Uitati de lume, in spatele vilelor

O altfel de lume, la doar cateva zeci de metri de un set de „vilisoare” aflate pe coasta unui deal din Baia Mare, in spatele Uzinei de Apa. Liniile de curent se afla la cativa metri, dar copiii sunt crescuti la lumina opaitului. Cei ce locuiesc aici cer sprijinul autoritatilor. Podinei, o strada de care unii isi aduc aminte numai in campania electorala. Cand arunca piatra concasata pe ulitele noroioase, impart tricouri portocalii si bratari cu nume de potentiali primari sau aduna datele pentru a le trece pe listele suplimentare, la alegeri. Orice vot conteaza. In rest, aceeasi viata de care multi nu vrem sa auzim. Copii cu droaia, cu fetele radiind spre obiectivul foto, calcandu-se pe picioare pentru a intra in cadru, chipuri itite pe la ferestrele cocioabelor din lut, curioase sa afle cine le-a trecut „pragul”, femei cu galetile in mana, purtand apa de la unicul izvor din zona. O altfel de lume, la doar cateva zeci de metri de un set de „vilisoare” aflate pe coasta unui deal, in spatele Uzinei de Apa. Un loc in care te izbesc contrastele: case din „vaioage”, de care stau atarnate antene parabolice, locuinte fara apa sau canalizare, dar dotate cu un televizor. In capatul strazii, stau cele mai sarace familii. Dar pe deal, peisajul continua cu cateva prezumtive case, asezate la voia intamplarii, fara pic de logica. Aici, „dotarile” sunt si mai slabe decat cele anterioare. Locuintele sunt lipsite de orice fel de utilitati, peretii par a se clatina la fiecare adiere de vant, acoperisuri subrede, mobilier numai bun de aruncat. Totusi, ce sa faca oamenii de aici? De abia castiga niste bani cu care sa-si intretina familia. Saptamana trecuta, mai multi dintre cei care locuiesc in spatele Uzinei de Apa, ne-au asteptat cu sufletul la gura. Ca de obicei, ne-au insirat multiplele probleme cu care se confrunta. Insa oamenii nu doresc un articol de ziar. Vor sa aiba un trai decent, in conditii umane. Vor macar o linie de curent, pentru a inceta sa mai foloseasca opaitul, pentru luminat. Vor sa li se dea un numar de casa, pentru a avea un domiciliu si a obtine acte. Fara acestea, sunt lipsiti de orice drepturi. Nici macar alocatiile copiilor sau ajutorul pentru venitul minim garantat nu le pot primi. Tot ceea ce am putut face a fost sa apelam la ajutorul autoritatilor. Consilierul local Stefan Pop ne-a insotit in „incursiunea” noastra pe str. Podinei. Probabil ar fi trebuit urmat de multi altii, care nu reusesc performanta de a-si rupe putin timp din foarte ocupatul program pe care il au. „Uitati aici cu ce ne vederim. Cu opaitul asta, de opt ani. Aici o fost curent, dar cand s-o ridicat turnul acela, pentru Uzina de Apa, or trebuit sa rupa firele. Noi am fi dispusi sa platim sa ne lege iarasi, dar cui sa ne adresam, ca nu ne asculta nimeni. Daca am avea macar curent, foarte mult ne-ar ajuta”, ne-a spus o femeie. Insa problema este mai delicata. Cum casele nu au numar, ele nu figureaza in evidentele Primariei. In atare conditii, nu se poate incheia un contract cu SC Electrica. De asemenea, nici situatia terenului pe care sunt ridicate cocioabele nu este clara. Oamenii ne spun ca li s-a dat voie, intr-un anumit perimetru, sa isi construiasca locuinte. Insa, terenul este al Municipalitatii. Cine stie cata vreme vor mai fi tolerati acolo, fara a avea actele in regula. Probabil, acum, ca au auzit si consilierii locali, se vor face demersurile necesare pentru gasirea unei solutii. Nepasarea nu este una dintre ele. Case din bucati De parca toate greutatile pe care le au cei de acolo nu ar fi suficiente, pentru unii se intampla ca primesc, pe deasupra, un suplimet in portia zilnica de nenorocire. Doi frati, fiecare cu familiile lor, cu cate noua si sapte copii, au stat intr-o darapanatura ce semana mai mult a grajd decat a locuinta. Si asta, cu bunavointa unei batrane, care le-a permis sa stea intr-una din anexele casei sale. Intr-o zi... nenorocire. A ars darapanatura. De voie, de nevoie, fiecare a gasit o varianta improvizata. Cu copiii pe la neamuri sau vecini. Pentru una dintre familii, cineva s-a indurat cu un soi de beci, construit langa zidul Uzinei. Un spatiu de 4 mp, pentru toti acei copii. Oamenii ne-au solicitat ajutorul, sperand ca pe aceasta cale, vom reusi sa sensibilizam pe cei care ar dori sa le ofere materiale de constructie. Pana acum, acestia au fost ajutati de cativa baimareni cu haine pentru copii si materiale de constructie. Iar oamenii s-au apucat de treaba, ridicandu-si o locuinta cu ceea ce au avut si au primit. Insa aceasta este numai la inceput. Culmea, ea se ridica pe locul fundatiei unei constructii ce a apartinut de cei de la Electrica. Probabil, ea era folosita ca si locuinta sociala, iar reprezentantii Primariei repartizau aici familii sarace. Ultimul care a stat in acea casa ne-a relatat sfarsitul inedit al constructiei. „I-am cerut lui Ovidiu Stefan, cand era viceprimar, sa ma mai lase sa stau in cladirea aceea. A zis ca nu poate face asta, iar dupa un timp, au daramat-o. Mi-a spus ca tot ce poate face este sa-mi dea caramizile, ca sa-mi ridic eu o casa.” Incredibil! Tanarul cu care am vorbit noi nu a fost lasat sa stea in casa pentru ca ea a fost daramata, insa a primit-o pe bucati, pentru a o reface. Acum, pe locul respectiv, unul dintre frati si-a amplasat constructia. Toti cei care au posibilitatea si doresc sa ajute cele doua familii, o pot face, contactand Gazeta de Maramures (numerele de telefon si adresa de mail – in caseta de redactie). Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro