Ultimele zvâcniri P.C.R. în Maramureş

Luna decembrie debutează pentru organizaţia maramureşeană P.C.R. cu alegerea deputaţilor în Marea Adunare Naţională şi în consiliile populare. Astfel, de la campanie, la conferinţele precipitate cu „preaiubitul conducător”, Comitetul judeţean de partid a avut o lună plină. Ultima din istoria sa odioasă.

Potrivit lucrării lui Robert Fürtös, la 12 decembrie s-a eliberat un program de măsuri privitor la organizarea alegerilor şi desfăşurarea campaniei. Trebuiau să candideze „cei mai devotaţi cetăţeni”, fără deosebire de naţionalitate. Două zile mai târziu, existau deja propunerile privind numărul circumscripţiilor electorale, în funcţie de numărul de locuitori, pentru alegerea depu­taţilor în Consiliul Popular al judeţului Maramureş. Apoi se stabileşte componenţa comisiilor electorale pentru alegerile programate în 11 martie 1990. Iar în 21-22, propagandiştii de partid din mediul rural trebuiau să fie instruiţi în Baia Mare şi Sighetu Marmaţiei, iar în luna februarie urma să aibă loc „recapitularea”.
Comitetele municipale de partid au primit sarcină ca până la finele luni ianuarie 1990 să doteze cabinetele de activitate politico-ideologică şi de ştiinţe sociale din oraşe. În luna decembrie trebuiau tipărite şi afişe cu raportul lui Ceauşescu de la al XIV-lea Congres.
Numai că spre mijlocul lui decembrie, toate aceste sarcini trec pe planul doi, datorită evenimentelor de la Timişoara. În 17 decembrie, în teleconferinţa cu prim-secretarii comitetelor judeţene de partid, Ceauşescu se plânge că incidentele de la Timişoara au fost cauzate de „agenţiile străine şi centrele antisocialiste din Est şi Vest”.
Seara, prim-secretarul Comitetului judeţean Maramureş adună toate cadrele de nădejde de la nivelul judeţean şi le prezintă situaţia: „Trebuie să cunoaştem tovarăşi că şi ţara noastră este continuu atacată de elemente, de forţe reacţionare străine, care urmăresc destabiliza­rea, să provoace dezordine, folo­sindu-se de elemente din ţara noastră, care au căzut repede pradă cercurilor imperialiste”.
Dar două zile mai târziu, organi­zaţia judeţeană primeşte sarcina prin telefon să continue pregătirile pentru alegerile din martie 1990.
În 20 decembrie, Ceauşescu con­voacă o nouă teleconferinţă în care cere să li se explice cetăţenilor că evenimentele de la Timişoara au fost organizate de servicii de spionaj străine, pentru a destabiliza ţara. A urmat o nouă şedinţă la nivel de judeţ. Potrivit cercetărilor lui Fürtös, primul secretar a trasat noi sarcini: „Încă din această seară, să luăm măsuri pentru ca întreaga populaţie din judeţ să cunoască şi să asculte la posturile de radio-televiziune cuvântarea tovarăşului Ni­colae Ceauşescu de la orele 19. De asemenea, este necesar să organi­zăm în toate unităţile adunări cu oamenii munci, pe unitate, pe schim­­buri, pe secţii, pentru exprimarea adeziunii depline la poziţia partidului nostru, la aprecierile şi măsurile indicate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în cadrul teleconferinţei şi în cuvântarea care va fi rostită la posturile de radio şi televiziune. Adunările să fie deschise de secretarul organizaţiei de partid sau de directorul întreprinderii, să ia cuvântul un număr de 4-5 tovarăşi şi în final să se adopte moţiuni în care să se exprime acordul, sprijinul şi adeziunea deplină la poziţia şi măsurile partidului. Să se condamne cu fermitate incidentele, gravele evenimente de la Timişoara – iredentiste, revizioniste, şovine, huliganice, antisociale, antiro­mâneşti, şi să se exprime hotărârea fermă de a acţiona strâns uniţi în jurul partidului, a secretarului său general, pentru a da riposta cuve­nită trădătorilor de patrie, celor care atentează la libertatea, inde­pendenţa şi integritatea teritorială a României”.

Ultimul document existent în Arhiva Comitetului judeţean de partid Maramureş este stenograma teleconferinţei din 21 decembrie, în care Nicolae Ceauşescu îndemna „să se folosească toate mijloacele, şi dacă cineva este lovit să răspundă cu două lovituri, să nu întoarcă şi obrazul celălalt. Cine îndrăzneşte să lovească trebuie să fie lovit şi pus la pământ, inclusiv în întreprinderi. Să discutăm foarte larg şi deschis cu oamenii muncii, să acţionăm pentru a-i desprinde de influenţa acestor elemente reacţionare sau de adepţii acestora care pentru un pumn de dolari, pentru promisiuni sau chiar pentru o ţuică îşi trădează ţara, familia, poporul”.