Ultima camasa a ciumei din Maramures

Mircea CRISAN Ioana LUCACEL Emanuel LUCA mircea@gazetademaramures.ro ioana@gazetademaramures.ro emanuel@gazetademaramures.ro S-a intamplat acum 18 ani, in preajma Revolutiei. In Tara Lapusului, o femeie careia i se spune „Intelepciunea Pamantului” a presimtit ca vine „molima” si a tesut, intr-o singura noapte, o camasa dintr-un singur fir pe care a ars-o la marginea satului pe o cruce sau un suport ce seamana cu trupul unui barbat. A fost camasa ciumei. Ultima tesuta in Maramures.... „Nu stiti unde sta Intelepciunea Pamantului?”. Asteptam hohote de ras. Dar nu, femeia nu a schitat niciun zambet. „Ii de aci, din Targu Lapus?”, intreaba barmana interesata de poveste. Nu asteapta raspunsul si pune mana pe telefon. Suna pe cineva mai in varsta. Dupa doua minute revine cu explicatii² „Numai Ana Butcure din Stoiceni poate fi”... Iesim din crasma oarecum descurajati de informatia ca femeia a trecut la cele vesnice si ne amintim de Buda. Ioan Buda, deputat si ex-primar de Targu Lapus. Orice ales ar sti daca in localitatea pe care o conduce traieste „Intelepciunea Pamantului”... Surprinzator, nici el nu rade. A auzit de Ana Butcure si ne garanteaza ca femeie era inteleapta si „stie multe”... Pe la ea s-au perindat culegatori de folclor, scriitori... Putea fi chiar subiectul unui film a lui Nicoara Mihali, dar... „Lelea Anuca o murit, da¼ traieste fiica-sa. Mereti la ea, ca-i acasa...”, ne spune binevoitoare singura localnica pe care am zarit-o pe ulitele pustii din Stoiceni. Urmam traseul indicat de femeie si ajungem pe straduta ingusta pe care locuia „Intelepciunea Pamantului”, chiar in momentul in care coborasera calatorii din „cursa de Lapus”. Nu reusim sa distingem detaliile casei traditionale sau a femeii de pe prispa din cauza unei coroane ruginii atarnata in fata casei. Pe hartia spalata de ploaie se mai poate citi² „in amintirea mamei Anuca...”. Femeia de pe prispa nu se mira ca suntem „de la ziar”. Era obisnuita cu astfel de vizite, dar spune ca² „cine va putea fi de folos ii acolo...”, si ridica mana spre cimitirul din deal inconjurat de brazi. „Era o femeie tare desteapta. O fost multi oameni invatati pa la ea. O si inregistrat-o... Da, io nu stiu lucrurile pe care le-o stiut ea.... O chemat-o Ana Butcure si o murit anul trecut, la 80 de ani. Ii posibil sa i se fi spus Intelepciunea Pamantului in sat...” Inganam un „ne pare rau” si ne continuam drumul. La iesirea din sat, pe o poarta veche de lemn sta scris „Munceste si te roaga“.... Ne gandim ca e un mesaj intelept, plasat bine tocmai la hotarul satului.... De fapt, acolo, la hotarul satului a fost arsa in urma cu 18 ani ultima camasa a ciumii din Maramures. A tesut-o chiar Ana Butcure, „Intelepciunea Pamantului”, pentru ca presimtea ca asupra tarii se abate „molima” si nenorocirile. In ciuda euforiei care a cuprins Romania post-revolutionara, ea era sceptica ca lucrurile vor evolua spre bine. De aceea vroia sa-si apere satul de nenonorociri. Iar camasa ciumii era cea mai puternica arma... „Obiceiul asta vine de undeva de prin epoca medievala. Cand se abatea ciuma sau o molima asupra unui sat, intr-o singura noapte, fetele fecioare, in compania unei femei care stia sa lucreze la razboiul de tesut, teseau fara sa puna manecile separat sau sa faca alte operatii de taiere la gat, teseau o camasa, asa zisa camasa a ciumei. Camasa era tesuta fara intreruperi, de la cap la coada. Aceasta camasa era luata la miezul noptii, fara sa fie vazuta de catre cineva. Se retrageau cu aceasta femeie, bosorcaie se numea ea. In anumite locuri se facea un trup de barbat pe care se imbraca aceasta camasa, se facea un foc de paie si era arsa. Focul se facea la marginea localitatii asupra careia s-a abatut nenorocirea sau pe un deal. Alteori se facea o cruce pe care se punea camasa si tot cu paie se dadea foc. Se spune ca avea efect benefic asupra comunitatii”, explica scriitorul Nicoara Mihali. Obiceiul s-a perpetuat si a fost reluat in toate momentele importante ale istoriei² la razboi, la colectivizare, in perioada comunismului, cand taranii erau dusi in inchisori, la Revolutie... Mihali sustine ideea ca² „ultima camasa a fost facuta in Tara Lapusului, cand au vazut ce nenorocire si ce moarte de om se intampla la televizor in 1989. Am vrut sa fac un film documentar cu aceasta femeie, careia i se spunea Intelepciunea Pamantului”. Si Pamfil Biltiu a scris mult despre acest obicei si a colindat Tara Lapusului. Si spune ca² „Numai Ana Butcure a putut face asta din Tara Lapusului, daca a facut la Revolutie, ca eu am vorbit cu ea de mai multe ori. Ei i se spunea Intelepciunea Pamantului”. Demult, batranii povestesc ca ciuma umbla prin sate si se arata ca o femeie urata, batrana, care se lega de copii. Uneori oamenii o prindeau, si o bateau. Ea insa nu putea intra in casa omului de frica cainilor care o adulmecau si o muscau. In conceptia populara, ciuma e prietena cu moartea. De fapt, demult, oamenii mureau cu duiumul de ciuma. Si ca sa vada cine a murit de ciuma, satenii se urcau in varful Dealului sa vada de la care casa mai iese fum. Un astfel de obicei s-a practicat si in Poienile de sub Munte. Bibliotecarul Dumitru Holdis povesteste ca „dupa razboi, a fost ciuma si mureau foarte multi. Batranii spun ca boala a fost pe timp de iarna. Cei care erau sanatosi urcau in locul unde acum este crucea si se uitau spre sat. Stiau ca de unde iesea dimineata fum de pe hornul casei, insemna ca mai traia cineva. Daca nu mai iesea fum, mergeau la acele case si-i inmormantau si ardeau locul. La locul de unde se uitau spre sat sa vada in ce case traiau oamnei ii spune si acum „la cruce”. De acolo se vede tot satul. Iar crucile puse pe inaltimi sunt simbol de protectie. Dupa cate stiu, crucea din Poieni a fost ridicata pe vremea ciumei”. Insa cea mai puternica arma impotriva ciumii, si a nenorocirilor in general, era considerata „camesa ciumii”. O marturie culeasa de Biltiu de la o batrana din Oarta de Sus sustine ca odata cu camasa se sfarseau toate nenorocirile „dupa o astfel de nenorocire, oamenii nu stateau cu mainile incrucisate, nici asa balta, sa nu faca nimica, nu stateau. Se orientau si se strangeau noua femei intr-o casa, intr-o marti seara. Si, in seara aceea, acolo unde se strangeau ele, torceau, teseau si coseau o camasa. Era a ciumii, camasa ciumii. Apoi camasa o luau trei femei si mergeau cu ea la despartirea hotarelor. Si acolo o puneau. Apoi ciuma venea, isi lua camasa, se ducea cu ea si toata nenorocirea pierea din sat, toata, toata inceta apoi, de ziceai ca nimic nu a nici fost, ca de acum ciuma avea camasa si nimic nu mai facea, ce facea inainte”. Tot din datele adunate de Biltiu reiese ca² „ciuma este o femeie care umbla pe hotara si pe din sus si pe din jos de sat. Si oamenii ziceau² Haideti ca va prinde ciuma. Si atunci babele ziceau² Haideti sa facem camasa ciumii. Si se adunau intr-o seara si torceau, teseau, coseau si faceau camasa. O duceau intre hotare si ziceau² Haideti sa-i ducem camasa, ca ne asteapta ciuma, ca de nu, vine in sat. Si apoi daca venea, batea la feresti si se temeau oamenii de ea. Daca ii duceau camasa, o imbracau in camasa aceea³ si apoi nu mai venea la noi in sat”. Practica difera insa in functie de zona. Profesoara Parasca Fat spune ca² „Exista si varianta ca dupa ce se facea camasa ciumii, era luata de o femeie vaduva, curata, batrana. O femeie care depasise toate stadiile feminitatii, care nu mai era nici femeie, nici barbat, era in afara. Ea mergea in pielea goala si ducea camasa ciumii agatata pe o cruce, uneori in forma de X ca si crucea Sfantului Andrei. Iar in spatele ei mergea tot satul si nimeni nu se uita la nuditatea ei. Nuditatea ei nici nu exista. Prin goliciunea ei se alungau spiritele rele”. Ne indepartam incet de horarul satului unde a fost pusa in urma cu 18 ani ultima camasa a ciumii din Maramures si ne gandim ce s-ar fi intamplat acum daca Ana Butcure ar fi trait. Bolile, razboaiele, nenorocirile din prezent ar fi fost asociate oare de ea cu „ciuma”? S-ar mai fi adunat noua femei la marginea satului cu o camasa tesuta intr-o noapte, cu mainile impreunate si murmurand incet² „Ie-ti Ciuma camesa taie/ Si du boala pa pustie!/ Camesa o facui eu/ Cu lucru lua Dumnezau”? Numai “Intelepciunea Pamantului” ar sti…. Magie colectiva Profesoara Parasca Fat spune² „Camasa se facea pentru alungarea ciumii. Nu stiu cat de veche este practica asta. Se facea fara cusaturi (dintr-o singura bucata), intr-o singura noapte si se ardea la marginea satului fie pe o cruce, fie pe un suport care sa semene cu un trup de barbat. In zona noastra in fiecare sat e putin diferit, sunt mai multe variante. Pot sa spun ca acea camasa a ciumii o facea o comunitate, e o magie colectiva, de alungare a ciumii abatute asupra oamenilor si animalelor. Cei din Tara Lapusului au facut camasa ciumii si la razboi? Au considerat razboiul o ciuma! Frumoasa treaba! De obicei se facea camasa ciumii cand un rau deja a venit, pentru alungarea lui. Dar sunt diverse moduri de gandire. Poate ei au crezut ca prin camasa ciumii pot si sa preintampine un rau. Pana acum nu am auzit. Ei au extrapolat putin, este treaba lor. Gandirea nu sta pe loc, iar in gandirea populara se gasesc toate solutiile”. Omul care a vazut ciuma „Ciuma tare hada era. Vai de mine, cat de hada-i! Ii femeie imbulzita, hada, cu coc, ase in spate. Nu stiu ce maturoi avea. Avea in loc de bota maturoi. Am vazut-o, dara ca am vazut-o. Oi! Ce face ea, daca vine. Oi, ce fugea lumea de ciuma. De ciuma lumea se ascunde, sa nu-i afle. Odata, oi, Doamne ce am patit! Cum era casa din batrani si cuptorul cum era cu muchie, m-am bagat tot de fuga in cuptor si avea un fier acolo sus. Eu m-am bagat fuga, sa nu ma afle si am dat tare rau cu capu¼. Eu cum ma bagam, da-i cu fruntea de cuptor. Mi-a curs si sange. Am fugit de ciuma. Unde se baga femeia aceea, fereasca Dumnezeu! M-am rugat lui Dumnezeu. N-o intrat in casa. Cand mureau oamenii, ii faceau camasa, cu guler. Intr-o seara o teseau, o coseau din tortul tors tot in acea seara. Si o duceau intre hotara si acolo descantau² I-am facut guleras tatane-sau/Camasa fratane-sau. Cand faceau camasa aceie horeau toti, descantau. Si o duceau intre hotare. Si apoi nu mai venea, o parasit satul”- marturie culeasa de Pamfil si Maria Biltiu de la Mihai Rosca din Rozavlea. Practici Impotriva ciumii Ecoul razboaielor ajunge aici purtat de aripile negre ale zeitelor lui² groaza, boala, moartea. Isteria antrax-ului de acum cativa ani, noua pneumonie atipica, boala vacilor, gripa gainilor, moartea pestilor sunt primii mesageri ai razboiului care trezesc si alarmeaza satele adunate in fata televizorului. Iar batranii spun² o sa vina peste noi iara ciuma, caci de ciuma sau pesta erau personificate mai demult toate bolile epidemice care secerau mii de vieti omenesti. Aceeasi conceptie antropomorfica despre noile boli apare si acum iar singura salvare, dincolo de masca de gaze, e cautata tot in vechile practici apotropaice. In folclorul romanesc, Ciuma are infatisarea unei femei batrane si hade, imbracata in alb, cu o secera in mana³ uneori, are cap de om, coarne de bou, coada ca de sarpe, in varful careia se afla un ghimpe mare cu care inghimpeaza oamenii si-i umple de boala. Impotriva ei, oamenii foloseau diverse procedee magice si rituri de combatere si supunere a bolii² tragerea brazdei in jurul satului de catre femei sau fete dezbracate si despletite (sau cu plugul tras de doi boi negri), alcatuirea unor alaiuri galagioase de flacai si fete care inconjurau satul, inarmati cu ghioage si cu obiecte de fier taioase. Practica cea mai frecventa o constituie ritualul confectionarii Camasii Ciumei care porneste de la simbolul protector al camasii, considerata o a doua piele a omului. Inrudita cu aceasta practica de aparare este si aceea a inaltarii priapos-ului (imaginea sculptata in lemn a unui zeu local sau spirit tutelar dendrologic). Batranii recurgeau si la puterea magica a cuvantului, incercand sa imbuneze groaznicul spirit al Ciumei, numind-o Alba, Frumoasa, Maica-Batrana, Maica-Cea-Calatoare etc. Cel mai adesea este invocat Sf. Haralambie, caci doar el poate tine Ciumile de par si le duce unde vrea dansul.