Ulei presat la rece, marca Şomcuta Mare

Începând cu acest număr dorim să aducem în paginile minunatului nostru săptămânal iniţiativa privată, micile afaceri familiale, în general, cele care se dezvoltă de multe ori fără să ştim ce „bogăţie” se află lângă noi.

Micro-întreprinderile sau persoanele autorizate sunt un motor important în dezvoltarea clasei de mijloc, cea care susţine o economie dezvoltată. Având multe astfel de firme cu unul sau doi-trei angajaţi s-ar destinde şi piaţa muncii, s-ar produce multe din cele necesare în Maramureş, s-ar rezolva mult mai repede problemele sociale care bântuie nordul ţării de mai mulţi ani. GAZETA de Maramureş susţine micro-iniţiativa privată prin aceste materiale cu o apariţie periodică. Aşteptăm semnale din partea celor care au început astfel de afaceri, dar şi din partea politicienilor, a celor responsabili cu bunul mers al acestora. 

Începem cu o firmă de familie din Şomcuta Mare, o firmă ce produce ulei presat la rece. Poate părea o chestiune simplă, uşor de făcut, dar povestea lui Eduard Pop, cel care a început afacerea de familie arată că lucrurile nu sunt atât de simple.

Mai mult, se poate spune că aceste firme ar avea nevoie de un sprijin mai mare din partea statului, nu financiar, un sprijin în promovarea afacerii. Mulţi maramureşeni care demarează o mică afacere, mai ales din domeniul productiv, întâmpină probleme în comercializarea produselor, fie că vorbim de legume, fructe, alte alimente, fie că sunt produse din zona industrială sau a serviciilor, este greu să pătrunzi pe o piaţă dominată de produse de import şi de interesele celor care le importă.

„Ulei presat la rece” a pornit din dorinţa lui Eduard Pop şi a soţiei sale de a avea o mică afacere. Ulterior au venit şi copiii, cei care se ocupă de partea de marketing, de promovare, de mediul online.  

„Am avut o firmă producţie înainte, pentru piaţa auto, respectiv filtre. A mers bine până în 2009-2010, când a început criza economică ce a afectat ţara, lumea în general. A trebuit să închid. Am avut 10 angajaţi. Următorii trei ani nu am ştiut ce să fac!

Din 1990 lucrez în mediul privat, sunt inginer zootehnist, la stat nu am lucrat decât trei ani, înainte de 1989.

De aceea a fost un pic greu, trebuia să mă îndrept spre o activitate!

Şi familia mi-a spus acelaşi lucru sau să merg să mă angajez undeva. Dar pentru mine şi la această vârstă ar fi fost cam dificil să mă angajez la stat, în administraţie unde ai un şef care îţi spune ce să faci, cum să faci.

Nu am găsit nimic!

Soţia, medic fiind, mi-a sugerat să facem ulei presat la rece. Era o idee, dar am realizat că este nevoie de multe cunoştinţe în domeniul alimentar, tehnic, trebuie să ştii tot ceea ce se leagă de avizare, deoarece DSP este cel care dă avizul pentru produsele pe care le faci.

Am cochetat cu ideea un an de zile! După care mi-am spus să încercăm. M-am interesat şi în 2013 am cumpărat utilajul pentru obţinerea uleiului presat la rece. Desigur, este o mare varietate de utilaje pe piaţă, dar la banii pe care i-am avut am căutat ceva mediu, nici nou, nici cu o vechime foarte mare. Am găsit în Timişoara.

După ce am adus instalaţia, care nu este foarte complicată, am avut nevoie de aproape un an de zile să învăţ cum se lucrează, cum să produc ulei în mod eficient, dar uleiul să fie de calitate. A fost complicat deoarece nimeni nu îţi spune, niciodată!”, a spus Eduard Pop.

Acesta a cumpărat utilajul de la o firmă din Timişoara, loc în care se şi realizează astfel de instalaţii. La firma de producţie din Timişoara erau zece astfel de prese şi se producea ulei din floarea soarelui, dar industrial. Dar maramureşeanul a dorit să facă ulei de dovleac şi din nucă deoarece au o valoare nutritivă mare şi o calitate deosebită.

„Mi s-a spus că pot face şi astfel de uleiuri, dar nu ştiam cum trebuie lucrat pe dovleac şi nucă. M-au trimis la tehnologul care lucrează la fabrica unde se produceau presele. Acesta mi-a dat date aproximative. Acasă am încercat, la floarea soarelui nu a fost nicio problemă, dar la dovleac şi nucă nu a ieşit la calitatea pe care o doream!

Presarea la rece implică temperaturi de lucru scăzute. Utilajul lucrează între 45 şi 55 de grade în mod normal, temperatura optimă pentru ca uleiul să iasă foarte bun şi să păstreze calităţile seminţelor. La o temperatură mai mare, unele dinte elemente se distrug. Am învăţat, dar singur. Nimeni nu îţi arată, nu te învaţă.

Ceea ce ne diferenţiază de alte firme de acelaşi fel este că nu filtrăm uleiul, ci îl decantăm. Prin filtrare se mai pierde din calităţi.

După ce am reuşit să obţinem calitatea cea mai bună, a urmat partea a doua, respectiv organizarea vânzării produselor noastre. Aici a fost o problemă!”, ne-a explicat Eduard Pop.

După mai multe încercări, după ce au avut experienţa necesară, au dat drumul la „şarje” de ulei presat la rece. Primii care au cumpărat au fost prietenii, rudele…Apoi au deschis o pagină de facebook şi a urmat o promovare în mediul online. Acum lucrurile merg bine sunt tot mai căutaţi, se poate face comandă pe facebook şi în cel mai scurt timp se primesc produsele. Ambalajele sunt doar din sticlă, etichete drăguţe şi reţete pe care le găsiţi tot acolo.