainele si jumatate din mancare. In rest, totul este in grafic. Seattle nu se dezminte si e innorat. Ma uit pe fereastra, poate o vad pe Meredith Grey sau pe Mc Dreamy… Interesant ce asocieri ajung sa fac in aceasta era a ‘pop-culture’…”, la ceva timp de la aterizarea pe continentul nord-american. De aici spre Alaska! „Am ajuns in Talkeetna. Am petrecut ziua de ieri in Anchorage. Seara mi-a ajuns si bagajul de la Paris, iar noaptea a ajuns si Tom cu un bagaj in minus. Se pare ca rucsacii gri nu sunt bineveniti in Alaska. Bine ca a ajuns azi dimineata. Am fost la “orientation meeting” la Rangers Station si am inchiriat cea mai scumpa pereche de rachete de zapada din lume: 65$. Maine zburam pe ghetar. Pana atunci, o bere si o pizza in Talkeetna”, ultimul mesaj de la Andron. Traseul La 6194 m, Denali este cel mai inalt munte al Americii de Nord. Desi varful a fost atins in premiera in 1913, nici unul dintre trasee nu este usor, apropierea de cercul polar, vremea instabila, distantele mari si pericolele obiective facand orice abordare a muntelui obiectul unei expeditii. Dintre trasee, ruta normala, West Buttress, desi nu este un traseu tehnic sau dificil in mod deosebit, necesita intre 16 si 17 zile pentru a fi parcurs. Fiind localizat in zona subpolara, Denali prezinta in mod regulat temperaturi de -40 de grade Celsius, vanturi puternice de peste 160km pe ora si vreme schimbatoare. Traseul Cassin a fost urcat in premiera in anul 1961 de catre o echipa italiana condusa de legendarul alpinist Riccardo Cassin. Prima ascensiune a durat mai mult de 3 saptamani. Traseul implica portiuni tehnice sustinute, culoare de gheata cu inclinatie intre 60 si 80 de grade precum si portiuni extensive de escalada pe stanca. Incepand cu jumatatea superioara a traseului, in cazul unui esec, posibilitatile de retragere sunt limitate si extrem de dificile. Posibilitatile de bivuac (campare) sunt limitate si expuse pericolelor obiective. Lungimea propriu-zisa a traseului este de 2700m si incepe in jurul altitudinii de 3800m. Din punct de vedere tehnic, traseul Cassin are gradul 5 (pe o scala pana la 6), in timp ce ruta normala are gradul 2. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro