Un an de pandemie: cronologia amară a haosului, fricii și neputinței care au schimbat lumea

În urmă cu un an, în 16 martie, 2020, o întreagă Românie aștepta, înfrigurată, decretarea „stării de urgență”. În doar câteva săptămâni, OMS a trecut brusc de la „virusul care nu se transmite de la om la om”, la „virusul ucigaș, care nu numai că se transmite mai repede decât gripa, dar rezistă pe suprafețe până la 14 zile” I Specialiștii ne îndemnau obsesiv să „stăm în casă”, pentru că, astfel, epidemia se va stinge în două-trei luni. De atunci, a trecut însă un an, epidemia nu s-a stins, ba, dimpotrivă, au apărut noi tulpini ale Sars-Cov2 și, în loc să revenim la normal, am înlocuit normalitatea cu „noua normalitate”. Starea de urgență a devenit stare de alertă, prelungită constant. Când și cum se va termina acest tăvălug? Pentru a putea descifra viitorul, trebuie să înțelegem trecutul. Vă propunem, așadar, o „întoarcere în timp”, pentru a analiza rațional date și fapte.  

După un an de pandemie, singura certitudine este că ....nu există nicio certitudine. Nu doar opiniile s-au schimbat radical în acest an, ci și lumea și viața noastră, a fiecăruia. Cum s-a ajuns aici? În cine putem avea încredere? Ce putem face în viitor pentru ca astfel de evenimente să nu se mai repete? Sunt întrebări aparent retorice. Pentru a le afla răspunsul, nu recurgem de această dată la „prognozele specia­liștilor”, ci la fapte. Vă pro­punem o altfel de analiză a anului care a trecut, una istorică, rece, seacă. Pentru ca faptele să fie cele care generează concluzii, și nu vorbele.
Un virus cât China
Povestea a început fără „a fost o dată” și fără romanțări. În preajma Revelionului, prin 30 decembrie 2019, la sfârșitul buletinelor de știri, se vorbea despre o epidemie misterioasă de pneumonie, asemă­nă­toare cu SARS-ul, care afec­tea­ză cetățenii chinezi, majoritatea având legătură cu piața de animale și pește Huanan, din Wuhan. O zi mai târziu, câțiva medici din Wuhan, printre care și doctorul Li Wenliang, un oftalmolog care, ulterior, a murit din cauza bolii, publică pe internet mai multe detalii despre această boală. Infor­mațiile sunt preluate și de presa occidentală și americană. Primul deces înre­gistrat în Wuhan este anunțat pe 11 ianuarie. Dar Orga­nizația Mondială a Sănătății reia practic mesajele liniștitoare transmise de China.
În 14 ianuarie 2020, OMS anunță pe Twitter „Investiga­țiile preliminare întreprinse de autoritățile chineze nu au des­coperit nicio dovadă clară a transmisiei de la om la om a noului coronavirus (2019 - nCov) identificat în Wuhan, Chi­na. Mesajul OMS seamănă izbitor cu cel al Guvernului chi­nez: „posibilitatea unei transmisii limitate de la om la om nu poate fi exclusă, deși riscul transmisiei susținute este scăzut.
În 21 ianuarie, apare primul caz de infectare cu coronavirus în afara Asiei, în statul Washington, SUA. Până în acel moment, mai fuseseră depistate cazuri în Thailanda, Singapore, Vietnam, Japonia.

Din 23 ianuarie, lucrurile încep să se schimbe radical.  Lumea este atentă la știri și află, cu stupoare, că regiunea Wuhan, cu 11 milioane de locuitori, intră în caran­tină totală. Până în acel moment, fuseseră infectate 570 de persoane, inclusiv în afara Chinei, și muri­seră 17. Apare și primul studiu care arată că virusul provine, cel mai probabil, de la lilieci.
 

Cât de departe?
 

Între timp, Europa înțelege că pericolul infectării cu Sars-Cov2 nu e atât de departe. Franța confirmă primele trei cazuri de infecție cu noul coronavirus din Europa, unul în Bordeaux și două în Paris. La sfârșitul lunii ianuarie, tonul OMS devine brusc serios. Dar încă termenul „pandemie” e departe.
OMS declară că epidemia de coronavirus este o urgență de sănătate publică internațională: „Până la finalul lunii ianuarie, numeroase țări și companii aeriene au suspendat zborurile către China. Se înregistrau 9.826 de cazuri, majoritatea în China, și 213 decese. În restul lumii, erau 109 cazuri, în 19 țări, și niciun deces”.

Din februarie, încep să apară și efectele economice. Mai multe companii aeriene suspendă zbo­rurile spre China, care ripostează vehement prin oficialii săi. Iar efectul de domino începe să se transmită. Hyundai anunță că suspendă o parte din producția din Coreea de Sud, din cauza lipsei pieselor care trebuiau să vină din China. Nike închide jumătate dintre magazinele din China. Sunt doar printre primele semne ale problemelor economice generate de coronavirus.
În 7 februarie, Li Wenliang, unul dintre primii doctorii care a anunțat epidemia, moare de coronavirus. Dar nu înainte de a îndeplini cererea guvernului chinez și de a-și cere scuze pentru dezvă­luirea făcută. Patru zile mai târziu, virusul primește un nume „Sars-Cov-2”: „Boala produsă de coro­navirus este numită COVID-19, în timp ce virusul e numit SARS-CoV-2.”, anunță OMS.

Între timp, începe o altă epidemie, cea a fricii. Pe internet circulă imagini cu oameni care cad pe stradă sau cu cetățeni zăvorâți în casă cu forța, după ce poliția le sudează ușile de la intrarea în bloc. Numărul celor infectați cu coro­navirus crește simțitor, dar Europa nu mai are timp pentru China, deoarece, încet dar și sigur, Lombardia devine „Wuhanul Europei”.
 

Despre morți, numai de bine
 

În 21 februarie, este descoperit primul focar de epidemie european, în Lombardia, Italia. În aceeași zi, a fost anunțat și primul deces din această țară. Numărul infectărilor și victimelor crește vertiginos. Atunci, se spu­nea că din cauza gradului mare de contagiune a bolii. Azi știm că virusul circula cel puțin din noiembrie. Dar să revenim la Italia. Acesta a fost momentul care a început să alerteze România, care introduce măsuri de carantină pentru românii veniți în Italia. Între timp, ima­ginile cu convoaiele de sicrie din Lombardia provoacă panică și groază.
În 26 februarie, România înregis­trează primul caz de infectare: un tânăr care ar fi luat virusul de la un italian.  
 

Boala chinezească trece cu ciorbă românească
 

Numai că, în februarie 2020, România era mai preocupată de anticipate decât de coronavirus. Iar „statuile pandemice”, care au devenit de neînduplecat în câteva săptămâni, făceau încă bășcălie. Primul bolnav de coronavirus din România s-a vindecat miraculos, după un weekend prelungit la spitalul de boli infecțioase București. Unul dintre medici a declarat țâfnos în fața presei: „I-am dat ciorbă!”.
În același ton, președin­tele Iohannis ne dă și el asigurări că nu e motiv de panică: „Este normal să tratăm cu toată seriozitatea situația generată de apariția cazu­rilor de coronavirus în Europa și de confirmarea unui caz pe teritoriul României, dar nu există niciun motiv real de panică. Infecția cu acest virus provoacă în marea majoritate a cazurilor doar simptome ușoare, dureri în gât, tuse și febră, ca în orice răceală. Așadar, comportamentul firesc pe care fiecare dintre noi trebuie să îl avem acum este de a aplica cu rigurozitate recomandările autorităților și de a ne informa constant din surse credibile și oficiale. Instituțiile res­ponsabile au luat toate măsurile care se impun pentru a împiedica răspândirea acestui virus în țara noastră și a limita efectele sale negative”.
Între timp, crește și numărul infec­taților care sunt purtați prin fața camerelor de luat vederi cu izoleta, despre care am aflat, între timp, că a costat cât o mașină: 17.000 de euro. Dar, dacă tot vorbim de bani, românii încep să simtă că pandemia costă. Mult. Toate alimen­tele se scumpesc, hârtia igienică, măștile, făina și drojdia devin prohibitive. Totuși, OMS nu reco­man­dă purtarea măștilor decât de către medici și, mai mult, susține că masca nu e soluția-miracol împotriva pandemiei. Desigur, între timp, OMS s-a sucit, brusc și de două ori, pentru că, la finalul anului trecut, recomanda purtarea a două măști dacă se poate...
 

Maramureș, plai cu Covid
 

În 28 februarie, ministrul Sănătății de atunci, Nelu Tătaru, anunță primul caz de coronavirus din Maramureș: un bărbat în vârstă de 45 de ani, venit din Italia, din afara zonelor în care s-a instituit carantina. Bărbatul a fost deja transferat la Centrul de Boli Infecţioase Cluj pentru tratament. În acel moment, în România erau trei cazuri cu coronavirus. Oricum, odată cu luna martie, se instaurează panica. OMS anunță că mortalitatea COVID-19 e mult mai mare decât cea a gripei, de 3.4%, față de sub 1%. Între timp, s-a demonstrat că e doar de vreo 0,5%. Dar ce mai contează o mică contradicție? Revenim la starea de panică și de ...urgență. Discursul politicienilor se schimbă brusc, iar poporul, speriat de știri și imagini terifiante, aproape imploră decretarea stării de urgență, ca și cum aceasta ne-ar izbăvi de pandemie. Oricum, între timp intraseră în țară zeci sau sute de mii de români din străinătate. Dar ce a cerut poporul a venit în 16 martie. La cinci zile după ce OMS a decretat oficial pandemia. În România, apropo, pandemia nu a fost decretată nici astăzi prin lege.
 

„Stăm în casă” dacă ne pasă
 

În 16 martie, Iohannis anunță că este decretată starea de urgență. În zilele următoare, românii se obișnuiesc să afle de la Tă­taru & Arafat & Vela ce restricții se mai aplică. Propaganda atinge cote maxime, iar „Stăm acasă” devine imn național și răsună în difuzoa­rele poliției alături de „Deșteaptă-te, române!”. Obișnuiți deja cu masca și declarația, uitând de anticipate și cu cămările pline de provizii, românii, ca și lumea întreagă de altfel, trăiesc etapa „romantică” a pandemiei. Apar desene, melodii, mesaje înduioșă­toare. Toată lumea e con­vinsă că, în două luni, pandemia trece și ne reluăm viața. Școlile se închid, munca devine telemuncă, iar bolnavii de Covid, cu sau fără simptome, sunt internați cu forța în spitale. Specialiștii ne re­comandă să ne spălăm pe mâini, apar tratamente miraculoase, ulterior contestate, dar totuși, ni se cere în­cre­dere în autorități. Între timp, începe etapa „carantina­rea”, în care cetățenii români sosiți din străinătate sunt duși în hoteluri sau pensiuni, 14 zile, pe banii statului. Bani mulți, desigur, și, după ce stau buluc la cozi uriașe, în vămi. Teste nu se fac evident și, culmea, nu se aude de niciun caz de polițist infectat cu noul Coronavirus.
 

Lumânarea speranței
 

Vârful isteriei e atins în preajma Paștelui ortodox. Președintele ne amenință că, dacă nu vom sta acasă, vom avea după Paști în­mor­mântări…
Și românii stau acasă, de frica amenzilor, care între timp s-au dovedit neconstituționale, dar și de frica pandemiei. Bisericile sunt închise și, în Noaptea de Înviere, au voie să fie în biserică doar trei persoane. Poliția stă în fața lăcașurilor de cult, ca odi­nioară soldații romani în fața mormântului lui Iisus. În loc de speranță, sărbătorile aduc dezbi­nare. Salvarea au reprezentat-o tot alegerile. Norocul nostru a fost că 2020 a fost an electoral, altfel ne omora pandemia pe toți, cum sună un banc care circulă pe internet. În 15 mai, starea de ur­gență a devenit stare de alertă, care s-a tot prelungit și se va mai prelungi, după spusele preșe­dintelui. Șco­lile s-au redeschis, iar România experimenta o nouă cocoașă a valului Halal virus dromader!

Banii și virusul nu au miros
„Afacerile de pandemie” au cam aceleași caracteristici ca și coro­navirusul: nu au gust și miros. Ca să înțelegeți cât s-au îmbogățit unii în timp ce noi am sărăcit, vă prezentăm o mică sinteză a Raportului Curții de Conturi privind gestionarea banilor publici în timpul stării de urgență. Când, evident, toate legile achizițiilor și economiei de piață au fost suspendate. În august, a fost făcut public un raport special al Curții de Conturi privind achizițiile din perioada stării de urgență. Așa am aflat și noi că, în timp ce stăteam închiși în case, îngrijorați pentru viața noastră, autoritățile publice se „lăfăiau” în achiziții care sfidează legea și morala. Așa a ajuns, de pildă, un SRL înființat anul trecut, cu un singur angajat și o cifră de afaceri de 10.000 de euro, să câștige, prin încredințare directă, un contract de 10 milioane de euro. „Jaful” se ridică la 38 de milioane de lei, iar abaterile la peste 650 de milioane de lei. Nu încercați să „convertiți” suma în indemnizații de șomaj tehnic, nici în ventilatoare, aparate PCR, măști sau dezinfectanți. Și nu vă întrebați care vor fi urmările. Nu vor fi. Orice criză are victimele ei: res­pectiv voi, poporul, și câștigă­torii ei: „băieții deștepți ai pandemiei”.
 

Matematica Covidului
 

Cu cât ne apropiem de toamnă, cu atât autoritățile ne avertizează că urmează un nou val. Deh, noi și toamna suntem pe val... Dar de ce, de unde, cum? Păi, de la cifre. Acele cifre de la ora 13, pe care o țară întreagă le așteaptă cu sufletul la gură. Mereu ni s-a spus că restricțiile impuse de autorități sunt bazate pe cifre. Numai că acele cifre sunt calculate de oameni. Acei oameni din Grupul de Comunicare Strategică, care a demonstrat, de multe ori, că stă prost cu matematica și că „jon­glează” cu cifrele ca un veritabil jucător de alba-neagra.
Așa au apărut situații care ar fi putut fi comice, dacă aceste cifre nu produceau efecte care să ne afecteze pe noi toți: decese raportate de două ori şi corectate ulterior, cifre anunţate cu greşeli, asupra cărora s-a revenit, nu o dată. Dovada maximă a capa­cității de numărare a Grupului a fost dată cu vreo săptămână înainte de alegerile din 27 septembrie, când, în mod miraculos, s-a comunicat că s-au vindecat 44.991 de oameni! Explicația oficială a fost „seacă”: cifrele ar fi fost schimbate „ca urmare a revizuirii şi actualizării datelor“. Numai că aproape 45.000 de vindecați înseamnă 45 de zile cu 1000 de vindecați. Cum să nu raportezi asta? Sau cât să nu raportezi vindecații ca să ajungi la o cifră comparabilă cu populația municipiului Sighetu Marmației și, mai ales, cu ce scop?
Acum, ceea ce am sesizat și noi, în repetate rânduri, s-a adeverit recent, când ministrul Vlad Voicu­lescu a publicat pe site-ul data.gov.ro două documente legate de cifrele Covid. Potrivit Grupului de Comunicare Strate­gică, erau la ATI 1093 de persoane și, potrivit cifrelor de la Ministerul Sănătății ...221. Din aceste cifre, am aflat de exemplu că Maramureșul este codaș la testare, cu circa 200 de teste pe zi în 8 martie de exemplu, față de Alba – 670, Bihor -570, Sibiu -550 sau Cluj-1395. În schimb, suntem tot pe podium la infectări.
 

Vaccinare tot pe „pile”
 

 Din primăvara anului trecut, cuvântul „vaccin” a devenit sino­nim cu speranța. Până în prezent, în România sunt autorizate trei vaccinuri, produse de: Pfizer, Moderna și Astra Zeneca. Din aprilie, ar putea fi folosit și vaccinul Johnson&Johnson, care va fi administrat într-o singură doză. Oricum, se pare că nici în fața vaccinului românii nu sunt egali. Datele publicate, săptă­mâna trecută, de presă arată că peste 7.000 de persoane s-au vaccinat mai devreme decât ar fi avut dreptul, conform regulilor din strategia națională de vaccinare. Și că peste 4.000 dintre acestea sunt persoane din etapa a III-a (po­pulația generală), care au fost imunizate în locul bolnavilor cronici, al bătrânilor de peste 65 de ani și chiar înaintea unor cadre medicale. Cele mai flagrante si­tuații sunt la centrele de vaccinare de la Institutul „Matei Balș“ și la Centrul Militar Casa Armatei din Focșani. La „Balș“ s-au vaccinat 131 de persoane din etapa a III-a încă din data de 4 ianuarie, când campania de vaccinare începuse abia de câteva zile și în România mai erau zeci de mii de cadre me­dicale care așteptau vaccinul. Mai mult, se pare că, pe lângă centrele de vaccinare pentru „cetățenii de rând” sunt și centre speciale. Ar fi vorba despre o sală de sport din Lehliu-Gară, unde se vaccinează personalul civil și militar care urmează să execute misiuni în afara teritoriului național. Potrivit presei, ar fi vorba despre angajați ai unei structuri de informații.
 

Dacă-i ordin, cu plăcere!
 

Oricum, în cursul acestui an, autoritățile s-au cam prins cum pot fi jonglate legal cifrele: când vrem să scădem, testăm puțin, când vrem să creștem, testăm mult. Până acum, cele mai multe județe au vrut să scadă. S-ar putea ca de acum să vrea să crească, pentru că, în etapa a III-a de vaccinare intră, cu prio­ritate, cetățenii din județele sau localitățile cu rată de infectare mai mare de 4,5. În sfârșit, se bucură cineva de carantină, nu?
 

Al naibii tratament
 

La un an de la apariția noului coronavirus, medicii nu știu deocam­dată cu exactitate ce tratament e bun pentru această boală. La început, nu se recomanda administrarea de antibiotice și me­­dica­mente pe bază ibuprofen, apoi specialiștii s-au sucit. Inițial, au fost încercate me­dicamente antivirale pentru HIV precum lopinavir-ritonavir, câteo­dată în combinație cu interferon beta-1A, sau medicamente imunosupresive precum tocilizumabul. Apoi, în urma unor studii preli­minare încurajatoare, dar pro­­­ble­­matice, și cu lobby intens de la nivelul președintelui Statelor Unite, speranțele s-au mutat pe clorochină și hidroxiclorochină, medicamente folosite pentru tratarea malariei. Ulterior, au început să apară tot mai multe dubii în privința eficienței celor două substanțe. Apoi, medicamentul minune a fost Remdesivirul, o variantă experimentală, fiind considerat prea puțin eficient pentru Ebola. Și aici există însă dubii, exprimate chiar de OMS.
Bâlbele și greșelile lor au fost plătite cu vieți. Autopsiile efectuate, la mijlocul anului trecut în Italia, arată că protocoalele OMS au fost fatale pentru bolnavii de corona­virus. Din cauza acestora, a fost posibil să se descopere că primul efect al Covid 19 este diseminarea coagulării intravasculare. Adică formarea de cheaguri de sânge și tromboză. Abia mai târziu, în ca­zurile rezistente la tratamentul cu antitrombosis, a ajuns o pneumonie in­tersti­­țială dublă.
Medicii italieni, care au sfidat ordinul de a nu face autopsii, au des­coperit că protocolul OMS, pe baza recomandărilor Chinei, a înrăutățit grav bolnavii. Mii de morți la nivel mondial ar fi putut fi prevenite. Un tratament anticoagulant simplu a permis externarea a 20.000 de persoane în 48 de ore.
De asemenea, medicii italieni asi­gură că aparatele respiratorii meca­nice, pe care OMS le solicită să le folosească, nu sunt doar ineficiente, ci și contraproductive, grăbind procesul degenerativ al pacientului. Acest lucru se reflectă și în cifrele din România, pentru că foarte puțini dintre pacienții intubați își revin. Dar, cum la noi nu se fac autopsii, cauzele nu sunt cunoscute...
Dar s-ar putea să se facă autopsii nu în scopuri medicale, ci penale. Săptămâna trecută, a fost deschis primul dosar de omor, de către Parchetul Sibiu, pentru o serie de fapte care s-ar fi petrecut la secția ATI a spitalului, după ce un fost angajat a explicat presei cum pa­cienții cu coronavirus erau sedați, legați de pat și, practic, uciși de cei care ar fi trebuit să îi salveze...
 

La tribunal, birjar!
 

În ultima perioadă, pe lângă mitinguri, au început să apară și procese în instanță. Cel mai important, dar ignorat de opinia publică, e cel botezat Nürnberg II. „Din acest grup fac parte avocați, medici, antropologi, psihologi, sociologi și filosofi a căror probitate acade­mică este incontestabilă, iar rapoar­tele livrate de grup și cele în pregătire vor să probeze falsitatea premiselor pandemiei - s-a început cu „stu­diul” neamțului cinstit Drosten, publicat de respectivul chiar în revista proprie, asupra fiabilității testelor RT-PCR, despre care OMS însăși spune acum că nu sunt deloc exacte. S-a continuat cu măștile, prezentate inițial chiar de Fauci ca nefiind indicate pentru bolnavi, după care s-a trecut brusc la gene­ralizarea lor, iar acum studiile arată că obligativitatea purtării măștilor coincide cu explozia cazurilor de infectare. Ca să nu mai vorbim că, în România, măștile sunt, în gene­ral, neconforme. S-a continuat cu distanțarea socială, spălarea și dezin­fectarea nevrotică a mâinilor, dezinfectarea suprafețelor de contact și evitarea banilor cash. Revista Nature spune acum că virusul nu rezistă în afara corpului uman, deci suprafețele de contact și banii cash nu răspândesc virusul. Iar dezinfectarea scade imunitatea și nicidecum nu o întărește.
În fine, s-a ajuns la vaccin, care e atât de „eficace” încât nu dă imunitate, ci „șansa” unei forme ușoare a bolii, nu apără de boala trans­mi­sibilă de vaccinați către gru­purile populaționale de ne-vac­ci­nați, iar vaccinații trebuie să poarte masca pentru eternitate, precum și „riscul de efecte adverse fatale și de infertilitate pentru ani de zile de acum încolo”, arată avocatul Gheorghe Piperea, care apropo, a anunțat că va contesta îndelung-prelungita stare de alertă.  
 

Pașaportul, unde e pașaportul?
 

Până una alta, viitorul nu sună bine. Comisia Europeană discută despre pașaportul verde, deși e clar că ar fi vorba de o discriminare, și, în plus, vaccinurile sunt încă în faza de supraveghere, timp de doi ani.  Dar și în această zonă au început procesele. Doi avocați israelieni, din
Tel Aviv, Ruth Machnes și Arie Suchovolsky, au acționat Statul Israel în judecată, la Curtea Penală Internațională de la Haga, pentru încălcarea Codului de la Nurenberg cu ocazia supu­nerii populației I0sraelului la experi­mentul medical genetic al injec­tării cu vaccinul Pfizer/BionTech, aflat peste tot în lume (și, deci, și în Ro­mânia) în faza a treia a testelor clinice.
În august 2020, avocatul Sucho­volsky, împreună cu un avocat din Dallas, Texas, a mai acționat și China, în fața aceleiași Curți de la Haga, pentru cauzarea artificială a Covid. Dar, apropo de cauza virusului, iată că, la mai bine de un an de la declanșarea pandemiei OMS nu prezintă încă public raportul privind sursa virusului. Ba chiar am aflat, zilele trecute, că echipa Organizației Mondiale a Sănătății, care investighează originea pandemiei, intenționează să renunțe la un raport interimar referitor la misiunea sa recentă în China, din cauza tensiunilor în creștere dintre Beijing și Washington legate de anchetă.
Totodată, un grup inter­național de oameni de știință a făcut apel pentru efectuarea unei noi investigații, a declarat joi publicația Wall Street Journal, citată de Reuters.
De ce nu se grăbește nimeni să afle adevărul?
 

Devansăm Învierea?
 

Ce urmează? E greu de spus: un val trei sau o nouă cocoașă a valului doi. Cert e că, în timp ce privim uimiți la chinezii care nu mai au restricții și la americanii vaccinați care au voie să socializeze fără mască, noi, românii, intrăm într-o nouă etapă de stare de alertă și ne pregătim de noi restricții. Prima vizează devansarea interdicției de ieșire din casă noaptea, de la ora 23 la ora 22, cu țintă directă, evident, spre Slujba de Înviere. Dar Arafat a găsit o soluție: se poate reprograma ...Învierea. „Slujba de Paște se poate devansa până la ora 22.00 sau reprograma pentru a doua zi, a declarat Arafat la DigiTV.
Apropo, China are pe ultimele date 21 de îmbolnăviri zilnic, la ei virusul nu are mai multe valuri?  Și măștile pe care le-au vândut în toată lumea, de ce nu le poartă și ei? Nu răspundeți, oricum nu sunteți auziți, evident, din cauză de mască, accesoriu care, potrivit specialiștilor, ar putea fi obligatoriu mulți ani de acum înainte. Sau toată viața, cine știe? Și evident, nu putem contrazice autoritățile și nici n-are rost. Până la urmă, se contrazic, mereu, singure.
 

În loc de final, dăm Reset
 

Încheiem, nu optimist și nou-normal. Cu Forumul de Davos și un concept care stă pe buzele tuturor: „Marea resetare”. Chiar avem ne­voie de ea? Nu întrebăm noi, a întrebat cancelarul german Angela Markel. Însă Klaus Schwab, fondatorul forumului, a ales să tacă. Opiniile sale despre Marea Resetare a societății globale post-COVID au fost deja expuse într-o carte din 2020 scrisă în asociere cu economistul francez Thierry Malle­ret: COVID-19: Marea Resetare. „Ați ales motto-ul Marea Resetare. Aceasta este tema din acest an. Și mai întreb: chiar avem nevoie de această Mare Resetare?”, a întrebat cancelarul german. „Sau”, a adău­gat Merkel, „nu este mai degrabă evident că avem mai puțin nevoie de un nou început în stabilirea obiectivelor, ci de mai multă ho­tărâre în acțiunile noastre?”
Schwab a argumentat că inițiativa Great Reset, lansată de WEF, nu se referă atât la stabilirea de „noi obiective”, cât mai degrabă la utilizarea „ferestrei unice de oportunitate” „pentru a contura procesul de recuperare”, inclusiv „hotă­rârea în acțiune” menționată de Merkel.

Pandemia COVID-19 servește drept catalizator, iar „fereastra oportunității” e acum larg des­chisă. Klaus Schwab presupune că așa-numitul „capitalism al părților interesate” va remodela societățile lumii într-un mod ecologist, inclu­ziv și corect social, în sensul „celei de-a patra revoluții industriale”. Schwab este convins că fiecare țară trebuie să participe la aceasta și fiecare sector economic trebuie transformat.
Ce înseamnă asta, dincolo de teoria conspirației și dincolo de idei de PR?
Dacă au dreptate „conspira­țio­niștii” sau cei care nu se în­doiesc de bunele intenții ale de­mer­sului de la Davos și sunt de părere că membrii Forumului Economic Mondial sunt preocupați, cu adevărat, de construirea unei societăți a viitorului mai coerente, mai bune, mai generoase, centrată pe binele omului, ca individ, şi al fiecărei țări în parte, vom vedea. E clar, însă, că înseamnă sfârșitul unei epoci, folosind „fe­reas­tra de oportunitate” numită Covid.
Am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea primului an de pandemie. Primul din cei care vor urma...

Întrebări fără răspuns

1.    De unde și cum a pornit pandemia?
2.    A avut China o reacție corectă și transparentă? Dar OMS?
3.    Ce s-a întâmplat cu izoletele?
4.    De ce România continuă să cumpere măști chinezești, în timp ce firmele românești nu au comenzi?
5.    De ce înmormântările celor care au decedat din cauza coronavirusului se fac cu număr limitat de persoane? Pot morții să transmită virusul?
6.    Există astăzi un tratament standard privind Covidul? De ce unele județe, cum e și Maramureșul, au o rată a mortalității foarte ridicată?
7.     Câți bani a primit în total mass-media pentru campania Covid?
8.    Vor fi vaccinurile obligatorii anual, așa cum susține deja Pfizer, care se pregătește să mărească capacitatea de producție?
9.    De ce nu s-au consemnat focare importante acolo unde au continuat activităţile economice în toată această perioadă?
10.    Cine a avut interesul să hiperbolizeze, în urmă cu un an, pericolul pandemiei?

26 februarie 2020 vs 26 februarie 2021
Un an de pandemie în România
26 februarie 2020
• primul caz de infectare cu virusul Sars CoV-2 confirmat
26 februarie 2021
• total cazuri: 791.971
• decese: 20.167
• vindecați: 733.616
• teste prelucrate: 5.959.349 (RT-PCR) și 279.446 (teste rapide antigenice)

(Sursa: Grupul de Comunicare Strategică)