Ultimul tar al Rusiei

*23 mai 1896 - inceputul domniei lui Nicolae al II-lea Nicolae al II-lea Romanov (1868-1918), ultimul tar al Rusiei (1894-1918), a incercat sa guverneze autocratic, dar nu a avut suficienta vointa si energie pentru a-si pune in practica intentiile. Marea Revolutie Socialista din Octombrie a insemnat inceputul sfarsitului pentru dinastia Romanovilor, cei care au condus Imperiul tarist mai bine de trei secole. Viata de familie a lui Nicolae al II-lea a fost afectata de boala mostenitorului tronului, Alexei, nascut in 1904, bolnav de hemofilie: imparateasa Alice a apelat la puterile tamaduitoare ale calugarului Grigori Rasputin, atragandu-si criticile clasei conducatoare, indignata de conduita scandaloasa a personajului si de amestecul acestuia in afacerile statului. In primul deceniu de domnie, Nicolae al II-lea a urmat o politica de modernizare industriala, promovata de primul ministru, S. Witte, puternic dependenta de investitiile straine. Imediat dupa inscaunare a adoptat legea impotriva betiei, „boala ruseasca”, cum era numita in Europa. Legea era buna, dar betia n-a disparut, oamenii au inceput pur si simplu sa plateasca mai mult pentru vodca; beau ca de obicei si se ruinau. Nicolae al II-lea a oferit rusilor moneda de aur. Noua moneda rusa, pe care era batut profilul lui Nicolae, trebuia sa ajunga (si a ajuns) la rangul valutelor europene. Bogatasii rusi au inceput sa faca furori in Europa; se cheltuiau averi in restaurantele pariziene, se risipeau mosiile, „morunul rusesc incepuse sa depuna icre de aur”. Pe Nicolae al II-lea il tenta acapararea teritoriilor din Manciuria si considera ca micuta Japonie nu va indrazni niciodata sa atace Rusia, dar infrangerea din razboiul cu Japonia (1904-1905) a provocat miscari revolutionare care l-au constrans pe tar sa faca o serie de concesii din punct de vedere constitutional. O incercare de regim parlamentar s-a realizat prin infiintarea (1906) unei adunari legislative, Duma, care a fost insa dizolvata de mai multe ori. Guvernul autoritar al primului ministru P.A.Stolapin (1906-1911) a constituit incercarea cea mai serioasa de salvare a vechiului regim: reforma agrara din 1906 a improprietarit cu pamant o jumatate de milion de tarani, dar Stolapin a fost asasinat si agitatiile sociale au sporit. In acei ani, oprita in expansionismul sau in Extremul Orient, Rusia a incercat sa duca o politica de echilibru in Europa; in 1907 a initiat Tripla Alianta cu Franta si Marea Britanie, dar chestiunea balcanica si sustinerea rusa pentru Serbia au agravat raporturile cu Austro-Ungaria. Finalul domniei In 1913, s-au implinit 300 de ani de la instalarea Romanovilor pe tronul Rusiei. In anul marelui jubileu, imperiul se afla intr-o situatie mai prospera ca oricand. Dupa reformele lui Stolapin, a inceput o ascensiune de neimaginat. Europa parea fascinata de gigantul in devenire. Guvernul Frantei l-a trimis in Rusia pe economistul Edmond Teri, care scria (in „Rusia in anul 1914”): „Nici unul dintre popoarele europene nu are asemenea rezultate. Spre mijlocul secolului, Rusia va domina Europa.” Imperiul tarist a cunoscut in acea perioada si o explozie intelectuala remarcabila. Cu toate acestea, tarul suferea din ce in ce mai mult de singuratate. Nicolae al II-lea nu a avut un rol de prim plan in circumstantele declansarii primului razboi mondial, care initial a generat un avant de unitate nationala, dar care a pus la o proba dura rezistenta armatei si poporului rus. In septembrie 1915, Nicolae al II-lea a preluat personal comanda armatei, inlocuindu-l pe respectatul si credinciosul sau unchi, marele duce Nicolae. O serie de numiri gresite in functii de conducere au discreditat monarhia. Cu putina vreme inaintea declansarii primului razboi mondial, Berlinul avertizase ca, daca va fi razboi, acesta se va sfarsi cu o revolutie in Rusia. Infrangerile de pe front au impus cautarea unor tapi ispasitori. Dupa gasirea unor „spioni evrei”, nemultumirile au fost canalizate spre familia tarului. Se vorbea despre „sangerosul tar si sotia lui nemtoaica, vinovati de tradarea si de varsarea sangelui poporului rus.” Ca urmare a insurectiei garnizoanei din Petrograd, sprijinita de Duma si de sovietele de muncitori si soldati, la 15 martie 1917, Nicolae al II-lea a abdicat in favoarea fratelui, marele duce Mihail, care la randul lui a renuntat la tron. Consemnat in resedinta imperiala din Tarskoe Selo, Nicolae al II-lea a fost transferat in Siberia si apoi trimis de bolsevici la Ekaterinburg, in regiunea Uralilor, unde sovietul local a masacrat intreaga familie a tarului si cativa dintre servitorii acestuia, de teama ca ar fi putut fi eliberat de trupele „albe”. „Corpurile neinsufletite au fost asezate in groapa si fetele si toate corpurile au fost stropite cu acid sulfuric atat pentru a nu fi recunoscute, cat si pentru a preveni emanarea mirosului de la descompunere... I-am acoperit cu pamant si vreascuri, iar deasupra am pus traverse si am trecut de cateva ori cu masina peste ele – urmele gropii nu se mai vedeau”, afirma cel care a condus operatiunea in urma careia ultimul dintre Romanovi a parasit scena istoriei. O familie aparent ruseasca Tatal lui Nicolae al II-lea, Alexandru al III-lea, atat dupa chip, cat si dupa obiceiuri era un mosier tipic rus, care adora tot ce era rusesc. Mama lui Nicolae era principesa daneza Dagmara (Maria Fedorovna, sub numele de tarina), fiica reginei Danemarcei. Bunica lui din partea mamei era numita „soacra intregii Europe”: nenumaratele sale fiice, fii si nepoti au inrudit intre ele aproape toate casele regale, unificand in acest mod nostim continentul, din Marea Britanie pana in Grecia. Sotia ultimului tar al Rusiei a fost Alice de Hessen, o nepoata dupa mama a reginei Victoria a Angliei). Doua semne de nenorocire * In timpul ceremoniei de incoronare, Nicolae al II-lea, de emotie, a rostit prea tare ultima fraza a discursului sau, privind fix la un batran, reprezentantul Adunarii Tarii. La strigatul tarului, batranului, de spaima, i-a zburat din maini platoul de aur cu paine si sare, pe care, dupa traditia strabuna, reprezentantii Adunarii Tarii il pregatisera sa i-l aduca in dar noului tar. Platoul de aur, zanganind, a alunecat pe podea, painea s-a sfaramat si solnita de aur s-a rostogolit de pe platou. Superstitiosii s-au pronuntat cu tristete, prevestind durere in domnia ce tocmai incepea. * In 1904, tarina, dupa ce nascuse patru fete, i-a daruit tarului un baiat. I-au dat numele Alexei, un nume care nu era onorat in familia Romanov. Dupa asasinarea din ordinul secret al lui Petru cel Mare a fiului si urmasului sau, Alexei, Romanovii evitau sa puna acest nume succesorului la tron. Exista o legenda despre blestemele adresate neamului Romanov de catre principele Alexei, inainte de a fi omorat. Sfarsitul Romanovilor In noaptea de 16/17 iulie 1918, a avut loc executia ultimului tar al Rusiei. La miezul noptii, bolsevicii i-au trezit pe Nicolae al II-lea, intreaga familie a acestuia, doctorul familiei imperiale, slujnica si doi servitori. Toti au fost dusi intr-o incapere de le demisolul Casei Ipatiev. Tarul si succesorul sau erau imbacati in tunici si cu chipiuri pe cap. Tarinele si fiicele erau in rochii, fara alte haine deasupra. In camera in care s-a petrecut executia au mai intrat Iacov Iurovski, seful comandoului mortii, adjunctul lui, doi insi de la Ceka si sapte letoni. Familia tarului a fost aranjata ca si cand ar fi urmat sa li se faca o fotografie. „Detasamentului i-a fost indicat din timp cine in cine sa traga si li s-a ordonat sa tinteasca direct in inima, pentru a evita scurgerea unei cantitati mari de sange si ca totul sa se termine cat mai repede”, nota Iurovski intr-un raport ulterior. Iurovski a fost cel care l-a impuscat pe tar. „Sangele curgea siroaie... succesorul era inca in viata - gemea. De el s-a apropiat Iurovski si de doua-trei ori l-a impuscat drept in fata. Succesorul a amutit. Tabloul mi-a provocat greata. Cadavrele au fost apoi duse la camion cu targi facute din cearsafuri intinse pe halubele luate de la saniile ce stateau in curte (...) Sangele din camera si din curte a fost curatat. La ora trei noaptea, totul a fost terminat”, nota un martor al masacrului. Cadavrele au fost incarcate in doua camioane, alaturi de trei butoaie, unul cu benzina si doua cu acid sulfuric, si transportate la o mina de langa satul Koptiaki. Corpurile celor omorati au fost taiate cu topoarele, stropite cu benzina si acid sulfuric si arse pe ruguri care au fost descoperite dupa mai multi ani in apropierea minei. O zi din viata tarului „La Tarskoe Selo existau doua palate principale: Ekaterinski (vechiul palat), rezervat marilor dineuri, receptiilor, ceremoniilor si Aleksandrovski (noul palat), unde imparatul ducea impreuna cu ai sai o existenta ordonata si patriarhala. Tarul se trezea la orele opt dimineata, se ruga, se imbaia indelung si isi lua micul dejun singur in salonul de palisandru. Daca imparateasa se trezea la acea ora, dajuna cu ea, in dormitorul lor. Imediat dupa aceea se ducea in cabinetul de lucru pentru a primi diferite rapoarte ale ministrilor imperiului. O data audientele terminate, imparatul se plimba in parc impreuna cu cainii sai. Apoi gusta din mancarea obisnuita a escortei: borsci, kasa, kvas care ii erau aduse de un subofiter intr-o gamela inchisa. Pana la pranz, mai primea cativa vizitatori de mai mica importanta. Masa de pranz se servea la ora unu. Alcatuite cu trei zile inainte, de catre serviciile maresalului curtii, meniurile erau supuse imparatesei care le aproba sau le modifica dupa cum voia. Dejunul, la care participau, in majoritatea timpului, cativa dintre obisnuitii tarului, era alcatuit din patru feluri de mancare, in afara gustarilor. Nicolae al II-lea se hranea cumpatat, aprecia mai mult decat orice bucataria ruseasca, cerea adesea purcel de lapte cu hrean, nu manca niciodata icre negre proaspete, deoarece avusese o indigestie grava in urma unui exces, bea un pahar de vodca inainte de a trece la masa, iar in timpul mesei prefera vinul de Porto. Dupa masa lucra pana la trei si jumatate, se plimba prin parc, iar la orele cinci lua ceaiul cu imparateasa, frunzarind ziare rusesti si straine. Intre sase si opt aveau loc audientele, dupa care urma cina, formata din cinci feluri. Catre ora noua si jumatate, Nicolae al II-lea se retragea din nou in cabinetul lui, mai cerceta cateva dosare, apoi se ducea din nou la imparateasa si-si terminau seara impreuna, discutand sau citindu-i cu voce tare. Bineinteles, acest program era modificat in zilele cu ceremonii religioase si militare. Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro