Umbra Presedintelui

Ana Adriana Saftoiu, consilier prezidential si Purtatorul de Cuvant al Presedintelui Romaniei Carte de vizita: Adriana Saftoiu s-a nascut in 1967, in localitatea Dej din judetul Cluj. In 1993 a absolvit Facultatea de Litere, Sectia romana-spaniola, Universitatea Bucuresti. Apoi, in 1995 a urmat Cursuri de jurnalism politic, Sofia; in 1999 Cursuri postuniversitare relatii publice, iar in 2000 a primit o bursa pentru studii relatii publice in SUA (Boston). In perioada 1993-1998 a lucrat ca ziarist, apoi a fost pentru doi ani Secretar de stat, purtator de cuvant al Guvernului. In 2000 a devenit Director de cabinet in Ministrul Transporturilor; iar intre 2001-2004, consilier la REMITROM 2000. Din 21 decembrie 2004 este consilier prezidential, Purtatorul de Cuvant al Presedintelui Romaniei si Sef al Departamentului de Comunicare Publica. Este casatorita si are un copil. Adriana Saftoiu este unul dintre cei mai influenti si eficienti consilieri de la Cotroceni. Colaboreaza cu Presedintele Romaniei de aproape 10 ani. I-a fost alaturi si atunci cand „totul parea ca se naruie”, dar si in campaniile electorale in care a castigat pe rand Primaria Capitalei si, mai apoi, Presedintia Romaniei. Reporter: Cum apreciati relatarile presei despre actiunile prezidentiale? Adriana Saftoiu: Am sa ma limitez in a spune ca modul in care este reflectata activitatea Presedintelui depinde de ziar, de redactie, de calitatea jurnalistului, de cat de eficienti suntem si noi in procesul de comunicare. Cu siguranta, avem si noi o parte de vina atunci cand lucrurile nu sunt asa cum le-am dori. Dar nu pot sa spun ca mass-media e neprihanita si reprezinta un reper de moralitate si profesionalism. Ceea ce nu inseamna ca nu cunosc ziaristi de toata isprava si foarte corecti. Rep.: Au plecat multi dintre consilierii prezidentiali ai lui Traian Basescu. De ce? E greu de tinut pasul cu programul presedintelui? A.S.: Fiecare, cand a plecat, si-a explicat decizia, asa ca nu e cazul sa reiau motivele. Sigur, nu e o institutie usoara, cere mult timp, profesionalism, sacrificii personale. Presedintele e extrem de dinamic si uneori poate fi mai greu sa tii pasul. Dar, fiecare din cei care au fost in echipa a avut o contributie pozitiva. Rep.: Cum se vede Traian Basescu din interiorul Cotroceniului? E un „presedinte jucator”? A.S.: E un presedinte jucator. Dar acestui atribut trebuie sa ii mai adaug cel putin o valenta: e responsabil. E un Presedinte care are viziune, care crede ca romanii pot mai mult si merita mai mult, care refuza compromisurile si care stie ca a castigat alegerile aducand Alianta DA la Guvernare, in baza unui program. Si va fi foarte greu ca cineva sa il convinga pe Presedinte ca odata ajuns la Cotroceni, trebuie doar sa faca frumos cu mana si sa zambeasca in poze protocolare. Presedintele se poate face vinovat daca, prin deciziile sale, ar incalca interesul national, Constitutia, ceea ce nu a fost cazul pana acum si sunt sigura ca nici de acum incolo. Sigur, Presedintele „calca” orgolii de partid sau interese de grup, despre care altfel, si presa si opinia publica vorbeste. Iesirea din morga institutionala Rep.: De ce oamenii politici au, in general, o imagine proasta? A.S.: Ar fi o discutie prea lunga. Dar, in principal, pentru ca trateaza cu multa usurinta relatia cu presa, unul din „instrumentele” pe care il au la dispozitie ca sa comunice cu opinia publica. Pentru ca disponibilitatea de care dau dovada atunci cand nu sunt la Putere dispare odata ce sunt alesi; devin extrem de ermetici si necomunicativi, netransparenti fara motiv, fie din inertie, fie din ignoranta sau suficienta. Pentru ca uita prea usor si se ascund prea des in spatele geamurilor fumurii ale masinilor de protocol si ale birourilor, pentru ca nu folosesc corect si eficient departamentele de presa pe care si le infiinteaza. Rep.: Una dintre promisiunile lui Traian Basescu din campania electorala a facut referire la reformarea Institutiei Prezidentiale. A reusit acest lucru? A.S.: Nu stiu daca in totalitate, dar de exemplu, ca varsta, cred ca suntem una din cele mai tinere echipe care a lucrat in aceasta institutie si nu luati in calcul doar ceea ce se vede la nivelul consilierilor prezidentiali si de stat. Discursul Presedintelui nu mai e unul pur formal, e unul implicat si, asa cum a afirmat chiar domnia sa, nu va inceta sa puna presiune pe institutiile statului pentru a-si face treaba. Apoi, cred ca prin felul Presedintelui de a fi s-a iesit din acea morga institutionala. Stiu, aici puteti sa imi spuneti daca nu cumva Presedintele a iesit prea mult din aceasta morga. Am avut cateva greseli si nu are rost sa le mai insir, le-am recunoscut, dar altfel sunt convinsa ca Presedintele nu trebuie sa devina o persoana inabordabila, care sa serveasca masa in saloane rezervate sau sa se ascunda pe aleile vilelor de protocol atunci cand vrea sa se plimbe impreuna cu sotia. In comparatie cu imaginea pe care am avut-o despre aceasta institutie, Presedintele poate parea atipic. Dar comparatia trebuie facuta cu ceea ce inseamna comportament normal. Rep.: Cum se vede Maramuresul de la Cotroceni? A.S.: Mie personal imi este dor sa ajung in Maramures. Am rude foarte apropiate, din partea mamei, in Baia Mare, pe valea Izei si pe care le vad din ce in ce mai rar si nu e un lucru bun. Am convingerea ca singurele lucruri care conteaza in viata sunt familia si prietenii, iar timpul aici nu ne iarta. Sper sa ajung macar in aceasta iarna sa imi vad rudele. „Athanasiu a mintit!” Rep.: Ce evenimente au contribuit la consolidarea relatiei profesionale intre dumneavoastra si Presedinte? A.S.: Colaborez cu Presedintele de aproape 10 ani, o perioada in care, in mod evident, ne-am „rodat”. A fost avantajul meu de a-i fi alaturi, inclusiv atunci cand parea ca totul se naruie, sa lucrez cu un om puternic, de mare forta, de echipa si care are o mare calitate: intotdeauna gandeste pozitiv pe termen lung si are curajul proiectelor mari. Rep.: Cea mai grea campanie electorala in care v-ati implicat? A.S.: Cea mai grea, dar si cea mai spectaculoasa a fost cea din 2000, cand Traian Basescu a candidat la Primaria Generala a Capitalei. Cea mai dificila si in care tacticile folosite de adversari au depasit cu mult principiul „in campanie orice atac se justifica” a fost cea din 2004, pentru Presedintie. Rep.: Considerati „inchis” cazul Athanasiu? A.S.: Cazul poate fi inchis ca procedura, dar ramane semnificatia gestului d-lui Athanasiu. Mi s-a parut grav faptul ca un ministru, pentru a-si credita afirmatiile, invoca institutii ale statului si de aceea am si considerat ca dl. Athanasiu se face vinovat de abuz in serviciu. Din concluziile pe care le-am primit de la dl. procuror Dan Voinea, pe baza declaratiilor facute de dl. Athanasiu la Parchet, a reiesit ca dl Athanasiu a mintit atunci cand a declarat ca avea informatii de la directiile pe care le avea in subordine despre activitatea mea. Cred ca dl. Athansiu a stiut de la inceput ce spune, dar a preferat sa pozeze in victima Cotroceniului, cand de fapt a fost propria lui victima si a afirmatiilor fara acoperire. Am fost intrebata de ce nu am continuat. Dintr-un motiv simplu. Pentru ca dl. Athanasiu a recunoscut, repet, conform adresei pe care am primit-o de la Parchet, ca si-a fondat afirmatiile pe nimic. Rep.: Ca si consilier, ce reactie i-ati recomanda Presedintelui vizavi de ceea ce se intampla pe scena politica romaneasca? A.S.: Sa nu se abata de la ceea ce Constitutia prevede: sa vegheze la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. Si va asigur ca nu e putin lucru si nu e doar un raspuns sec si diplomatic. Si cred ca tocmai aceasta respectare ad litteram a Constitutiei de catre presedinte deranjeaza. Rep.: S-a schimbat ceva in presa din perioada in care erati ziarist pana astazi? A.S.: In primul rand, sunt mult mai multe ziare, televiziuni, radiouri, ceea ce face competitia mult mai acerba. Ceea ce constat eu, si toti ne supunem subiectivismului, e ca se renunta la calitate in favoarea spectaculosului, in defavoarea informatiei. E clar ca presa e o industrie si trebuie sa faca profit, dar cred ca acest lucru nu poate justifica renuntarea la profesionalism. Si am mai constatat un lucru. Sursa anonima a devenit mult mai puternica decat vocea oficiala. Si prin intretinerea acestei metode, de a face stire, tema din subiecte date pe surse, se si pastreaza atmosfera de balci. Se platesc polite prin aceste surse anonime si de multe ori teme false ocupa locul de frunte in jurnalele tv sau pe prima pagina a ziarelor. Nimeni nu e obligat sa mai dovedeasca ceea ce se spune. Sa fie scandal, si atunci aparitia in presa e asigurata. Cred ca presa ar trebui sa fie mult mai severa cu propriile-i surse. Sunt doar cateva diferente fata de perioada in care eram ziarist. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro