• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Sambătă , 20 Iulie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 20 Februarie , 2006

Ultimul mare pictor al satului

Carte de vizita Aurel Dan s-a nascut la 6 februarie 1946, la Aspra. A absolvit Liceului Dragos Voda din Sighetu Marmatiei si Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj Napoca. A participat la numeroase expozitii de grup si a realizat 25 de expozitii personale. Are peste 600 de lucrari in tara si peste 400 de lucrari in strainatate, in 42 de state ale lumii, printre care Franta, Germania, Marea Britanie, Italia, Suedia, Norvegia, Polonia, Rusia, Ucraina, Turcia, Grecia, Spania, Luxemburg, Austria, Ungaria, Bulgaria, Cehia, Croatia, Elvetia, Olanda, Belgia, Danemarca, Israel, Siria, Egipt, China, Japonia, Australia, Singapore, Venezuela, Chile, Argentina, Panama, Mexic, SUA, Canada, Maroc, Ghana, Tunisia, Malta si Iordania. Centru de Afaceri Millenium din Baia Mare gazduieste ultima expozitie personala a lui Aurel Dan, o manifestare care se inscrie in ciclul de manifestari dedicate implinirii a 110 ani de existenta a Scolii baimarene de pictura. Tablourile reunite in expozitie constituie o vibranta fresca a unui Maramures etern si ancestral. Critica de arta il considera pe Aurel Dan un artist credincios, in fiecare lucrare, crezului sau, in care deslusim atractia catre realismul magic. Dincolo de cuvinte, Aurel Dan este un mare indragostit de Maramuresul istoric si de valorile traditionale ale acestuia. Reporter: De cand pictati satul maramuresean? Aurel Dan: Satul maramuresean il pictez cu o consecventa deosebita din 1990. Atunci m-am decis sa lucrez numai pe acest subiect. Chiar imi notez si imi inregistrez tablourile. Ultimul poarta numarul 1625. Sunt tablouri in care apar satele, oamenii, targurile, bisericile, dealurile si muntii Maramuresului. Rep.: De ce e iarna in toate tablourile dumneavoastra? A.D.: Chiar si in alte tablouri, cu alte subiecte, pentru un ochi neavizat, senzatia este aceea de iarna si cromatica sugereaza asta din capul locului, pentru ca albul este singura non-culoare care ne ofera senzatia de bucurie si lumina. Contine toate culorile. Inclusiv locul, peisajul, oamenii sugereaza o mai mare monumentalitate si stabilitate in contextul zapezilor. Rep.: Ce-i da Maramuresului aceasta ancestralitate atat de prezenta in toate tablourile pe care le realizati? A.D.: Eu sunt foarte legat de primele impresii pe care le-am trait acum 42 de ani, atunci cand am strabatut pe jos satele Maramuresului istoric, ale Oasului si Tarii Lapusului, trei tari unite prin munca si credinta, dar diferite prin port si ritualuri. Aceste locuri sunt cu atat mai ancestrale cu cat nu s-au despartit de idealurile lor de perpetuare in timp, indiferent de vicisitudinile istorice. Cu atat sunt mai ancestrale, cu cat au invins orice perioade neprielnice. Rep.: Si de unde vine geometrizarea satului? A.D.: Involuntar s-a creat aceasta structura a satului. Odata ce o comunitate s-a stabilit intr-un loc, si-a si construit biserica. Aceasta este dovada puternicei credinte din constiinta oamenilor. In raport cu biserica s-au ridicat mai apoi toate celelalte constructii ale satului. Pe balansoarul vietii Rep.: De ce va considera Valentin Ciuca ultimul mare pictor al satului de pretutindeni? A.D.: Ciuca a spus un mare adevar, in sensul in care artistii nu abordeaza cu interes reprezentarea satului si in special a satului romanesc, cu atatea imagini fermecatoare si posibilitati plastice. Sunt multi artisti care redau intr-o forma generica peisajul rural sau imagini frontale din satele romanesti, concretizand prin titlul lucrarii locuri specifice. N-as vrea sa stiu ca sunt ultimul pictor al satului. Satul trebuie sa dainuie. Forma de comunitate sateasca traditionala dispare sub efectele modernismului care concureaza obiceiurile si ritualurile mostenite. Rep.: Cum vedeti destinul Scolii baimarene de pictura dupa 110 ani de existenta? A.D.: Sunt optimist din acest punct de vedere. Incet, incet se constata o revigorare a activitatii artistice plastice, dar depinde si de contextul social si economic. Se impune o conditie: cat mai dese iesiri in public, o cat mai mare popularizare a artei si a artistilor baimareni, cat mai multe actiuni la care sa fie invitati artisti plastici locali si nu numai. Eu nu vad alta cale decat aceasta. Ar trebui ca toti cei care vin in Baia Mare sa se „loveasca” de galerii de arta, unde publicul interesat sa ia contact cu artistii locului. Rep.: E ceva important, ceva despre care credeti ca va ghideaza activitatea? A.D.: Am o chestie fundamentala, in care eu cred cu tarie: iubirea, decenta, binele, frumosul constituie balansoarul in care ne croim viata. Si mai cred ca e fundamental ca artistul sa nu fie inregimentat decat propriei sale constiinte creative. Stindarde romane si zadii maramuresene Rep.: Aveti o teorie legata de originea zadiilor purtate de femeile Maramuresului. Despre ce e vorba? A.D.: Sunt cateva elemente in ornamentatia inbracamintii care dainuie din perioada dacilor liberi, dar cu influente romane. Triburile nordice ale Daciei, care n-au intrat in componenta imperiului, au adoptat cateva simboluri romane. De exemplu, aceste zadii varstate in negru si rosu, sau in negru si galben, reprezinta simboluri ale stindardelor unitatilor militare romane. Despre asta vorbesc si marii istorici Nicolae Iorga si Constantin Daicoviciu. Inclusiv unele ornamente ale cusaturilor sau covoarelor maramuresene pastreaza aceasta influenta. Aceasta ne confirma buna colaborare dintre romani si dacii liberi aflati la frontierele imperiului. Chiar cred ca aceasta teorie poate sa aiba acoperire. Rep.: Viitorul? A.D.: Anul acesta tin sa fac o expozitie la Bucuresti. Astept aprobarea de la UAPR pentru Galeria Apollo. In Bucuresti exista mai multe galerii de arta, dar artistii bucuresteni au monopolizat galeriile cu cel mai mare aflux de public iubitor de arta, din zonele centrale ale orasului. E ridicol! Nu exista o repartizare echitabila a valorilor artistice, din moment ce unii artisti, indiferent de zonele din care provin, sunt marginalizati. Optiuni si argumente * Picasso sau Braque? Picasso. * Rodin sau Brancusi? Ar fi nepoliticos sa nu spun Brancusi. * Nadia Comaneci sau Ilie Nastase? Nadia! * Tanjaua de la Hoteni sau Hora de la Prislop? Tanjaua. * Dumitru Farcas sau Grigore Lese? Farcas, pentru farmec si Lese, pentru unicitate. * Palinca sau vin? Hmmm... palinca... Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.