UEFA, o jumatate de secol

Calea de la anonimatul Cupei Oraselor Targuri pana la grandoarea Ligii Campionilor a fost strabatuta de forul care in acest an isi aniverseaza 50 de ani de existenta: UEFA. Pornind de la o initiativa firava in 1954, cu trei angajati, UEFA a ajuns azi un furnicar de peste 200 de angajati si nimic din ce misca in Europa fotbalistica nu se face fara acordul organismului continental. La 15 iunie 1954, in Basel (Elvetia) lua nastere Uniunea Europeana de Fotbal Asociatie (UEFA) care reuneste astazi toate cele 52 de natiuni fotbalistice de pe „batranul continent”. Creata de FIFA alaturi de alte 5 federatii (cate una pe fiecare continent) pentru o mai buna gestionare a fenomenului fotbalistic, UEFA a transformat fotbalul dintr-o simpla distractie a maselor, intr-o afacere cu o cifra a veniturilor de ordinul miliardelor de euro. Inceputul Daca la inceput forul continental avea doar 3 angajati (!), azi o armata de peste 200 de oameni (administratori, specialisti, antrenori, jurnalisti sau translatori) isi desfasoara activitatea la noul sediu din Nyon. Initial, UEFA a avut 25 de membri. In 1990, o data cu dezmembrarea Uniunii Sovietice, s-a afiliat un numar impresionant de natiuni, ajungandu-se la 52 de membri. Ideea aderarii sub aceeasi conducere a intregului fotbal european a apartinut fostului presedinte al federatiei italiene, Ottorino Barassi. In 1952-1953, acesta a initiat mai multe runde de negocieri cu Henri Delaunay si José Crahay, presedintii federatiilor din Franta si Belgia. Proiectul a prins contur abia in 1953, dupa ce FIFA si-a dat acordul pentru constituirea unui for continental si a aprobat statutul acestuia in Congresul de la Paris. Prima initiativa a nou formatei UEFA a fost in 1955, atunci fiind organizata prima editie a Cupei Campionilor Europeni, competitie care reunea la start campioanele tuturor tarilor afiliate. A urmat Cupa Oraselor-Targuri (devenita din 1971 Cupa UEFA), in care-si disputau trofeul echipele clasate pe primele locuri in clasamentele campionatelor Europei. Doi ani mai tarziu, s-au pus bazele desfasurarii primului Campionat European, competitia de cea mai mare anvergura ce avea sa fie organizata de organizatia patronata la acea vreme de Henri Delaunay. La 1 aprilie 1960, Hans Bangerter (Elvetia) isi incepea activitatea de secretar al UEFA, functie pe care o va detine timp de aproape trei decenii. In acei 30 de ani, UEFA s-a orientat spre dezvoltarea atat a competitiilor initiate in anii ’60, cat si a celor de juniori, urmarind popularizarea jocului si crearea unei infrastructuri care mai apoi s-a dovedit extrem de utila in boom-ul pe care l-a resimtit fotbalul european in anii ’90. In 1961 a avut loc prima Cupa Intercontinentala, in care s-au infruntat castigatoarele Cupelor Campionilor din Europa si America de Sud si a luat „nastere” Cupa Cupelor, competitie ce strangea la start castigatoarele cupelor. Apoi, UEFA si-a extins competentele si astfel au aparut Comisia Tehnica (in 1963) si Comisia de Arbitri (in 1968). Fotbalul afacere, moartea presedintilor In anii ’70, mass media a inceput sa se intereseze insistent de fenomenul fotbal, iar UEFA a profitat de ocazie pentru a isi imbogati visteria si a sustine fotbalul la nivel de juniori. In 1973 se joaca prima Supercupa a Europei, opunand castigatoarea Cupei Campionilor Europeni si pe cea a Cupei Cupelor. Presedintii UEFA nu au avut o soarta prea blanda, Gustav Wiederkehr a murit subit in 1972, iar succesorul lui, Artemio Franchi, a decedat intr-un accident de masina in 1983. Suedezul Lennart Johansson conduce forul european din 1990 si are cel mai lung mandat de pana acum, sub conducerea sa implinindu-se cele mai mari proiecte care au adus bani: Liga Campionilor, trecerea la sistemul grupelor in Cupa UEFA, stabilirea normelor de infrastructura pentru stadioanele europene precum si semnarea unor parteneriate cu marii giganti media. In mandatul suedezului, Campionatul European s-a extins la 16 echipe, devenind a doua competitie mondiala ca importanta dupa Campionatul Mondial. Cupa Cupelor a fost scoasa din calendar din cauza interesului scazut si a fost comasata cu Cupa UEFA care, printr-un nou format (grupe si play-off), a revenit in circuitul celor mai importante competitii continentale. Fara indoiala, Liga Campionilor (reorganizata in 1992) a devenit cea mai renumita intrecere intercluburi din lume, implicarea masiva a concernelor media precum si interesul extrem de mare din jurul ei ridicand sumele investite la ordinul miliardelor de euro si aducand extrem de multi suporteri in tribune si in fata micului ecran. Astfel, marile vedete au ajuns sa primeasca de 3-4 ori echivalentul salariului pentru contracte de publicitate. Firimiturile Ramas pe dinafara de la masa bogatilor, fotbalul estic a fost consolat cu Cupa UEFA Intertoto, competitie de vara din care adesea invingatori ies marii invinsi din campionatele puternice sau Cupa Europeana a Regiunilor, competitie pentru amatori initiata in 1999, dar putin popularizata. O dezvoltare constanta a cunoscut si fotbalul feminin, adus pentru prima data in prim-plan in 1982, o data cu primul Campionat European feminin. UEFA a incercat sa suplineasca diferentele de dezvoltare dintre echipele bogate si noii membri din estul Europei, redirectionand o parte din venituri catre federatiile din aceasta parte a continentului (se spera ca pana in 2007, toate tarile afiliate sa dispuna de cel putin un stadion la standarde europene). Dupa 50 de ani, UEFA ar putea fi cu greu recunoscuta de vreunul din membrii fondatori, insa si-a indeplinit cu succes scopul: de a reuni toate competitiile continentale si a le oferi cadrul organizatoric de cel mai inalt nivel, precum si de a populariza fotbalul si spiritul fair-play. Hagi, diamantul din Est Cu ocazia aniversarii a 50 de ani de activitate, UEFA a initiat un sondaj gigant pe site-ul sau de internet pentru desemnarea celui mai bun jucator al ultimilor 50 de ani (sondajul se desfasoara pe parcursul a 7 luni, urmand a se incheia in decembrie). Printre cei mai buni 50 de fotbalisti ai Europei se afla nume mari precum: Johan Cruyff, Franz Beckenbauer, Dino Zoff, Ferenz Puskas sau Lothar Matthaus. Romania este reprezentata printr-un singur jucator in aceasta lista: Gheorghe Hagi, situat saptamana trecuta pe pozitia a 28-a cu peste 60.000 de voturi. Estul Europei este destul de slab reprezentat, doar 4 dintre cei 50 de propusi venind din aceasta zona: legendarul portar rus Lev Yashin, ungurul Ferenz Puskas (ambii cocheteaza cu pozitiile din Top 10), Hagi si Ivanov. Interesant ca Hagi se claseaza inaintea unor rivali cu care a fost contemporan precum Figo, Kahn sau Stoitchkov (ultimul nu este inclus in primii 50!). Preferatii publicului sunt Zinedine Zidane, Franz Beckenbauer, Johan Cruyff si Marco Van Basten clasati in aceasta ordine pe primele pozitii ale ierarhiei. In lista largita de 250 de propusi (cate 50 pentru fiecare decada) mai gasim alti 3 romani: Dudu Georgescu, Gheorghe Popescu si Miodrag Belodedici. Champions League, afacere de milioane In 1992, UEFA a organizat pentru prima data Champions League, schimband sistemul clasic (eliminatoriu) cu un sistem de calificare bazat pe meciuri in grupe. Sistemul initial a avut doua grupe de cate 4 echipe din care se calificau primele doua clasate. Succesul avut a dus la marirea numarului de echipe la 16, 24 si apoi 32 (numar utilizat si in momentul de fata). Un moment de cotitura l-a constituit acceptarea in Champions League si a echipelor clasate pe pozitiile 2, 3 sau 4 in campionatele puternice ale Europei, precum si trimiterea in tururile preliminare a campioanelor tarilor care aveau un coeficient UEFA mai mic (coeficientul UEFA se stabileste pe baza rezultatelor echipelor de club in cupele europene in ultimii 5 ani - se face media artmetica a punctelor obtinute in acel sezon de catre toate echipele dintr-o anumita tara). Desi a avut un succes financiar imens, noua modalitate de calificare a starnit proteste in randul tarilor estice, foarte putine echipe din aceasta zona ajungand sa faca parte din grupele banoasei competitii (in acest an, Liverpool, castigatoarea Champions League, a primit aproape 20 de milioane de euro). “Galacticii” lui Real Madrid au castigat cele mai multe trofee in noul sistem, trei la numar, ultimul in 2001. Steaua Bucuresti este singura echipa romaneasca ce a jucat in Champions League, timp de 3 sezoane consecutiv, intre 1992-1995, dar nu a trecut niciodata de faza grupelor. Tentativa de puci Au fost mai multe incercari de subminare a autoritatii UEFA in Europa, mai ales in anii 90, cand fotbalul a devenit o afacere extrem de profitabila. La un moment dat, s-a constituit un asa-zis grup G8 si apoi G24 format din cele mai galonate si mai bogate cluburi europene care intentionau sa-si organizeze propria competitie la nivel european, mizand pe un profit urias obtinut din drepturile de televiziune. Recesiunea in domeniul media si salariile jucatorilor care ajunsesera la un nivel foarte ridicat a desumflat balonul doritorilor de schimbare, motiv pentru care initiativa a fost abandonata. S-a vehiculat si ideea ca publicul se va plictisi vazand aceleasi echipe in fiecare sezon. Schimbarea din mers a sistemului Champions League precum si introducerea grupelor in Cupa UEFA a pus practic punct acestui proiect. Impunerea standardelor UEFA Incepand cu 2000, UEFA a inceput sa impuna standarde de organizare pentru fiecare club participant la competitia interna, functie de nivelul la care joaca. Nici o partida nu se poate desfasura sub egida UEFA (cupe europene) fara ca stadionul sa fi fost in prealabil omologat de comisia speciala a forului continental. Acesta trebuie sa aiba un numar prestabilit de locuri pe scaune, grupuri sanitare, modalitati rapide de evacuare, planuri extrem de bine elaborate de asigurare a securitatii spectatorilor alaturi de dotari legate de vestiare si media. Daca standardele in ceea ce priveste partidele jucate in cupele europene sunt unitare, cele privitoare la competitiile interne au fost coborate, mai ales in estul Europei, acolo unde banii investiti in fenomenul fotbalistic sunt mult mai putini. Totusi, UEFA a impus ca pana in 2007 aceste standarde sa se uniformizeze, directionand o parte din fondurile sale spre natiunile mai sarace ale Europei. Mai mult, in Uniunea Europeana, fiecare echipa trebuie sa prezinte garantii financiare la inceputul sezonului care sa ateste faptul ca echipa va putea duce competitia pana la capat. Recent, unele cluburi inglodate in datorii au ajuns sa fie retrogradate cate doua sau trei divizii (ultimele exemple: Fiorentina si AC Napoli). Masacrul de pe stadion l 29 mai 1985, finala Cupei UEFA, stadionul „Heysel”, Bruxelles - ziua cea mai neagra din istoria UEFA Faptele: suporterii lui Juventus Torino si FC Liverpool s-au angajat in incidente violente, fortele de ordine sunt depasite. Rezultatul: 39 de morti si peste 400 de raniti. Cluburile engleze au fost excluse timp de 5 ani din competitiile europene insa, in paralel cu implementarea acestei decizii, UEFA s-a implicat intr-o campanie fara precedent pentru asigurarea securitatii suporterilor pe stadioane. Astfel a aparut obligativitatea gardului ce despartea tribuna de teren (gard care a fost dat jos, 10 ani mai tarziu, chiar in Anglia). De asemenea, s-au elaborat masuri de evacuare rapida a stadioanelor si de dispunere a fortelor de ordine. Astazi, manifestarile huliganice sunt mai rare si, cel mai adesea, se petrec in afara stadionului. Cei mai violenti spectatori sunt hooligans englezi, tifosii italieni si skinheads nemti. In ultima perioada au luat amploare manisfestarile huliganice din Turcia, Ungaria, Ucraina si Rusia. Legea Bosman Pana in anul 1995, conform reglementarilor UEFA, fiecare echipa putea avea un numar de maxim 3 jucatori straini in echipa. Asa s-a format celebra tripleta olandeza de la AC Milan: Gullit - Van Basten - Rijkaard. In 1992, Bosman, un jucator olandez anonim, isi castiga in instanta dreptul de a munci in Uniunea Europeana in mod liber si neingradit de granite. Ca urmare a acestui fapt, orice jucator din tarile Uniunii Europene putea sa joace la oricare echipa fara a mai respecta legea impusa de UEFA. Pus la colt de instanta, forul continental s-a vazut in postura de a elimina aceasta restrictie, pastrand totusi o limitare a numarului de jucatori extracomunitari in lotul fiecarei echipe. In urma acestui fapt, in cativa ani s-au format adevarate superechipe alcatuite practic din cei mai buni jucatori ai planetei, existand echipe care la un moment dat aveau jucatori reprezentand 15 sau chiar 18 natiuni. In momentul de fata, fiecare federatie nationala decide numarul de jucatori extracomunitari admisi in lot sau numarul de jucatori straini admisi pe teren (in cazul tarilor din afara Uniunii Europene). Claudiu BABAN